Decizia nr. 109/1996
privind constituționalitatea Legii pentru ratificarea Tratatului de înțelegere, cooperare și buna vecinătate dintre România și Republica Ungara, semnat la Timișoara la 16 septembrie 1996
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Curtea Constituțională a fost sesizată, la data de 4 octombrie 1996, de către grupurile parlamentare ale Partidului Unității Naționale Române din Senat și din Camera Deputaților, asupra încălcării unor prevederi din regulamentele celor două camere ale Parlamentului la adoptarea Legii pentru ratificarea Tratatului de înțelegere, cooperare și buna vecinătate dintre România și Republica Ungara, solicitindu-se "reluarea dezbaterilor în Camera Deputaților asupra acestui act normativ".
Prin sesizare se considera ca legea pentru ratificarea tratatului sus-menționat a fost adoptată cu "încălcarea grava" a regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului și, pe cale de consecința, ca această lege nu este constituțională, respectarea procedurii parlamentare condiționând constituționalitatea unei legi. Însă contestarea constituționalității unei legi nu poate fi facuta decît în condițiile prevăzute la art. 144 lit. a) din Constituție.
Analizînd sesizarea, din punct de vedere al condițiilor prevăzute la art. 144 lit. a) din Constituție și la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în care Curtea s-ar putea pronunța, rezultă ca aceasta este inadmisibila, deoarece o obiectie de neconstituționalitate ridicată de parlamentari poate fi invocată numai de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori, nu de grupurile parlamentare, asa cum este sesizarea ce face obiectul acestei cauze.
În sesizare se invoca prevederile art. 144 lit. b) din Constituție.
Potrivit art. 144 lit. b) din Constituție, Curtea Constituțională se pronunța numai asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului.
Rezultă ca, față de aceste prevederi constituționale, sesizarea este tot inadmisibila, deoarece excede atributiei Curții Constituționale, prevăzută de art. 144 lit. b) din Constituție, care se referă exclusiv la controlul constituționalității regulamentelor Parlamentului, nu și al actelor concrete de aplicare a prevederilor acestor regulamente. În acest sens este și practica jurisdicțională a Curții Constituționale, asa cum rezultă din Decizia Plenului nr. 22 din 27 februarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 7 aprilie 1995, și din Decizia nr. 98 din 25 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 31 octombrie 1995.
Fața de cele arătate, în temeiul art. 144 lit. a) și b) din Constituție și al art. 21 și 22 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibila sesizarea grupurilor parlamentare din Senat și din Camera Deputaților ale Partidului Unității Naționale Române cu privire la constituționalitatea Legii pentru ratificarea Tratatului de înțelegere, cooperare și buna vecinătate dintre România și Republica Ungara, semnat la Timișoara la 16 septembrie 1996.
Prezenta decizie se comunică Președintelui României.
Deliberarea a avut loc pe data de 8 octombrie 1996 și la ea au participat: Ioan Muraru, președinte, Costica Bulai, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu și Romul Petru Vonica, judecători.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Valer-Vasile Bica
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.