Hotărârea nr. 31/1996

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Ioan Griga - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată, în temeiul art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, de Alianta Civică, doamna Dorana Cosoveanu și domnul Neculai Prelipceanu împotriva

Hotărârii Curții Constituționale nr. 1 din 8 septembrie 1996

de respingere a contestației privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu.

Curtea a decis soluționarea prezentei contestații fără citarea contestatarilor, potrivit procedurii legale referitoare la soluționarea contestarii candidaturilor la funcția de Președinte al României, având în vedere caracterul de incident procedural în cadrul contenciosului electoral și ținând seama de cerința legală a rezolvarii litigiilor în domeniul electoral, cu respectarea termenelor prevăzute de lege, conform prevederilor

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , art. 11 alin. (2) și alin. (3) și

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 . De aceea, în temeiul

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , Curtea constata ca prevederile art. 85 și următoarele din Codul de procedură civilă, referitoare la citarea sau înfățișarea părților, sunt incompatibile cu procedura jurisdicțională de soluționare a contestației de fața.

Magistratul-asistent prezintă obiectul contestației.

În contestație se cere anularea hotărârii atacate pe aceasta cale, întrucît judecata s-a făcut fără citarea contestatarilor, considerindu-se ca sunt incidente prevederile art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, conform cărora hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii, iar acest motiv nu a putut fi invocat pe căile ordinare de atac.

În motivarea contestației se invoca prevederile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

și regulamentul Curții, conform cărora ședințele de judecată pot sa nu fie publice, dar din motive întemeiate, precum și prevederile art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale în care se prevede că orice persoană are dreptul la o judecata în mod public de către o instanța independenta și impartiala, în procesele privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. În acest sens se arata ca ședința poate să nu fie publică "doar din motive întemeiate ori atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției". Pe fond, se considera ca soluționarea contestației împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu fără citarea părților constituie o încălcare a principiului contradictorialității, a dreptului la apărare și a principiului oralitatii. Chiar dacă, potrivit

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992

și art. 85 alin. (1) din Legea nr. 68/1992, soluționarea contestației se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanța președințială, care, potrivit art. 581 din Codul de procedură civilă, poate fi data și fără citarea părților, contestatorii considera ca aceasta ultima posibilitate are un caracter de excepție. În acest sens, precizează ca existenta interesului public legat de soluționarea contestației privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu impunea ca judecarea să se facă cu citarea părților, mai ales ca, în ce privește ordonanța președințială, exista calea de atac a apelului, care, în toate cazurile, se judeca cu citarea părților. Totodată, se apreciază ca termenul de 5 zile pentru inminarea citației putea fi prescurtat și ca prevederea legală referitoare la soluționarea contestației, în maximum 48 de ore, nu prevalează asupra principiilor publicității, contradictorialității, oralitatii și dreptului la apărare. Se mai apreciază ca necitarea părților ar fi echivalenta cu o antepronuntare și ca, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituție, prevalează dispozițiile Convenției europene susmenționate, indicindu-se unele hotărâri pronunțate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, referitoare la drepturi civile și interese private, care au consacrat publicitatea dezbaterilor, principiile "egalității armelor" și oralitatii, precum și faptul ca aceste exigente se aplică și jurisdicției curților constituționale. În finalul contestației se invoca unele motive de combatere a unor posibile contraargumente, și anume faptul ca numai candidatul la funcția de Președinte al României ar fi avut motive să se plângă că nu a fost citat, ca practica jurisdicțională a Curții nu constituie izvor de drept, asa încât nu ar fi semnificativă evocarea hotărîrilor anterioare, ca soluționarea contestației în anulare nu ar fi de competența Curții și ca aceasta ar putea, potrivit

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , sa hotărască asupra compatibilitatii regulilor procedurii civile cu natura procedurii din fața Curții, însă nu "peste și în afară legii".

Procurorul, având cuvintul, apreciază ca inadmisibila contestația în anulare, deoarece art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992 prevede în mod expres ca împotriva hotărîrilor definitive, pronunțate în contenciosul electoral, nu exista cale de atac. În consecința, nici celelalte motive invocate în contestație nu mai trebuie analizate.

CURTEA,

luând în dezbatere contestația în anulare, constata, cu opinia separată a unui judecător, ca este competența sa o soluționeze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al

art. 27 din Legea nr. 47/1992

și al

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 , raportate la art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

În opinia separată se arata ca, deoarece, față de dispozițiile constituționale și legale, jurisdicția constituțională nu include și căile extraordinare de atac, iar în acest domeniu nu sunt aplicabile dispozițiile procedurale civile, cererii de fața îi sunt aplicabile dispozițiile constituționale și legale privitoare la rezolvarea petitiilor. Ca atare, rezolvarea acesteia prin proceduri jurisdicționale este contrară Constituției și dispozițiilor legale în materie.

Analizînd contestația în raport cu prevederile Constituției, ale

Legii nr. 47/1992 , ale art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992 și ale

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , Curtea retine următoarele:

Contestația în anulare are ca obiect

Hotărârea Curții Constituționale nr. 1 din 8 septembrie 1996 , pronunțată în cadrul procedurii referitoare la soluționarea contestațiilor privind înregistrarea candidaturilor pentru funcția de Președinte al României la alegerile din 3 noiembrie 1996.

În conformitate cu prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992, împotriva hotărîrilor definitive pronunțate în contenciosul electoral, reglementat de această lege, nu exista cale de atac. În acest sens, prin Decizia Curții Constituționale nr. 3 din 30 iunie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 15 iulie 1992, s-a decis ca dispoziția respectiva este constituțională, fiind conformă exigențelor impuse de specificul procesului electoral. Obiecția de neconstituționalitate pentru soluționarea căreia s-a emis aceasta decizie privea tocmai admisibilitatea căilor extraordinare de atac în domeniul contenciosului electoral.

Întrucît

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României prevede că dispozițiile legale referitoare la judecarea contestațiilor și a oricăror alte cereri din Legea nr. 68/1992 se aplică și în ce privește alegerile președințiale, rezultă ca prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992 sunt incidente și în ce privește contenciosul electoral privind alegerile președințiale.

În consecința, împotriva hotărîrilor Curții Constituționale emise pentru soluționarea contestațiilor privind înregistrarea sau neînregistrarea unei candidaturi, nu exista nici o cale de atac.

În același sens, prin decizia Plenului Curții Constituționale nr. 2 din 3 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 25 martie 1994, s-a statuat ca "în activitatea jurisdicțională a Curții Constituționale contestația în anulare nu este exclusa".

Curtea Constituțională a reconfirmat recent aceasta interpretare prin hotărârile nr. 25 și nr. 26, ambele din 20 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 24 septembrie 1996.

Fața de cele arătate, rezultă ca prezenta contestație urmează a fi respinsă ca inadmisibila, nemaifiind deci posibila analiza motivelor invocate de contestatori, inclusiv a hotărîrilor Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, invocate, și care se referă la drepturi și obligații cu caracter civil.

Pentru considerentele arătate și vazind dispozițiile art. 144 lit. d) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. B a), ale

art. 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 , cele ale art. 2 alin. (2) și ale

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , precum și ale art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992, raportate la art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, cu unanimitate de voturi,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca inadmisibila contestația în anulare formulată de Alianta Civică, doamna Dorana Cosoveanu și domnul Neculai Prelipceanu împotriva

Hotărârii Curții Constituționale nr. 1 din 8 septembrie 1996 .

Decizia este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.