Hotărârea nr. 61/1996

Ioan Muraru - președinte

Mihai Constantinescu - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Virgil Firuleasa - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea contestației în anulare, formulată în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al

art. 27 din Legea nr. 47/1992

și al

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 , raportate la art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, de domnul Bucur-Volk Petru împotriva

Hotărârii Curții Constituționale nr. 37 din 2 octombrie 1996 , prin care i s-a respins ca neîntemeiată contestația la neînregistrarea candidaturii la funcția de Președinte al României.

Curtea a dispus soluționarea prezentei contestații fără citarea contestatorului, potrivit procedurii legale referitoare la soluționarea contestarii candidaturilor la funcția de Președinte al României, având în vedere caracterul sau de incident procedural în cadrul contenciosului electoral și ținând seama de cerința legală a rezolvarii litigiilor în domeniul electoral cu respectarea termenelor prevăzute de lege, conform prevederilor

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , ale art. 11 alin. (2) și (3) și ale

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 . De aceea, în temeiul

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , Curtea constata ca prevederile art. 85 și următoarele din Codul de procedură civilă referitoare la citarea sau la înfățișarea părților sunt incompatibile cu procedura jurisdicțională de soluționare a contestației de fața.

Magistratul-asistent prezintă obiectul contestației.

În motivarea contestației se susține ca

Hotărârea Curții Constituționale nr. 37 din 2 octombrie 1996

este lovită de nulitate, întrucît a fost pronunțată după expirarea termenului legal de maximum 48 de ore, prevăzut la

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , al art. 11 alin. (2) și (3) și al

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , raportate la art. 85 din Legea nr. 68/1992 și coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Contestatorul solicita, de asemenea, admiterea contestației sale în anulare, îndreptată împotriva

Hotărârii Curții Constituționale nr. 37 din 2 octombrie 1996 , sub motivul că nu a fost citat și astfel a fost împiedicat să-și prezinte dosarul de candidatura la funcția de Președinte al României în fața Curții Constituționale, deși, asa cum afirma, nu îndeplinea condiția celor 100.000 de semnături.

Procurorul, având cuvintul, apreciază ca inadmisibila contestația în anulare, deoarece art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992 prevede în mod expres ca împotriva hotărîrilor definitive pronunțate în contenciosul electoral nu exista cale de atac. În consecința, nici celălalt motiv invocat în contestație nu mai trebuie analizat.

CURTEA,

luând în dezbatere contestația în anulare, constata, cu opinia separată a unui judecător, ca este competența sa o soluționeze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al

art. 27 din Legea nr. 47/1992

și al

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 , raportate la art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

În opinia separată se arata ca, deoarece, față de dispozițiile constituționale și legale, jurisdicția constituțională nu include și căile extraordinare de atac, iar în acest domeniu nu sunt aplicabile dispozițiile procedurale civile, cererii de fața îi sunt aplicabile dispozițiile constituționale și legale privitoare la rezolvarea petitiilor. Ca atare, rezolvarea acesteia prin proceduri jurisdicționale este contrară Constituției și dispozițiilor legale în materie.

Analizînd contestația în raport cu prevederile Constituției, ale

Legii nr. 47/1992 , ale art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992 și ale

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , Curtea retine următoarele:

Contestația în anulare are ca obiect

Hotărârea Curții Constituționale nr. 37 din 2 octombrie 1996 , pronunțată în cadrul procedurii referitoare la soluționarea contestațiilor privind înregistrarea candidaturilor pentru funcția de Președinte al României la alegerile din 3 noiembrie 1996.

Afirmatia contestatorului ca hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor legale referitoare la termenul de soluționare a contestațiilor nu corespunde realității. Astfel cum rezultă din înregistrările făcute la Curtea Constituțională, contestația a fost primită la data de 30 septembrie 1996, iar hotărârea asupra acesteia a fost pronunțată la data de 2 octombrie 1996.

În legătură cu admisibilitatea contestației în anulare, urmează să se retina ca, în mod constant, prin hotărârile ei, Curtea Constituțională a statuat în sensul că o astfel de cale de atac nu este compatibila cu reglementările legale în materie. În acest sens, prin hotărârile Curții Constituționale nr. 25 și nr. 26 din 20 septembrie 1996, precum și prin hotărârile nr. 31 din 25 septembrie 1996 și nr. 43 din 5 octombrie 1996 s-a reținut ca, în conformitate cu prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992, împotriva hotărîrilor definitive pronunțate în contenciosul electoral reglementat de această lege nu exista cale de atac. Întrucît

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României prevede că dispozițiile legale referitoare la judecarea contestațiilor și a oricăror alte cereri din Legea nr. 68/1992 se aplică și în ceea ce privește alegerile președințiale, rezultă ca prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992 sunt incidente și în ce privește contenciosul electoral privind alegerile președințiale.

Curtea constata că nu exista motive să se revină asupra celor statuate prin hotărârile anterioare.

Este de observat totodată ca și în ipoteza în care contestatorul ar fi fost citat la Curtea Constituțională, potrivit dispozițiilor legale, el nu ar fi putut depune dosarul pentru înregistrarea candidaturii sale la funcția de Președinte al României în fața acesteia, Curtea Constituțională nefiind abilitata prin lege sa înregistreze ea însăși asemenea candidaturi.

Fața de cele arătate, rezultă ca prezenta contestație urmează a fi respinsă ca inadmisibila.

Pentru considerentele expuse și vazind dispozițiile art. 144 lit. d) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. B.a) și ale

art. 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 , ale art. 2 alin. (2) și ale

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , precum și ale art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992, raportate la art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, cu unanimitate de voturi,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca inadmisibila contestația în anulare formulată de domnul Bucur-Volk Petru împotriva

Hotărârii Curții Constituționale nr. 37 din 2 octombrie 1996 .

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.