Hotărârea nr. 35/1996

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Sorin Marinescu - procuror

Georgeta Panoviciu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea contestațiilor privind înregistrarea candidaturii domnului Petre Roman pentru funcția de Președinte al României, la alegerile din 3 noiembrie 1996, depuse la Biroul Electoral Central, după cum urmează:

- nr. 247 din 26 septembrie 1996, a domnului Ene Viorel;

- nr. 251 din 26 septembrie 1996, a domnilor Ion Flueras, Iosif Antonescu, Simon Mihai și Stroe Florea;

- nr. 252 din 26 septembrie 1996, a domnului Rai I. Mircea.

Contestațiile au fost înaintate Curții Constituționale și formează obiectul dosarelor nr. 233 D/1996, nr. 237 D/1996 și nr. 238 D/1996.

Curtea a decis soluționarea contestațiilor fără citarea părților, având în vedere cerința legală a rezolvarii lor în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , art. 11 alin. (2) și (3) și

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , raportate la

art. 85 din Legea nr. 68/1992

și coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Magistratul-asistent prezintă obiectul contestațiilor.

În motivarea contestației domnului Ene Viorel se susține, în esenta, ca domnul Petre Roman, în decembrie 1989, "îndeplinea funcția de activist al P.C.R. la Centrul Universitar București" și, împreună cu alții, a uzurpat conducerea tarii. De asemenea, prin declarațiile făcute, "a compromis grav imaginea tarii, a poporului român și a instituțiilor fundamentale ale statului". Se mai arata ca a contribuit la "uciderea lui Nicolae Ceaușescu și a sotiei sale prin regizarea unui simulacru de proces" și ca "în repetate rinduri a pus în pericol ordinea și liniștea publică și siguranța naționala", culminând cu "dezastrul din martie de la Tirgu Mures" și cu "impuscarea unor cetățeni în iunie 1990 de către militarii și polițiștii aflați sub comanda sa ca prim-ministru". Totodată, se apreciază ca domnul Petre Roman "a contribuit la compromiterea grava a imaginii României în lume", la "elaborarea și utilizarea unor hotărâri ilegale ale guvernului", la producerea unor pagube iremediabile economiei naționale, "conducind cu aroganta și incompetenta treburile statului", a împiedicat înfăptuirea justiției în dosarele teroristilor și, sub conducerea sa, drepturile omului au fost grav incalcate. În concluzie, se solicita respingerea candidaturii domnului Petre Roman la funcția de Președinte al României.

În motivarea contestației domnilor Ion Flueras, Iosif Antonescu, Simon Mihai și Stroe Florea, depusa cu adeziunea a 1.903 sustinatori, se susține, în esenta, ca domnul Petre Roman a subminat și a distrus economia naționala, este complice de trei ori la chemarea minerilor și este responsabil direct pentru cei 47 de morți neidentificati, ingropati în cimitirul Straulesti II, precum și pentru represiunea din 13-15 iunie 1990, ca și pentru "umilinta la care l-a supus pe marele Dispărut, Corneliu Coposu, cu prilejul contramanifestatiei din 29 ianuarie 1990". De asemenea, se considera ca este "complice moral, direct responsabil de moartea celor doi tineri, Aurica Crainiceanu și Andrei Frumusanu", la 26 septembrie 1991, "o dată cu venirea pentru a patra oara a minerilor". Se arata ca împotriva sa exista o plîngere penală a celor 1.903 sustinatori, pe care o anexează în copie. În concluzie, se solicita respingerea candidaturii domnului Petre Roman "pentru a nu-i mai da posibilitatea să se alieze cu jumătatea sa, P.D.S.R.".

În motivarea contestației domnului Rai I. Mircea se arata ca domnul Petre Roman, în calitate de prim-ministru, s-a făcut partas la "complotul" ce a condus la distrugerea economică și socială a tarii, ca este "coautor la desființarea abuzivă a P.C.R., la mascarada proceselor politice intentate cuplului Ceaușescu.... și membrilor C.P.Ex.", la asasinarea a circa 1.000 de persoane în decembrie 1989, la declanșarea tulburarilor provocate de mineri, la aplicarea prin "dictatura" a programului de privatizare, la devalorizarea monetara și inflație, precum și la distrugerea instituțiilor fundamentale ale statului și a proprietății publice, la degradarea nivelului de trai, a moralității și comportamentului demografic al populației. De asemenea, se considera ca domnul Petre Roman "poate fi acuzat" de complicitate în gestionarea frauduloasă a fondurilor valutare, la jaful patrimoniului național, la pătrunderea infractorilor și spionilor în țara, la importul deșeurilor toxice etc. și ca a dobândit abuziv titlul de profesor. În concluzie, se considera ca neintrunind condițiile morale necesare, candidatura domnului Petre Roman urmează a fi respinsă.

Deoarece toate contestațiile au același obiect, și anume înregistrarea candidaturii domnului Petre Roman, iar între motivele invocate exista o strinsa legătură, președintele Curții Constituționale, pentru o mai buna administrare a justiției, pune în discuție conexarea dosarelor.

Procurorul este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 237 D/1996 și nr. 238 D/1996 la Dosarul nr. 233 D/1996, care a fost primul înregistrat, urmînd a se pronunța asupra tuturor contestațiilor printr-o singura hotărâre.

Procurorul, având cuvintul în fond, apreciază ca neintemeiate contestațiile, motivele invocate nefiind cauze legale de neeligibilitate, ci consideratiuni politice de natura campaniei electorale.

CURTEA,

luând în dezbatere contestațiile înaintate de Biroul Electoral Central, constata ca este competența să le soluționeze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al

art. 27 din Legea nr. 47/1992

și al

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 .

Analizînd contestațiile în raport cu prevederile Constituției, ale

Legii nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României și vazind concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine următoarele:

Motivele invocate în contestații nu reprezintă impedimente juridice pentru ca o persoană să poată candida la funcția de Președinte al României, în sensul art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3), art. 35 alin. (2) și art. 81 alin. (4) din Constituție, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Petre Roman la alegerile președințiale din 3 noiembrie 1996. În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe hotărâri emise cu prilejul alegerilor din anul 1992 și al alegerilor din acest an, neexistand temeiuri pentru a se reveni asupra celor statuate.

Prin natura lor aceste motive exced atribuțiile Curții Constituționale, definite de Constituție și de

Legea nr. 69/1992 , putind fi, eventual, apreciate numai de corpul electoral cu prilejul exprimarii votului.

În consecința, contestațiile ce fac obiectul judecații de fața urmează a fi respinse.

Pentru considerentele arătate și vazind dispozițiile art. 144 lit. d) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. B. a), ale

art. 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 , precum și pe cele ale art. 2 alin. (2) și

art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neintemeiate contestațiile privind înregistrarea candidaturii domnului Petre Roman la funcția de Președinte al României, formulate de domnii Ene Viorel, Ion Flueras, Iosif Antonescu, Simon Mihai, Stroe Florea și Rai I. Mircea.

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.