Decizia nr. 57/1996

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat fără citarea părților, potrivit

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, examinînd excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, constata următoarele:

Prin Încheierea din 11 decembrie 1995, pronunțată în Dosarul nr. 3.646/1995, Judecătoria Baia Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, invocată de reclamanta Vancea Cecilia Cristina.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 51/1995

sunt contrare mai multor dispoziții din Constituția României privitoare la drepturi fundamentale, și anume: art. 24 privind dreptul de a fi asistat de avocat în tot cursul procesului, art. 38 alin. (1) privind dreptul la munca, la alegerea profesiei și a locului de muncă, art. 44 alin. (1) privind garantarea libertății căsătoriei, art. 20 alin. (2) privind prioritatea convențiilor internaționale privitoare la drepturile fundamentale, art. 21 și art. 125 privind accesul liber la justiție și la realizarea acesteia de către instanțele judecătorești.

Exprimindu-și opinia în temeiul

art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , instanța apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată de reclamanta Vancea Cecilia Cristina este intemeiata.

În vederea soluționării excepției, încheierea prin care a fost sesizată Curtea Constituțională a fost comunicată fiecărei Camere a Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra acesteia.

De asemenea, s-a solicitat opinia Uniunii Avocaților din România.

Cele două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

În comunicarea primită de la Uniunea Avocaților din România se arata ca interdicția prevăzută de

art. 17 din Legea nr. 51/1995

vizează exclusiv pe avocatul aflat în situațiile expres prevăzute de lege și constituie o garanție legală instituită pentru a fi ocrotită probitatea tuturor participanților la realizarea justiției, inclusiv în cazurile în care persoana interesată își exercită dreptul fundamental la apărare prin avocat. Interdicția este în concordanta cu dispozițiile art. 49 alin. (1) din Constituție, care prevăd ca exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrîns prin lege, dacă restrîngerea este impusa de necesitatea apărării unor valori sociale importante, între care și ordinea și morala publică.

Se precizează ca interdicția legală vizează sfera dreptului de a exercita profesia de avocat de către membrii barourilor și nu restrîngerea dreptului la apărare al cetățeanului, prevăzut în art. 24 alin. (2) din Constituție, drept garantat prin posibilitatea titularului dreptului de a alege oricare alt avocat înscris în barourile din România, în afară celor care au interdicția de a exercita acte specifice profesiei datorită unei situații personale, limitată la o autoritate dintre cele prevăzute la

art. 14 din Legea nr. 51/1995 .

Se arata ca, întrucît astfel de interdicții ale dreptului de exercitare a profesiei alese exista, sub forma "incompatibilităților" reglementate în art. 24 și următoarele din Codul de procedură civilă, art. 46 și următoarele din Codul de procedură penală, aplicabile corpului magistraților și auxiliarilor justiției, dar nu privesc și persoana avocatului, era necesară introducerea unor astfel de interdicții și în

Legea nr. 51/1995 , în ce privește "persoana avocatului", obligat să respecte valori morale fundamentale constante ale profesiunii, printre care probitatea.

De asemenea, se arata ca dispozițiile art. 69-72 din Statutul profesiei de avocat, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 17 octombrie 1995, sunt în concordanta cu dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 51/1995

și ale

Legii nr. 92/1992

și se referă exclusiv la avocatul care nu respecta interdicțiile legale pentru a preintimpina eludarea

art. 17 din Legea nr. 51/1995 .

În concluzie, considera excepția invocată ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul raportor, dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 51/1995 , raportate la prevederile Constituției și ale

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul

art. 144 lit. c) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională considera ca este legal investită și este competența să soluționeze excepția invocată.

Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor

art. 17 din Legea nr. 51/1995

prin Decizia nr. 45 din 2 mai 1995 cu privire la constituționalitatea unor prevederi din Legea pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995. Constatind ca dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 51/1995

sunt constituționale, Curtea Constituțională a reținut ca acest articol nu instituie restringeri ale dreptului de a profesa avocatura, ci incompatibilități care constituie măsuri de protecție pentru părți și împotriva suspiciunii ce ar putea altera actul de justiție. Textul de lege privește direct pe avocat și nu pe judecător, procuror etc., astfel cum se prevede în codurile de procedura.

De la pronunțarea deciziei de către Plenul Curții Constituționale nu au intervenit elemente care să conducă la o alta soluție și, în consecința, se impune respingerea excepției de neconstituționalitate ca vadit nefondata.

Fața de considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 17 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, invocată de Vancea Cecilia Cristina în Dosarul nr. 3.646/1995 al Judecătoriei Baia Mare.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința din 14 mai 1996.