Hotărârea nr. 64/1996

Ioan Muraru - președinte

Mihai Constantinescu - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Virgil Firuleasa - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea contestației privind înregistrarea candidaturii domnilor Ion Iliescu, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Paunescu, Tudor Mohora, Gheorghe Funar, Petre Roman, Constantin Mudava, Radu Câmpeanu, Constantin Niculescu și Nicolae Militaru pentru funcția de Președinte al României, la alegerile din 3 noiembrie 1996, depusa la Biroul Electoral Central cu nr. 428 din 13 octombrie 1996, de domnul Dimitrie Onica.

Contestația a fost înaintată Curții Constituționale și formează obiectul Dosarului nr. 286D/1996.

Curtea a decis soluționarea contestației fără citarea părților, având în vedere cerința legală a rezolvarii ei în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , ale art. 11 alin. (2) și (3) și ale

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , raportate la

art. 85 din Legea nr. 68/1992

și coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Magistratul-asistent prezintă obiectul contestației.

Contestatorul arata ca, față de toți candidații ce fac obiectul contestației, motivele, în esenta, sunt "A - Nedemnitatea; B - Miselia și C - Mirsavia" acestora, precizînd, în acest sens, ca invoca "etichetari și acuzatii care au apărut în diferite ziare și reviste, la radio și Tv".

În cazul candidaturii domnului Ion Iliescu, se arata ca, deși în Legea electorală din anul 1946 erau prevederi ce declarau nedemne de a fi alese anumite persoane și deși o soluție similară a fost prevăzută și în Decretul-lege nr. 92/1990, nici Constituția și nici legea electorală nu mai prevăd decît cauzele de neeligibilitate reglementate de art. 16 alin. (3), art. 34 și art. 35 din Constituție, favorizind înregistrarea unui număr excesiv de candidați pentru alegerile președințiale din acest an, ceea ce <<este tot "opera" lui Ion Iliescu>>. De asemenea, se imputa domnului Ion Iliescu următoarele: procesul foștilor dictatori Nicolae și Elena Ceaușescu, pe care nu îi apara, întrucît "Meritau să fie condamnați la moarte cel puțin de 10 (zece) ori. Sa fi fost jupuiti de vii și apoi impuscati", dar "aveau dreptul la o dreapta judecata" care nu a avut loc, întrucît procesul s-a desfășurat cu nerespectarea regulilor procedurale general admise; în acest scop, se susține ca domnul Ion Iliescu ar fi decis "improvizarea unui tribunal militar special" unde "Și-a trimis calaii la fața locului. Ma refer la Victor Stanculescu, Voican Gelu Voiculescu, Virgil Magureanu și pe alții", pe care ulterior i-a rasplatit; în alta ordine de idei, se imputa domnului Ion Iliescu faptul ca "a abrogat pedeapsa cu moartea", precum și alte legi din regimul ceausist care "incriminau specula, sabotajul, trecerea frauduloasă a frontierei" și altele, că nu a intervenit pentru stavilirea unor fenomene negative, ca "a dat legea cumulului de funcții" și nu a luat măsuri "împotriva proliferarii asa-numitului învățământ universitar particular".

Cu privire la candidatura domnului Corneliu Vadim Tudor se arata ca:

"a) Îl contest pentru ca este bolnav psihic (paranoic), chiar dacă nu este pus sub interdicție.

b) Îl contest pentru ca este un prezumtiv infractor. A se vedea Hotărârea Parlamentului prin care i s-a ridicat imunitatea. Deci nu operează prezumția de vinovăție, ci convingerea certa ca este un infractor, și încă unul extrem de periculos.

c) Dovada certa ca este infractor rezultă din fituica sa <<România Mare>>, prin care propaga deschis, fără nici un fel de reținere, ura de rasa și ura de clasa. A făcut și face propaganda cu caracter fascist (art. 166 Cod penal), precum și propaganda naționalist-șovină (art. 317 Cod penal).

A propagat și propaga ura împotriva evreilor și a ungurilor, indeamna la război civil între români și unguri, pentru a razbuna, spune el, crimele comise de ocupantii unguri în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940.

Acest individ a mers până acolo încât <<l-a confiscat>> în interesul sau pe nefericitul de Mihai Cofariu, victima conflictelor interetnice din martie 1990 de la Tirgu Mures, și a mers, acest Vadim Tudor, cu cinismul și demagogia până acolo încât l-a propus pe Mihai Cofariu drept candidat pentru un post de parlamentar într-un județ (Covasna sau Harghita, nu știu exact) unde populația maghiara este majoritara, în proporție de 70-80% ...

d) Același Vadim Tudor, prin articolele publicate în <<fituicile>> sale și prin luarile de cuvint din Parlament, la conferințe de presa sau în public, cu diverse ocazii, a sters și șterge munca de luni și luni de zile a diplomației române (asa cum este ea destul de modesta), în sensul că Vadim Tudor <<ne-a ridicat în cap>> evreimea din Israel și evreimea mondială (marea finanta) și ungurimea.

Adică a făcut mai mult rau României decît un cataclism, decît un război.

e) Acest iresponsabil, acest nebun de legat sau de bagat în puscarie, a aruncat cu venin și cu noroi în justiție și procuratura.

Sunt de notorietate articolele sale desantate la adresa foștilor procurori generali Gh. Robu, P. Cherecheanu și Manea Dragulin, precum și injuriile adresate multor alți magistrați.

f) Acest pseudopoet și pseudoscriitor și jurnalist a fost acela care înainte de Revoluția din decembrie 1989 a aruncat cu noroi, <<a turnat și a fulgerat>> în mai-marii nostri scriitori aflați în străinătate sau în țara, Eugen Ionescu, M. Lovinescu și atitia alții, numai pentru ca aceștia nu gândeau și nu procedau ca el, adică nu erau slugile sinistrului Nicolae Ceaușescu, personaj monstruos pe care V. Tudor îl ridica în slava și pe care, acum, incearca sa-l reabiliteze.

g) La alegerile parlamentare din septembrie 1992 a candidat din partea P.R.M., printre alții rechemati, și șeful Securității județului Caraș-Severin (dacă nu ma insel, cert este ca personajul exista). Și culmea, a și fost ales"; de asemenea, se arata ca "Vadim Tudor ameninta ca atunci când va ajunge președinte va confisca averile <<speculantilor>>, <<bisnitarilor>>, adică va proceda exact ca N. Ceaușescu cu vilele de la Piatra-Neamt, Suceava și din alte localități"; în concluzie, se susține ca "Locul lui Vadim Tudor este la Penitenciarul Jilava, după geamuri (gratii) ferecate sau la spitalul de nebuni (la Socola, la Poiana Mare, la Poroschia sau la Spitalul nr. 9) și nicidecum pe listele de candidați la Presedintie"

În ceea ce privește pe domnul Adrian Paunescu, "Acest Rasputin român. Acest <<porc>> cum singur s-a autointitulat cu falsa pocainta atunci când M. Tatulici (un alt securist și comunist pocait) l-a scos (pe A.P.) de la lada de gunoi a isteriei unde îi era locul pe deplin meritat", se contesta candidatura sa pe motiv ca el ar fi "reprezentantul (continuatorul) Partidului Comunist Roman", avîndu-l ca președinte pe Ilie Verdet, "mina dreapta a lui Nicolae Ceaușescu", dar condus în realitate de Adrian Paunescu; de asemenea, se arata ca Adrian Paunescu, pentru a întări cultul lui Nicolae Ceaușescu "organiza... adevărate orgii (prin al său <<Cenaclul Cântarea României>>)", concluzionându-se ca "locul lui este la Puscarie sau la Spitalul de nebuni și nu în Palatul Presedintial".

Cu privire la Tudor Mohora se arata ca și acesta este "un alt comunist", fost activist U.T.C.

Referitor la Gheorghe Funar se arata ca acesta nu poate candida, deoarece:

"a) Este un infractor. Instigator și complice cu Ion Stoica, patronul <<Caritasului>>, care deja a fost (Ion Stoica) condamnat pentru escrocherie".

"b) Gheorghe Funar, împreună cu escrocul de Ion Stoica, <<a devalizat>> pur și simplu vistieria Moldovei și a Bucovinei de milioanele de lei, căci cei mai mulți naivi, oameni amariti, care <<au cotizat>> la <<Caritas>>, au fost din aceste doua provincii ale tarii."

Candidatura domnului Petre Roman este contestată fiind "fiul tatălui sau" și deoarece, în perioada cît a fost prim-ministru "a secatuit țara de toate avutiile sale, printre care și depozitul de valuta - credit existent - de circa 2,5 miliarde de dolari"; cu privire la tatăl candidatului, Valter Roman, acesta este caracterizat astfel: "un aventurier, un <<jidan ratacitor>>, ucigas plătit în <<Brigazile roșii>> din Spania, comunist de talie internationala (revolutionar comunist de profesie). A venit în România cu tancurile sovietice, o dată cu Ana Paucker, Teohari Georgescu și Vasile Luca, sinistre personaje comuniste. Valter Roman, mina dreapta a lui Gheorghiu-Dej, a trimis la puscarie și în lagarele de concentrare, adică exterminare, floarea intelectualitatii române și zeci și sute de mii de alți oameni de mare valoare (țărani vrednici, intelectuali de frunte, muncitori luminati s.a.)".

În finalul contestației se solicită să se cerceteze "dacă domnii Câmpeanu Radu, Constantin Niculescu, Constantin Mudava (vraci, escroc, condamnat penal), Nicolae Militaru (prosovietic, K.G.B.-ist, prieten cu Ion Iliescu) au întrunit cu adevărat cele 100.000 de semnături pentru a putea candida".

Procurorul, având cuvintul, apreciază ca neîntemeiată contestația, întrucît motivele invocate nu reprezintă cauze de neeligibilitate, ci simple consideratiuni politice.

CURTEA,

luând în dezbatere contestația înaintată de Biroul Electoral Central, constata ca este competența sa o soluționeze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al

art. 27 din Legea nr. 47/1992

și al

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 .

Analizînd contestația în raport cu prevederile Constituției, ale

Legii nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României și vazind concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine următoarele:

Motivele invocate în contestație nu reprezintă impedimente juridice pentru ca o persoană să poată candida la funcția de Președinte al României, în sensul prevederilor art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3), art. 35 alin. (2) și ale art. 81 alin. (4) din Constituție, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturilor contestate. În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe hotărâri emise cu prilejul alegerilor din anul 1992 și al alegerilor din acest an, neexistand temei pentru a se reveni asupra celor statuate.

Prin natura lor, aceste motive exced atribuțiilor Curții Constituționale, definite de Constituție și de

Legea nr. 69/1992 , putind fi apreciate, eventual, numai de către corpul electoral cu prilejul exprimarii votului.

În ceea ce privește cererea de a se verifica semnăturile susținătorilor pentru candidaturile domnilor Radu Câmpeanu, Constantin Niculescu, Constantin Mudava și Nicolae Militaru, Curtea constata că nu se contesta realitatea semnaturilor, iar verificarea existenței acestora este de competența Biroului Electoral Central, în conformitate cu prevederile

art. 9 din Legea nr. 69/1992 .

În consecința, contestația ce face obiectul judecații de fața urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele arătate și vazind dispozițiile art. 144 lit. d) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. B.a) și ale

art. 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 , precum și ale art. 2 alin. (2) și ale

art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată contestația privind înregistrarea candidaturii domnilor Ion Iliescu, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Paunescu, Tudor Mohora, Gheorghe Funar, Petre Roman, Constantin Mudava, Radu Câmpeanu, Constantin Niculescu și Nicolae Militaru la funcția de Președinte al României, formulată de domnul Dimitrie Onica.

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.