Decizia nr. 82/1996

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Judecătoria Tulcea, prin Încheierea din 6 februarie 1996, pronunțată în Dosarul nr. 5.735/1995, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978

privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase, invocată de inculpatul Costencu Gheorghe. În susținerea excepției se arata ca prevederile

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , sanctionind operațiunile cu metale prețioase, aduc o limitare a dreptului de proprietate, pe care Constituția îl ocrotește, și în special a prerogativei esențiale a acestuia - dispoziția.

În raport cu evoluția ulterioară a reglementării legale în materie, autorul excepției de neconstituționalitate considera ca, în prezent, bijuteriile cumpărate în țara sau aduse din străinătate pot fi deținute în proprietate fără nici o restrictie, iar la nevoie pot fi vîndute. Numai în cazul în care acestea au fost cumpărate în scopul revinzarii și, cu aceasta ocazie, s-au derulat operațiuni comerciale ilicite, fapta poate fi sancționată însă în baza Legii nr. 12/1990, atragind răspunderea contravențională, iar nu răspunderea penală.

Exprimindu-și opinia cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , instanța opineaza că nu suntem în prezenta unei dezincriminari. Potrivit

art. 67 din Decretul nr. 244/1978 , infracțiunile prevăzute în art. 50 alin. 1 lit. a)-d) se sancționează cu pedeapsa prevăzută în art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 210/1960. Împrejurarea ca art. 37 din Decretul nr. 210/1960 a fost abrogat prin Decretul-lege nr. 9/1989 nu echivaleaza cu dezincriminarea faptelor prevăzute în

art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , aceasta abrogare neputind influența norma de trimitere, care este art. 67 și al cărui conținut, fixat la momentul adoptării, subzistă și în prezent.

CURTEA,

examinînd încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, precum și dispozițiile legale atacate ca neconstituționale, raportate la prevederile Constituției, retine:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992 și potrivit practicii sale constante, Curtea constata ca este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate invocată, întrucît, chiar dacă dispozițiile legale contestate sunt anterioare Constituției, raporturile juridice stabilite pe baza lor sunt posterioare intrării în vigoare a acesteia.

Prevederile

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curte. Astfel, prin Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , considerind ca acest text ar fi neconstitutional în măsura în care ar fi interpretat în continuare în sensul că operațiunile cu bijuterii - vînzare, cumpărare, mijlocire - pot fi efectuate numai de agenții economici cu capital de stat. Asa fiind, Curtea a considerat ca textul respectiv, precum și prevederile

art. 25 lit. c) din Decretul nr. 244/1978

au înțelesul ca este posibil ca orice agent economic să efectueze astfel de operațiuni cu bijuterii, dacă sunt menționate în obiectul sau de activitate și este autorizat - când este cazul - potrivit legii; textele respective au, în condițiile actuale, rolul de a-i opri pe cei care nu au astfel de abilitari și incearca sa eludeze regimul special instituit cu privire la metalele și pietrele prețioase, precum și alte dispoziții legale, cum sunt cele fiscale sau cele care reglementează îndatoririle profesionale ale comercianților.

Totodată, Curtea a constatat ca dispoziția

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , corelata cu prevederea înscrisă în art. 25 lit. c) din același decret, nu pune în discuție dreptul de proprietate, ci se referă în exclusivitate la efectuarea unor operațiuni interzise de lege care, fiind săvârșite în anumite circumstanțe, constituie infracțiuni. Căci, arata Curtea, este unanim admis ca legiuitorul poate institui, în interes general, un regim special cu privire la producerea, deținerea, circulația unor bunuri de interes național, economic sau strategic.

Curtea Constituțională a hotărît ca, sub rezerva interpretării date în motivarea excepției - și care a fost menționat aici -,

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978

este conform cu Constituția.

Argumentele care fundamentează Decizia Curții Constituționale nr. 19/1993 subzistă și în speta de fața, întrucît nu exista nici un element nou care să le infirme și deci să facă necesară reconsiderarea lor, astfel ca motivul de neconstituționalitate, întemeiat pe încălcarea prevederilor art. 41 din Constituție, este nefondat.

În concluzie, Curtea constata ca stabilirea la speta a împrejurării ca bijuteriile s-au cumpărat ori nu în scop de revinzare, a faptului dacă s-a savirsit sau nu o activitate comercială ilicită, precum și dacă este cazul răspunderii contravenționale sau a celei penale nu este în căderea Curții, fiind atributul exclusiv al organelor abilitate cu aplicarea legii.

Referitor la problemele legate de aplicarea textului

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , în raport cu abrogarea art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 210/1960, Curtea constata ca acestea nu au relevanta în soluționarea excepției de neconstituționalitate. Într-adevăr, asa cum a fost formulată, excepția are în vedere exclusiv concordanta dintre

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978

cu dispozițiile art. 41 din Constituție care ocrotesc proprietatea privată. De altfel, aspectele legate de consecințele abrogării art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 210/1960 au făcut obiectul Deciziei Curții Constituționale nr. 82 din 20 septembrie 1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 4 din 16 ianuarie 1996, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 19 martie 1996.

În consecința, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978

urmează a fi respinsă ca vadit nefondata.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate:

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , invocată de inculpatul Costencu Gheorghe în Dosarul nr. 5.735/1995 al Judecătoriei Tulcea.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 16 iulie 1996.