Decizia nr. 125/1995

Mihai Constantinescu - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Constantin Burada - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Judecătoria Bacau, prin Încheierea din 13 februarie 1995, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 10 din Legea nr. 26/1976 , precum și a art. 9 lit. a), a art. 17 lit. c) și a

art. 41 alin. 2 din Decretul nr. 367/1971 , invocată de inculpatul Gangut Gheorghe în Dosarul nr. 14.855/1994.

Prin excepție, inculpatul a susținut ca prevederile art. 9 lit. a), ale art. 17 lit. c) și ale

art. 41 alin. 2 din Decretul nr. 367/1971 , precum și dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 26/1976

sunt neconstituționale, fiind deci implicit abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, deoarece contravin prevederilor art. 37 din legea fundamentală privind dreptul la asociere.

Exprimindu-și opinia, judecătoria apreciază ca excepția nu este intemeiata, deoarece dispozițiile criticate sub aspectul constituționalității nu contravin prevederilor Constituției și nici nu sunt abrogate implicit prin art. 150 alin. (1) din legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale atacate sub aspectul constituționalității, raportate la prevederile Constituției, precum și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1, 3 și 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate.

Din încheierea de sesizare rezultă ca Gangut Gheorghe a fost trimis în judecata prin Rechizitoriul nr. 3.911/P/1994, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacau, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 279 alin. 2 din Codul penal, care incrimineaza nedepunerea armei sau a muniției în termenul fixat de lege la organul competent, de către cel căruia i s-a respins cererea de prelungire a valabilității permisului. În sarcina inculpatului s-a reținut ca, după excluderea sa din cadrul A.J.V.P.S. Bacau, acesta a refuzat să depună, la termenul fixat, arma de vinatoare la organele competente.

În legătură cu excepția invocată, se constată că, prin Decizia nr. 29 din 29 martie 1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 118 din 21 noiembrie 1995, Curtea a respins ca vadit nefondate excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 și 17 din Decretul nr. 367/1971 . S-a reținut, în esenta, ca indiferent de faptul ca pot deține arme de vinatoare numai membrii A.G.V.P.S., asa cum prevede art. 9 lit. a) și

art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 , sau ca pot deține o asemenea arma și vinatorii din alte asociații, obligația de predare a armei, după retragerea permisului, subzistă, astfel încât refuzul de a preda arma cade sub incidența legii penale. Totodată, s-a reținut ca excepțiile invocate nu privesc nici una dintre dispozițiile legale de care depinde judecarea cauzei - cei trei inculpați care au invocat excepția fuseseră trimiși în judecata în baza art. 279 alin. 2 din Codul penal - ca și în speta de fața -, astfel încât ele sunt irelevante pentru soluționarea dosarului de către instanța judecătorească, în sensul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Inculpatii, după îndeplinirea obligației de predare, puteau contesta în fața instanțelor judecătorești măsura de retragere a permisului, evitând astfel încălcarea legii penale.

De asemenea, cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 41 alin. 2 lit. a) din Decretul nr. 367/1971 , se retine ca aceste prevederi au mai făcut obiectul controlului Curții, care, prin Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993, definitivă prin nerecurare, a respins ca vadit nefondata excepția. Considerentele avute în vedere au fost, în esenta, următoarele: între dreptul la libera asociere, prevăzut în art. 37 alin. (1) din Constituție, și comerțul cu arme de vinatoare nu este o legătură nemijlocită și necesară ce ar implica, în mod inevitabil, liberalizarea comerțului cu astfel de arme ca o consecința a libertății de asociere în domeniul vinatorii; interese de ordin public pot justifica reglementarea stricta a comerțului cu arme, inclusiv cu arme de vinatoare, iar dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii și nu împotriva ei.

Potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Constituție și ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor. Considerentele din aceste decizii și, implicit, soluțiile pronunțate își mențin valabilitatea și în cauza de fața, deoarece nu a intervenit nici un element nou care să justifice schimbarea practicii pe care au consacrat-o.

Referitor la

art. 10 din Legea nr. 26/1976 , ce face, de asemenea, obiectul excepției, se constata, din conținutul acesteia, ca se referă la alin. 3 al acestui articol, care prevede posibilitatea dării în folosință a fondurilor de vinatoare pe o perioadă de cel puțin 10 ani unităților Asociației Generale a Vinatorilor și Pescarilor Sportivi.

Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate poate să priveasca numai dispozițiile legale de care depinde judecarea cauzei.

Astfel cum s-a mai arătat, Gangut Gheorghe a fost trimis în judecata în baza art. 279 alin. 2 din Codul penal, dispoziții ce nu au nici o legătură cu prevederile

art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976

ce fac obiectul excepției, situație în care excepția este vadit nefondata și sub acest aspect.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A. c) și al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976 , precum și pe cele ale art. 9 lit. a), ale art. 17 lit. c) și ale

art. 41 alin. 2 lit. a) din Decretul nr. 367/1971 , invocată de inculpatul Gangut Gheorghe în Dosarul nr. 14.855/1994 al Judecătoriei Bacau.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 5 decembrie 1995.