Decizia nr. 64/1996

Antonie Iorgovan - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat - asistent

Pe rol pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 18/1968 privind controlul provenientei unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobândite în mod licit, ridicată de Mihaila Anuta și Mihaila Ioan în Dosarul nr. 5.892/1995 al Judecătoriei Bacau.

Dezbaterile au avut loc în ședința din 15 mai 1996 în prezenta lui Mihaila Anuta și a procurorului și în lipsa lui Mihaila Ioan, legal citat, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 21 mai 1996.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine:

Prin încheierea din 20 noiembrie 1995, pronunțată în Dosarul nr. 5.892/1995, Judecătoria Bacau a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 18/1968, ridicată de Mihaila Anuta și Mihaila Ioan. În motivarea excepției se arata ca dispozițiile Legii nr. 18/1968 contravin în totalitate Constituției și sunt deci abrogate, în temeiul art. 150 alin. (1) din aceasta. Se susține ca legea încalcă prevederile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, care nu fac distincție între proprietatea publică și cea privată, precum și faptul ca activitatea desfășurată de comisiile de cercetare constituite potrivit art. 4 din lege este o activitate specific judecătorească, iar componenta acestora contravine Legii nr. 92/1992 și Legii nr. 59/1993. Legea nr. 18/1968 încalcă, de asemenea, și art. 41 alin. (7) din Constituție care stabilește prezumția de legalitate a dobândirii averii. Se mai susține și ca prevederile art. 12 din lege contravin dreptului de apărare, stabilit de Constituție în art. 24, prin aceea ca cercetatii nu au dreptul de a declara recurs împotriva încheierii de clasare, pronunțată de comisia de cercetare.

Exprimandu-și opinia, judecătoria opineaza ca Legea nr. 18/1968 în totalitate și art. 4 în special nu au fost abrogate implicit prin art. 150 alin. (1) din Constituție, deoarece: art. 41 alin. (7) din Legea fundamentală prevede doar ca averea dobandita în mod licit nu poate fi confiscată și deci, per a contrario, dobândirea ilicită nu este ocrotită; prin Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească nu s-a exclus expres sesizarea instanței de către comisia de cercetare reglementată de lege, iar Legea nr. 59/1993 consacra plenitudinea de jurisdicție cu privire la încheierile de sesizare a instanței de către comisia de cercetare.

În vederea soluționării excepției, s-au solicitat, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere Camerei Deputaților, Senatului și Guvernului.

Guvernul, în punctul de vedere exprimat, apreciază ca Legea nr. 18/1968 este în vigoare, cu excepția art. 2 alin. 2 care este abrogat implicit prin art. 150 alin. (1) din Constituție, deoarece contravine prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (7).

Camera Deputaților și Senatul nu și-au exprimat punctele de vedere.

CURTEA,

analizând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții și concluziile procurorului, prevederile Legii nr. 18/1968 raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Deși este vorba de un act normativ anterior Constituției, Curtea este competența să se pronunțe asupra excepției, în temeiul art. 26 alin. (3) teza I din Legea nr. 47/1992, deoarece pe baza lui s-au stabilit raporturi juridice după intrarea în vigoare a Constituției din anul 1991.

Legea nr. 18 din 24 iunie 1968 privind controlul provenientei unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobândite în mod licit, republicată în anul 1983 și modificată prin art. III din Legea nr. 45 din 4 iulie 1991 privind modificarea unor dispoziții referitoare la activitatea de judecată, nu este neconstitutionala în întregul ei, deoarece Constituția, potrivit art. 41 alin. (7) și art. 54, ocrotește averea dobandita în mod licit și cetățenii români trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți.

Curtea constata însă ca legea cuprinde exprimari care nu mai corespund actualelor realitati sociale, economice, politice și dispoziții care trebuie revazute în lumina Constituției. Aceasta sarcina revine însă Consiliului Legislativ, care, potrivit art. 150 alin. (2) din Constituție, trebuie să examineze conformitatea legislației cu prevederile acesteia și să facă Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.

Cat privește textele menționate în mod expres în excepția de neconstituționalitate, respectiv art. 2 alin. 2, art. 4 și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 18/1968, sunt de reținut următoarele:

Dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 18/1968, care stabilesc ca "prin justificarea provenientei bunurilor se înțelege obligația persoanei în cauza de a dovedi caracterul licit al mijloacelor folosite pentru dobândirea sau sporirea bunurilor", sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (7) teza II din Constituție care instituie prezumția caracterului licit al dobândirii bunurilor. Urmează, deci, să se constate ca art. 2 alin. 2 din Legea nr. 18/1968, cu modificările ulterioare, este abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție.

Cat privește art. 4, urmare modificării prin Legea nr. 45 din 4 iulie 1991, el are următorul conținut: "Verificarea sesizarilor și cererilor arătate la art. 3 se face de o comisie de cercetare, care funcționează pe lângă fiecare judecătorie și este alcătuită din:

- un judecător de la judecătorie, desemnat de președintele tribunalului județean, în calitate de președinte;

- un procuror de la procuratura locală, desemnat de procurorul-șef al procuraturii județene, și un delegat desemnat de directorul administrației financiare județene.

Președintele și membrii comisiei sunt desemnați sau, după caz, aleși pe o perioadă de 2 ani, ținându-se seama de pregătirea profesională și de experienta lor de viața.

Comisia are un secretar, desemnat de președintele judecătoriei dintre grefierii acestei instanțe".

Reglementarea prin art. 4 din Legea nr. 18/1968 a modului de constituire și de funcționare a comisiilor de cercetare nu ingradeste liberul acces la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție, care înseamnă posibilitatea juridică de a avea acces la structurile judecătorești prevăzute de dispozițiile constituționale ale art. 125 și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel încât nu se poate retine ca art. 4 din Legea nr. 18/1968 ar contraveni art. 21 și art. 125 din Constituție.

Nici art. 12 alin. 1 din Legea nr. 18/1968, potrivit căruia "împotriva încheierii de clasare a comisiei de cercetare pot face recurs, în termen de 15 zile de la data comunicării, procuratura locală, administrația financiară și persoana care a făcut sesizarea", în legătură cu care se susține ca încalcă art. 21 din Constituție, întrucât nu acorda cercetatilor dreptul la recurs împotriva încheierilor de clasare ale comisiilor de cercetare, nu este neconstitutional.

Potrivit art. 128 din Constituție, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Din aceasta dispoziție constituțională rezultă ca numai părțile interesate pot exercita căile de atac prevăzute de lege, or, cercetatul nu are interes sa declare recurs împotriva încheierii de clasare pronunțate de comisia de cercetare.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) 1it. A. c), art. 25 și art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite în parte excepția de neconstituționalitate invocată de Mihaila Ioan și Mihaila Anuta cu domiciliul în Buhusi, str. Republicii, bl. 42, sc. B, Ap. 7, județul Bacau, în Dosarul nr. 5.892/1995 al Judecătoriei Bacau și constata ca art. 2 alin. 2 din Legea nr. 18/1968 privind controlul provenientei unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobândite în mod licit, este abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința din 21 mai 1996.