Hotărârea nr. 12/1996

Capitolul 1 Starea națiunii

I. Starea națiunii

I.1. Situația politicii

Pentru prima data după zeci de ani, schimbarea regimului din România s-a produs pe cale democratica, ca intruchipare a dorintei legitime a poporului pentru o viața mai buna și mai dreapta. Prin votul exprimat de electorat în 3 și 17 noiembrie 1996, a devenit posibila relansarea reconcilierii naționale, pe baza căreia toate fiicele și toți fiii patriei române, indiferent de profesie, avere, statut social, trecut, vârsta, sex, etnie, religie, pot să contribuie la bunăstarea comuna și personală. În același timp, pot sa beneficieze de protecția statului căruia ei înșiși îi sunt loiali.

Cei care au condus destinele tarii în ultimii ani nu au reușit sa rupa convingator legătură cu mentalitatile și practicile regimului dictatorial și nici sa apropie în mod real România de valorile și de circuitul european și mondial al țărilor democratice dezvoltate. "Nimeni nu este mai presus de lege" - a rămas o fraza prezenta doar formal în Constituție, în timp ce clasa conducatoare a transformat dictatura politica a lui Nicolae Ceaușescu într-o dictatura economică ce a sufocat de la o zi la alta speranta de mai bine a omului de rind. Unii funcționari publici, corupti, s-au transformat treptat în clientela politica a fostului partid de guvernămînt pentru care interesele tarii și cele ale cetățeanului deveneau subordonate intereselor partizane. Foștii conducatori ne-au promis democratie și ne-au oferit oligarhie. Ne-au promis statul de drept și au deschis larg porțile crimei organizate. Ne-au promis dreptate socială și ne-au oferit corupție, saracie și practici de tip poliție politica. Partidul-Stat a mimat doar parteneriatul cu societatea civilă, în timp ce pe mai multe cai a subminat structurile de organizare ale acesteia. Starea de nesiguranta și lipsa de speranta au fost consecințele unei asemenea politici de stat. Spre lauda ei, populația, ce părea lipsită de prea mari griji, în conformitate cu statisticile oficiale, a dat dovada de maturitate politica, reusind în timp sa marginalizeze mesajele stridente de tip extremist, revansard și sovin, găsind calea spre reconciliere naționala. Pe de altă parte, deși s-au cheltuit sume mari pentru cosmetizarea imaginii externe a pseudoreformelor și a gafelor guvernantilor, ce nu ratau participarea formala la importantele reuniuni internaționale. România era izolata de restul țărilor civilizate și lipsită de sanse reale de integrare în Uniunea Europeană și de aderare la NATO.

Demagogia și falsitatea mesajelor pe care le clamau foștii guvernanti au creat imaginea complicitatii foștilor demnitari cu forțele corupte, oculte sau cu crima organizată.

Prin voința exprimată democratic în toamna anului 1996, populația României a votat pentru schimbarea în bine, conștiență însă de sacrificiile economice necesare iesirii din dezastrul generat cu iresponsabilitate de foștii guvernanti ai tarii.

Coalitia guvernamentală își propune sa creeze în România o societate deschisă și libera, caracterizată prin respectul diversitatii și al pluralismului, în care democrația, statul de drept și drepturile omului sa constituie fundamentul prosperitatii și demnității fiecăruia, al justiției și al solidarității sociale.

În acest sens, Guvernul va promova, în condiții de responsabilitate și transparenta, o politica ce va fi orientata spre următoarele obiective principale: descentralizarea, reducerea birocratiei, privatizarea (dezetatizarea), eliminarea monopolurilor și creșterea concurentei, reducerea impozitelor și taxelor. De asemenea, se va asigura ocrotirea și asistența socială pentru categoriile de populație defavorizate, marginalizate sau vulnerabile.

I.2. Situația instituțiilor

În ultimii 7 ani, au fost elaborate și adoptate Constituția și legile care constituie cadrul normativ al organizării și funcționarii instituțiilor statului de drept și al economiei de piața. Asimilarea insuficienta a conceptiilor și a principiilor care fundamentează aceste instituții de către guvernarea anterioară a determinat însă numeroase ezitari și intirzieri în adoptarea unor legi vitale pentru funcționarea democrației, cum este cazul Legii privind Avocatul Poporului. Dimpotriva, alteori au fost aplicate în mod grabit soluții neadecvate realitatilor românești, exemplul cel mai relevant sub acest aspect fiind punerea în practica a Legii fondului funciar, care a generat nenumarate abuzuri și litigii cu privire la punerea în posesie și la eliberarea titlurilor de proprietate. Lipsa de corelare legislativă și voinței politice intregesc lista cauzelor care împiedica încă funcționarea eficienta a instituțiilor democratice. De asemenea, exista paralelismul între atribuțiile unor instituții, cum este cazul atribuțiilor Ministerului de Finanțe și ale Curții de Conturi, ceea ce a condus la soluții contradictorii în materie fiscală, creind o stare de nesiguranta în rindul investitorilor și descurajând astfel, mai ales investitorii străini strategici.

Pe de altă parte, refuzul de a adopta reglementări esențiale, cum sunt cele referitoare la responsabilitatea ministerială și la statului funcționarului public, a incurajat corupția și a justificat neincrederea societății civile față de structurile puterii. Tot astfel, respingerea oricărei inițiative având ca obiect Legea bugetelor locale explica dificultățile uriase cu care se confrunta comunitatile locale.

Ignorarea problemelor reale ale justiției, ale administrației de stat și, în special, ale Ministerului de Interne a generat exodul specialiștilor din instituțiile care au ca atribuție prevenirea și combaterea corupției, având drept consecințe criza de personal, excesul de birocratie, apariția unor rețele de tip mafiot, sporirea și diversificarea fenomenului infractional și reducerea interesului pentru apărarea valorilor fundamentale ale statului de drept. Soluțiile controversate pronunțate de Curtea Suprema de Justiție și de Curtea Constituțională au contribuit la scăderea credibilitatii acestor instituții cu funcții vitale pentru consolidarea democrației.

Reactiile tardive față de cursul proceselor internaționale și temporizarea reformei economice au mărit handicapul în cursa pentru integrarea în Uniunea Europeană și aderarea la NATO, astfel încât România se afla într-o situație dezavantajoasa în raport cu alte tari post-comuniste din Europa Centrala.

I.3. Situația economică

Tranzitia în România s-a dovedit mai dureroasa decît în majoritatea celorlalte tari central și est-europene. Politica guvernamentală a aplicat cu precădere soluții graduale de reforma. Deși ele au asigurat menținerea, în parte, a locurilor de muncă, au condus la o rapida deteriorare a puterii reale de cumpărare a veniturilor, concomitent cu o creștere rapida a prețurilor, mai mare decît în majoritatea țărilor post comuniste.

Principala ratiune care a stat la baza deteriorării economice și sociale, a pierderii continue a puterii reale de cumpărare a veniturilor și a creșterii saraciei, a constituit-o incapacitatea administrării evolutiilor proceselor economice și a restructurării evoluției politice, a politicilor necesare trecerii de la economia de plan la economia de piața.

Consecințele acestei politici, în mod sintetic, sunt următoarele:

1. O inflație într-o permanenta creștere, de peste 45% la finele anului 1996, adică de doua ori mai mare decît inflatia stabilită ca parametru de performanță în acordul "stand by" - FMI.

2. Un imens deficit al bugetului de stat - 5.609 miliarde de lei (circa 5% din PIB, preliminat 1996) - pentru care nu exista o finanțare neinflationista certa. Deficitul real este mult mai ridicat. În acesta cifra nu sunt incluse activitățile din sectorul public aferent regiilor autonome. Pierderile RENEL-ului și ale CFR-ului maresc deficitul cu încă 1-2% din PIB. Operațiunile cvasifiscale adauga deficitului alte 4% din BIP.

În concluzie, deficitul total al sectorului public poate fi de ordinul a 9-10% din PIB. Consecutiv s-au acumulat mari presiuni inflationiste în sistemul economic.

Acțiunile de finanțare ale acestui deficit efectuate în principal de către BNR prin conturile sale de refinantare, au făcut ca masa monetara sa crească cu 65% în anul 1996, până în luna septembrie.

3. Datoria publică interna, preliminata pentru finele anului 1996 este de 6.065 miliarde de lei, comparativ cu 2.808 miliarde de lei la finele anului 1995.

4. Datoria publică externa efectivă a tarii la data de 30 septembrie 1996 este de 5.696 milioane dolari SUA, din care 4.020 milioane dolari SUA reprezintă datoria angajata direct de stat, iar 1.677 milioane dolari SUA - de către agenții economici cu garanția statului. La 31 decembrie 1996, este preliminata o datorie publică externa efectivă de circa 6.383 milioane dolari SUA, din care 4.550 milioane dolari SUA angajata direct de stat, iar 1.833 milioane dolari SUA de către agenții economici, cu garanția statului.

5. Un deficit al balanței comerciale (FOB/CIF) de circa 2 miliarde dolari SUA în lipsa imediata și pe termen scurt a unor surse de finanțare suficiente. Totodată, rezerva internationala a tarii la finele lunii septembrie 1996 era cu puțin mai mare de 1,2 miliarde dolari SUA.

6. O puternica supraevaluare a leului în raport cu dolarul SUA.

7. Lipsa acuta de valuta de pe piața valutară interbancara este o consecința a supraevaluarii monedei naționale și a politicilor industriale, agricole și comerciale neadecvate.

Piața valutară și piața de licitație a creditului a BNR, nu au fost lăsate sa funcționeze. Au fost impuse restrictii oficiale și neoficiale care au împiedicat piața sa stabilească în mod liber nivelul cursului de schimb, respectiv al dobinzii de refinantare. S-a impus rationalizarea, prin mijloace netransparente, atât a valutei cît și a creditului, cu consecința dezorganizarii economiei. Importatorii nu pot obține liber valuta necesară. Exporturile au fost lovite de lipsa accesului la intrările necesare din import, ceea ce a făcut ca exportatorii sa evite repatrierea imediata câștigului valutar realizat (un fel de "fuga de capital", aproximata la 600-800 milioane dolari SUA).

8. Un volum mare și descurajant al arieratelor de plati, inclusiv pe fondul unei puternice indiscipline financiare și a unor pierderi semnificative prin distrugerea capitalului construit și a capacităților proprii de plati, care tinde să depășească 20.000 de miliarde de lei (cca. 18% PIB, preliminat 1996).

9. Consumul energetic pe unitatea PIB este de 4-6 ori mai mare față de țările UE și 2-3 ori mai mare decît în țările central și este-europene.

10. O finanțare externa suspendată datorită neîndeplinirii angajamentelor convenite de guvernul anterior cu FMI și Banca Mondială.

O scurta privire asupra unor cifre ilustreaza natura și dimensiunea pierderilor suferite de agenții economici cu capital de stat sau majoritar de stat. Astfel:

- din cei 6770 agenți economici cu capital de stat sau majoritar de stat existenți la sfârșitul anului 1995 (an în care s-a declansat Programul de Privatizare în Masa), circa 2550 au înregistrat pierderi. La nivelul primelor 9 luni ale anului 1996, situația era aceeași, cu mici excepții;

- pierderile acestor 2550 de agenți economici (anterioare subventionarii), numai pe anul 1995 s-au ridicat la 4800 miliarde de lei (6,6% PIB). Subvențiile guvernamentale, explicite și implicite, acordate la nivelul anului 1995 au fost de 4200 miliarde lei (5,8% PIB) pentru acoperirea acestor pierderi;

- în pofida unor stergeri repetate ale arieratelor, și, mai recent, ale restantelor de plată ale agenților economici aflați în supraveghere financiară, arieratele au crescut la 12300 miliarde lei (17% PIB) în 1995 și la peste 20000 miliarde lei (peste 18% PIB) în 1996. Din total, 25% reprezintă suma datorată la buget, 15% suma datorată băncilor, iar cca. 60% datorie față de alți agenți economici cu capital de stat sau majoritar de stat și privati;

- cca 60% din pierderi provin de la 26 de regii autonome, din care 10 regii activează în domenii în care concurenta exista sau poate exista cu usurinta (agricultura, industria miniera), iar restul de 16 regii sunt din domeniul utilităților publice traditionale;

- cca. 30% din totalul pierderilor sunt înregistrate de 35 de agenți economici (75 de mii de angajați).

Concluzia este ca pierderile se accentueaza într-un număr relativ mic de regii și societăți comerciale cu capital de stat sau majoritar de stat, însă nu s-a operat nimic convingator privitor la restructurarea sau privatizarea lor. Supravegherea lor financiară, ca metoda, s-a dovedit, în final, un esec. Resursele financiare alocate pentru restructurare sub supravegherea financiară, s-au consumat, iar regiile și agenții economici de stat au continuat sa producă pierderi.

Agricultura României are un enorm potențial de satisfacere a majorității nevoilor populației. Din export, ea poate contribui la obținerea de valuta. Este o sursa potențiala de creștere economică durabila, o sursa semnificativă a creșterii veniturilor interne și, în acest fel, de reducere a saraciei.

- controlul prețurilor și distorsiunile cursului de schimb au făcut ca prețurile la nivelul producătorilor să fie foarte mici, reducind stimulentele de creștere a ofertei (în anul 1996, producătorii de grîu au obținut 70% din prețul mondial; producătorii de lapte - 60% din prețul pe care l-ar fi încasat dacă piața ar fi fost libera). Impozitarea implicita, realizată prin prețurile controlate de guvern a depășit permanent sprijinul acordat sub forma primelor și a subvențiilor;

- vasta rețea de subvenții, plus prețurile și adaosurile controlate, sub motivatia protejării consumatorilor s-au dovedit a avea o eficacitate minima sau au promovat efecte nedorite. Tarifele vamale la produsele agricole și alimentare sunt cele mai ridicate din Europa Centrala și de Est. Sunt în medie de 75% și, mai ales, sunt instabile. Astfel, au sporit mult prețurile la consumator, protejind în schimb, producătorii ineficienti (consumatorii de carne de porc plătesc prețuri cu 30% mai mari decît cele ce ar fi existat în condițiile unui comerț liber);

- fermele de stat s-au constituit într-un puternic grup de interese opuse reformei.

Contribuția lor la producția agricolă este de sub 20%; valoarea adăugată pe hectar este mai mica în fermele de stat decît în cele private. Fermele de stat, integratorii de stat și alte unități de stat reprezintă cel mai mare grup de interese care au solicitat și au primit subvențiile guvernamentale, introducând un cost considerabil pentru buget și pentru economie în general.

- valurile succesive de credit dirijat, subventionat prin agenți sau unități de stat, au generat o creștere accentuata a inflației, au destabilizat sistemul financiar, au incurajat cultura delincventei, au împiedicat dezvoltarea unui sistem sanatos și puternic de finanțare rurală. Creditul subventionat a însemnat permanent suplimentarea deficitului fiscal, care, fiind monetizat, a sporit presiunea asupra prețurilor și a cursului de schimb. Creditul subventionat a ocolit practic cele trei milioane de agricultori privati îndreptățiți sa îl primească.

- Desființarea Romcereal-ului este o afacere neterminată. Agenția Naționala de Produse Agricole deține în continuare 35% din silozurile cu cel mai bun amplasament din țara - mult pentru ceea ce îi este necesar ca depozitar al rezervei strategice naționale. Comcereal-urile nu s-au privatizat și formează una din principalele cauze care împiedica dezvoltarea unei piețe dinamice și competitive a produselor agricole.

- S-a împiedicat dezvoltarea unui sistem privat de furnizare a input-urilor (semințe, îngrășăminte, pesticide etc.). Nu s-au permis nici surse alternative de credit comercial și de consultanța cu privire la metodele de practicare a agriculturii.

- Agricultorii nu pot sa cumpere și sa vinda pământul, la șase ani de la aplicare Legii 18/1991.

- Ministerul Agriculturii și Alimentației consuma cca. 25% din bugetul sau plătind dobinzi subvenționate. Adevaratele funcții ale ministerului (difuzare a informațiilor pieței, dezvoltarea cercetării agricole, dezvoltarea cunoștințelor de specialitate ale agricultorilor, elaborarea unor programe de dezvoltare rurală etc.) au fost relativ neglijate. În ceea ce privește capacitatea sa de administrare a diferitelor programe - finanțate de donatori internationali - în domenii specifice aceasta s-a dovedit necorespunzătoare.

România se confrunta cu grave probleme la nivelul stabilitatii macroeconomice. Economia tarii a ajuns la nivelul de neperformanta, asa cum se vede prin cea mai simpla analiza a celor de mai sus, prin reluarea unei politici excesive a "producției de dragul producției". Sunt semnificativi anii 1995 și 1996 în contextul aminarii reformei structurale a economiei. Politica guvernului a dus numai la creșterea producției totale măsurate, periclitându-se astfel calitatea creșterii economice. Altfel spus, deși agenții economici cu capital de stat sau majoritar de stat au produs mai mult, o buna parte din aceasta producție a însemnat "producție pe stoc" - o producție rămasă nevândută sau vinduta în pierdere. Pe de altă parte, continuitatea și creșterea producției au însemnat conservarea unei baze industriale slabe, neperformante, tolerarea indisciplinei financiare, sporirea continua a pierderilor și arieratelor. Urmarea nu putea fi alta decît:

- deficit fiscal și cvasifiscal ridicat (în anul 1996 de cca. 10% din PIB);

- expansiune monetara inflationista pentru finanțarea acestui deficit;

- inflație sporită, cu mult mai mare decît cea stabilită ca indice de performanță;

- măsuri de control aplicate pieței valutare și pieței creditului, de fiecare data autoritățile evitând sa accepte cursul pieței.

I.4. Situația socială

Politicile sociale în perioada de tranzitie au constituit un esec, atât datorită deteriorării reformei economice de la sensul primordial - adaptarea rapida și în condițiile de competitivitate a economiei la exigențele mecanismelor pietii - cît și datorită modului defectuos de concepere a reformei sociale prin formarea unei legislații de tip "reactiv" lipsită de viziune strategica având o clasa componenta demagogica.

Totodată, intirzierea în luarea deciziei politice și legislative având drept obiect adoptarea unor politici de natura a echilibra social costurile reformei economice, a condus la extinderea categoriilor defavorizate ale populației. În consecința, toate măsurile luate de Guvern au determinat în mod esențial:

- scăderea dramatica a puterii de cumpărare a salariilor;

- deteriorarea securității financiare a fondurilor de asigurări sociale, ca urmare a diminuării raportului între populația activa (în principal salariați) și pensionari;

- aplatizarea și scăderea puterii de cumpărare a pensiilor;

- ajustarea (indexarea) anarhica și ineficienta a veniturilor populației (salarii, pensii) la rata inflației exprimată prin evoluția prețurilor de consum;

- directionarea asistenței sociale spre soluții globaliste, de tip indemnitar, ineficiente și nefundamentate pe criterii riguroase de stabilire a pragului de saracie;

- gestionarea abuzivă și ineficienta a fondurilor d asigurări sociale și fără consultarea partenerilor sociali, a modului de utilizare a acestora;

- absenta unor politici coerente de combatere activa a somajului;

- lipsa unui dialog real, transparent și eficient cu partenerii sociali în conceperea unor soluții adecvate insertiei sociale;

- adincirea fenomenului de excludere socială (creșterea numărului copiilor abandonați, infractionalitatea juvenila etc.).

În România, circa 28% din totalul gospodariilor familiale și 36% din populația tarii se afla sub pragul saraciei relative, iar 7% se situeaza sub pragul de subzistenta.

Majoritatea celor saraci - aproximativ 2/3 - provine din zonele rurale, cu preponderenta în nord-estul tarii.

Caracteristic familiilor sarace este faptul ca acestea sunt formate din persoane care cuprind putini salariați și mulți copii, au o alimentație saraca în calorii (cel mult 1500 de calorii pe zi), dețin puține bunuri în proprietate și au un nivel de sănătate, educație familială și de instrucție școlară redus.

Saracia este localizata și are caracter permanent cu deosebire în rindul agricultorilor, în special în familiile care nu beneficiază de pensii; de asemenea, în cazul familiilor cu mai mult de doi copii și monoparentale.

Cît privește dezvoltarea umană, evaluată pe baza indicatorului dezvoltării umane, valoarea acesteia pentru România este de 0,738 fapt ce o situeaza pe locul 74 din 150 de tari luate în considerație și în urma țărilor est și central europene (Ungaria - 46, Cehia - 37, Polonia - 56, Rusia - 57, Slovacia - 41, Bulgaria - 62) în conformitate cu PNUD Human Developement Report 1996.

În permanenta, criza constanta din sectorul monetar-valutar a creat și întreținut criza din sectorul real, economia reală. În evoluția structurii valorii adăugate - industrie, agricultura, servicii - a Produsului Intern Brut nu au intervenit, în ultimii șapte ani, schimbări stabile și semnificative. De altfel, România, cu un Produs Intern Brut pe locuitor de 1480 dolari SUA, a pierdut, am putea spune, semnificativ, contactul cu țările central și est-europene. Pentru comparatie, menționăm Produsul Intern Brut pe locuitor în anul 1995 al acestor tari: Ungaria - 4130 dolari SUA, Cehia - 3870 dolari SUA, Slovacia - 2940 dolari SUA, Polonia - 2800 dolari SUA, Slovenia - 8070 dolari SUA (după Banca Mondială, Annual Report 1996, 26 septembrie 1996). Toate aceste tari formează asa-numitul "grup Visegrad"/piața regionala CEFTA.

Totodată, nu s-a înțeles ca interesul național este incompatibil cu sporul de producție pe alte considerente decît acelea privind caracterul durabil al dezvoltării economice. Pe de altă parte, s-a neglijat permanent necesitatea creării, mai întâi prin politici de reforma adecvate, a condițiilor necesare dezvoltării economice durabile. Aceasta neînțelegere s-a reliefat prin aplicarea unor politici reactive, printr-o creștere economică forțată, prin intervenția discretionara guvernamentală în alocarea resurselor, în primul rind a celor de natura financiară, și prin "producția de dragul producției".

Efectele acestei situații a avut drept corolar dramatic a accelerata saracire a populației în toate categoriile sale sociale. Saracia, ca fenomen social, a căpătat o dimensiune globală și un caracter permanent.

Capitolul 2 Opțiunea actualei guvernari

1. Principii de guvernare

1.1. Principiul responsabilității politice

Scopul fundamental al Guvernului, ca autoritate publică, este realizarea intereselor naționale. Responsabilitatea politica a acestuia conferă valoare și conținut contractului social încheiat, pe baza alegerilor, între clasa politica și natiune. Aceasta responsabilitate asigura convergenta de interese între clasa politica, delegată sa gestioneze puterea, și națiunea care i-a încredințat acest drept, impiedicind abuzul de putere și transformarea guvernantilor într-o categorie privilegiată.

1.2. Principiul legalității

Toate actele Guvernului, precum și toate formele de organizare a sistemului prin care aceste acte sunt aduse la îndeplinire, se întemeiază pe lege. Din aceasta perspectiva, Executivul este expresia legii și instrumentul acesteia. De aceea, în orice situație, Guvernul va acționa numai în temeiul legii, și va respecta rolul Parlamentului ca organ reprezentativ suprem și unica autoritate legiuitoare a tarii.

1.3. Principiul alocării eficiente a resurselor și al promovării interesului public

Potrivit programului sau, în forma acceptată de către Parlament, Guvernul realizează politica interna și externa a tarii. În acest scop, Executivul are menirea de a fi un serviciu public, fiind obligat sa servească interesului public. Guvernul asigura cadrul și măsurile ce se impun pentru redresarea economică, creșterea economică durabila și de calitate, pentru un înalt grad de convergenta a performantelor economice, pentru protecția mediului natural, folosirea rațională a miinii de lucru, protecția socială, ridicarea standardului de viața, coeziunea economică și socială, precum și solidaritatea între grupurile sociale.

1.4. Principiul parteneriatului social

Temporizarea reformei economice și politice a generat în ultimii ani modele comportamentale inadecvate. Guvernul va asigura circulația informatiei și transparenta activității sale. De asemenea, va identifica obiectivele strategice și pe termen scurt ale tarii, în funcție de resurse, stabilind relații politice, juridice și financiare cu societatea civilă, potrivit exigențelor parteneriatului social. Prin urmare, Guvernul va realiza un pact cu societatea civilă asupra obiectivelor politicii sale și o împărțire a competentelor și a riscurilor pe durata mandatului sau. Pactul, ce consfințește parteneriatul instituțional, asociaza sectorul public cu cel privat, ca forma de cooperare de tip mutual.

1.5. Principiul garantarii proprietății private

Proprietatea privată, fundament al bunastarii sociale, conferă oricărei persoane posibilitatea de a accede la resursele necesare existenței sale. Proprietatea are o dimensiune individuală și una socială, fiind o premisa a libertății persoanei și un obstacol în calea concentrarii și a centralizarii puterii economice și politice, precum și o dimensiune economică exprimată prin interesul personal, autonomia decizionala și ideea de competiție. De aceea, garantarea proprietății private are ca scop limitarea autorității pe care o exercită instituțiile publice asupra persoanei, armonizându-se astfel interesele individuale cu cele comunitare.

1.6. Principiul justiției și coeziunii sociale

Ideea de justiție socială întemeiază actul de guvernare, la nivelul întregii societăți și, cu precădere, în domeniul educației, protecției sociale și al asigurării sănătății. Justiția socială nu presupune însă egalitarism, ci acordarea de sanse egale tuturor.

Actul de guvernare înseamnă, totodată, realizarea unei coeziuni sociale, asigurind astfel creșterea economică de ansamblu și reducerea disparitatilor între nivelurile de dezvoltare a regiunilor, a zonelor urbane și rurale. Pe acest temei, Guvernul va sprijini depășirea principalelor dezechilibre regionale, prin dezvoltare, ajustari structurale și conversia zonelor industriale în declin.

1.7. Lupta împotriva corupției

Corupția este unul dintre cele mai grave fenomene ale societății românești contemporane. De aceea, Executivul va declansa imediat un război total împotriva corupției la virf, precum și împotriva tuturor funcționarilor corupti.

1.8. Principiul autonomiei locale și al descentralizării

Guvernul va exercita conducerea generală a administrației publice și va iniția reforma administrației publice locale, în scopul aplicării principiului autonomiei locale și al descentralizării, respectînd atât organizarea și funcționarea administrației publice locale, cît și gestionarea financiară autonomă și interesele comunităților locale, potrivit prevederilor constituționale care consacra caracterul de stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil al României. În conformitate cu aceste principii, Guvernul intervine, în mod subsidiar, potrivit competentelor sale, pentru a servi interesului public cu maxima eficienta.

2. Obiectivele fundamentale ale programului de guvernare

Principalele obiective ale programului de guvernare, la orizontul anului 2000, sunt dezvoltarea economică durabila și, pe aceasta baza, diminuarea saraciei și crearea condițiilor pentru admiterea României în NATO și pentru negocierea integrării României în Uniunea Europeană.

În plan social, Guvernul are ca obiectiv strategic sprijinirea apariției și consolidării clasei mijlocii.

Dezvoltarea economică durabila este un proces de creștere economică ce asigura prosperitatea, bunăstarea, protecția mediului și creșterea calității vieții, în mod constant și pe termen lung.

Guvernul va adopta politici economice și sociale prin care se vor asigura condițiile pentru o dezvoltare economică durabila, astfel încât, de la situația de astăzi, în care exista un grup de bogati și o masa imensa de saraci, se va ajunge la situația în care cea mai mare parte a cetățenilor va avea venituri medii relativ înalte și stabile pe termen lung - formind clasa mijlocie.

În condițiile României, atingerea obiectivului dezvoltării economice durabile necesita promovarea rapida, consecventa și coerenta a reformelor pentru trecerea la economia de piața.

Fixarea acestor obiective pornește de la realitati, de la condițiile concrete ale României și, în primul rind, de la faptul ca România trebuie să realizeze aceste reforme fiind, încă, o țara în tranzitie care înregistrează mari decalaje față de țările dezvoltate.

Resursele tarii - de altfel, limitate - trebuie alocate și utilizate în mod eficient. Guvernul considera ca este atât o urgenta cît și o prioritate a programului de guvernare, procesul de accelerare a reformelor, în primul rind, în sensul creării și consolidării sistemului integrat de piețe - piața reprezentind cel mai eficient mecanism de alocare a resurselor. Numai reducându-se rolul statului în alocarea resurselor vor fi posibile atât creșterea capitalului național cît și creșterea eficientei utilizării acestuia.

Guvernul considera necesară definirea clara a poziției sale față de rolul statului în economie.

În vederea asigurării condițiilor dezvoltării economice durabile, Guvernul considera ca rolul statului trebuie să se rezume la:

A. Reglementarea cadrului activităților economice, adecvat funcționarii fără distorsiuni a piețelor, pornind de la premisa superioritatii pieței față de stat în alocarea eficienta a resurselor;

B. Intervenția statului pentru corectarea situațiilor de esec al piețelor (respectiv, situațiile în care piața nu aloca resursele mai eficient decît statul); Guvernul are în vedere, în principal:

- Reglementarea monopolurilor naturale;

- Politica privind protecția mediului înconjurător;

- Politica privind învățământul și cultura;

- Politica privind ocrotirea sănătății;

- Politica privind cercetarea științifică și oferta de informații;

- Politica privind: apărarea naționala, ordinea publică, politica externa, justiția, serviciile administrației publice.

C. Redistribuirea veniturilor; Guvernul are în vedere politica bugetară și fiscală; reducerea poverii fiscale și stabilirea de prioritati clare, favorabile reformei, ale cheltuielilor bugetare, inclusiv protecția socială (alocarea cheltuielilor publice în direcția satisfacerii serviciilor de baza pentru saraci constituind, de altfel, o urgenta a reformei), în acord cu rolul statului în condițiile economiei de piața.

Prin aceste obiective, Guvernul defineste direcția strategica a reformelor pe care la va promova cu consecventa, precum și instrumentele economice pe care le va utiliza în cadrul politicilor economice și sociale.

3. Coordonatele dezvoltării economice a României în perioada 1997-2000

Guvernul își propune dezvoltarea economică a României în condițiile realizării echilibrului dintre oferta și cererea agregata.

Referitor la oferta agregata, Guvernul considera ca, în perioada 1997-2000, este nu numai necesară dar și posibila o creștere a produsului intern brut însoțită de modificări semnificative ale structurii pe sectoare și industrii a valorii adăugate:

- Valoarea adăugată în agricultura și silvicultura va crește și se va realiza redresarea durabila a acestora;

- Ponderea industriei și construcțiilor în valoarea adăugată totală se va reduce, întrucît:

* consolidarea stabilizarii macroeconomice și întărirea disciplinei financiare a întreprinderilor vor antrena restructurari masive în cadrul industriei generând declinul industriilor necompetitive;

* este de asteptat ca expansiunea relativă a industriilor competitive sa nu poată compensa declinul relativ al activităților neviabile;

- Ponderea serviciilor în valoarea adăugată totală va spori prin dezvoltarea sectorului privat.

Cererea interna se va redresa pe măsura consolidării stabilitatii macroeconomice, ca efect al politicilor fiscale și monetare prudente și al controlului inflației și al deficitului bugetar, prin:

* întărirea disciplinei financiare a întreprinderilor;

* menținerea ratelor dobinzii la nivele pozitive în termeni reali;

* stimularea expansiunii exportului prin nivel competitiv și realist al cursului de schimb;

* evitarea interventiilor pe piața valutară.

Se va adopta o administrare prudenta a datoriei publice interne și externe.

Guvernul va duce o politica de deschidere a economiei spre exterior.

Se urmărește creșterea exportului prin întărirea competitivitatii productiilor naționale, stimularea penetrarii piețelor externe, în special ale SUA și ale Uniunii Europene, deja deschise României, utilizarea eficienta a resurselor disponibile în economie. Prin măsurile de politica economică se are în vedere creșterea mai rapida a exportului decît a importului, în condițiile în care acesta din urma va crește mai repede decît produsul intern brut.

În domeniul finanțării dezvoltării economice, politica economică a Guvernului vizează:

- consolidarea poziției de creditor net a sectorului privat (creșterea ponderii economiilor nete ale sectorului privat în Produsul Intern Brut);

- reducerea treptata a rolului sectorului extern în creditarea economiei naționale;

- reducerea soldului contului curent pe baza influentei favorabile a îmbunătățirii balanței comerciale; transferurile nete din străinătate, în primul rind din SUA și din Uniunea Europeană, se vor menține la un nivel semnificativ;

- consolidarea rezervelor valutare ale tarii;

- realizarea de solduri pozitive semnificative ale contului de capital; reducerea creditelor externe nete în condițiile menținerii transferurilor de capital și a unei expansiuni a investițiilor străine;

- fluidizarea accesului pe piețele internaționale de capital prin diversificarea atât a emitenților pe aceste piețe cît și a subscriitorilor abordati în acest scop, în vederea largirii bazei de investitori.

Guvernul considera creșterea substantiala a investițiilor străine ca fiind nu numai imperios necesară dar și posibila, în condițiile în care reformele vor fi accelerate.

Guvernul va adopta măsuri specifice în vederea creșterii investițiilor străine, în special, prin:

1) reforme instituționale și legislative (eliminarea barierelor birocratice în domeniu; recunoașterea dreptului investitorilor străini de a dobîndi în proprietate terenuri necesare realizării investițiilor; delimitarea clara, sub aspect legislativ, în regimul investițiilor din România, între investiții directe și cele de portofoliu; eliminarea restrictiilor privind repatrierea câștigului realizat; garantarea liberului transfer al devizelor la cumpărarea și vânzarea valorilor mobiliare; reglementări privind regimul proprietății; descentralizare și susținerea inițiativelor de dezvoltare locală etc.); 2) oferta de informații și transparenta în domeniu; 3) stimularea creșterii rolului organizațiilor neguvernamentale de sprijinire a sectorului privat la nivel local și stimulare a parteneriatului internațional în afaceri; 4) diversificarea ofertei de servicii în domeniul atragerii de investitori străini și stimularea concurentei; 5) promovarea imaginii României în exterior.

Dezvoltarea economică și socială durabila a României este pe cale să fie compromisa pe termen lung ca efect al dezechilibrelor severe la care au condus politicile bugetare expansioniste și amînarea reformelor decisive.

În scopul soluționării dezechilibrelor existente, Guvernul va adopta un set de politici economice coerente.

Într-o primă etapa, Guvernul adoptă un program de austeritate având ca principal obiectiv stabilizarea macroeconomica și demararea reformelor structurale care au fost aminate, astfel încât România să aibă un alt fel de guvernare decît aceea practicată anterior.

În acest sens, prioritățile Guvernului se referă la:

- alinierea prețurilor în domeniul energiei;

- politici monetar-valutare restrictive;

- întărirea disciplinei financiare a întreprinderilor;

- reforme și concurenta în sistemul regiilor autonome;

- reforme în sistemul piețelor financiare;

- reforme în agricultura (este urgenta conceperea unui nou sistem de finanțare a acesteia).

- descentralizarea, dezvoltarea locală și stimularea micilor întreprinderi;

- reforme în sistemul asistenței sociale și combaterea saraciei;

- extinderea dialogului social.

La toate acestea se adauga urgente cuprinse în programul socio-economic pe termen scurt.

Guvernul considera ca angajamentul sau ferm pentru realizarea de reforme constituie un factor de creștere a credibilitatii pentru obținerea sprijinului comunității internaționale.

Guvernul este constient ca unele măsuri din programul de austeritate vor fi nepopulare.

Programul de austeritate va fi însoțit de o politica de combatere eficienta a saraciei, care va include cu prioritate următoarele acțiuni:

- crearea unui sistem eficace și transparent de monitorizare a saraciei;

- îmbunătățirea sistemului alocațiilor de sprijin în raport cu scopul, gradul de cuprindere, functionalitatea și eficienta lor;

- revederea programelor din domeniile educației și sănătății, în favoarea categoriilor sarace ale populației;

- examinarea programelor existente și proiectarea unora noi, pentru creșterea capacității categoriilor sarace ale populației de a obține venituri și a-și spori bunăstarea (scheme de dezvoltare rurală, programe de ocupare temporară, fonduri de dezvoltare socială etc.);

- implicarea mai larga a organizațiilor neguvernamentale, a organizațiilor financiare internaționale și a donatorilor în programele pentru eradicarea saraciei.

Programul de austeritate propus de Guvern este singura cale pentru a asigura premisele dezvoltării economice durabile a României, la orizontul anului 2000.

În baza reformelor declansate, Guvernul fixează un set de 10 obiective care asigura dezvoltarea economică durabila a României, la orizontul anului 2000:

- asigurarea stabilitatii macroeconomice și consolidarea sistemului pieței financiare;

- orientarea spre exterior a economiei, în special din perspectiva integrării României în Uniunea Europeană;

- consolidarea mecanismelor concurentiale de alocare a resurselor în economie și dezvoltarea sectorului privat;

- restructurarea industriala și dezvoltarea locală, regionala și rurală;

- dezvoltarea durabila a agriculturii;

- dezvoltarea infrastructurilor;

- sporirea eficientei utilizării capitalului natural;

- creșterea eficientei investiției în capitalul uman și modernizarea sistemului de protecție socială;

- modernizarea sistemului administrației publice și creșterea eficientei producției de bunuri publice;

- stimularea structurării societății civile și consolidarea dialogului social.

Politicile economice pe care Guvernul le va aplica pentru realizarea acestor obiective vor fi reflectate în prioritățile cheltuielilor bugetare.

Capitolul 3 Politica macro-economică

1. Politici monetar-valutare și de consolidare a piețelor financiare

Guvernul considera necesară lansarea unui nou program macro-stabilizare caracterizat prin:

1. Politica monetara prudenta.

2. Liberalizarea pieței valutare prin :

- Participarea băncilor ca dealeri pe piața valutară în paralel cu îmbunătățirea activității de supraveghere bancară;

- Unificarea cursurilor de schimb prin eliminarea treptata a restrictiilor care aseaza tranzacțiile valutare în categorii diferite și integrarea segmentelor pieței valutare;

- Liberalizarea treptata a contului de capital în paralel cu realizarea condițiilor de natura fiscală, financiară și legislativă;

3. Respectarea unui program monetar corelat cu rata inflației și deprecierea leului propuse și, de asemenea, Programul de guvernare.

4. Încetarea finanțării monetare a emisiunilor de bonuri de tezaur de către Banca Naționala (emiterea de bonuri de tezaur se va face în condiții atractive pentru investitorii privati, urmărindu-se finanțarea neinflationista a deficitului bugetar);

5. Încetarea facilităților financiare speciale de refinantare pentru agricultura oferite de către Banca Naționala (orice subvenție pentru agricultura se va face explicit prin Bugetul public în cadrul politicii bugetare adoptate);

6. Eliminarea controlului (formal sau informal) asupra ratei dobinzii, care limitează concurenta pe piața creditului - aceasta fiind, în realitate, în condițiile funcționarii piețelor, singura politica economică în stare sa reducă rata dobinzii (chiar dacă inițial, pe termen scurt, o crește).

Guvernul acorda atenție următoarele probleme ale consolidării sistemului financiar-bancar:

- Privatizarea băncilor comerciale de stat;

- Îmbunătățirea și întărirea activității de supraveghere a băncilor comerciale;

- Consolidarea pieței valutare interbancare;

- Crearea condițiilor pentru trecerea la convertibilitatea deplina a monedei naționale;

- Creșterea capacității de reglementare și supraveghere a Băncii Naționale a României;

- Întărirea prevederilor prudentiale în administrarea patrimoniului băncilor;

- Eliminarea din sistemul financiar a creditului directionat pentru agricultura, care a generat monetarizarea apreciabila a deficitului bugetar prin angajarea Băncii Naționale a României în operațiuni în numele bugetului.

Guvernul va acorda atenție deosebită funcționarii și largirii pieței de capital (în mod deosebit, pieței OTC și Bursei de Valori București). În acest scop, se vor promova reglementări și măsuri privind:

- Creșterea ofertei de informații în domeniu;

- Stimularea societăților comerciale și a municipalitatilor de a obține și ameliora sistematic clasificari de la agențiile de rating recunoscute;

- Perfecționarea cadrului instituțional și armonizarea cadrului legislativ;

- Lansarea de programe de educare și instruire în domeniu;

- Stimularea creșterii numărului de participanți pe piața de capital;

- Diversificarea instrumentelor pe piața valorilor mobiliare.

Se vor lua, de asemenea, măsuri pentru dezvoltarea pieței primare și secundare a titlurilor de stat emise în scopul finanțării neinflationiste a deficitului bugetar:

A. Dezvoltarea unui instrumentar diversificat de titluri de stat:

- Faza inițială: certificate de trezorerie (cu scadente de până la un an).

- Faza a II-a: titluri de stat pe termen mediu (cu scadente între 2 și 5 ani).

- Faza a III-a : titluri de stat pe termen lung (cu scadente de 10 ani și mai mult).

B. Monitorizarea corecta și în timp real a necesarului de finanțare pentru acoperirea deficitului bugetar (volum și termene de rambursare) precum și perfecționarea sistemului trezoreriei statului.

C. Crearea pieței secundare a titlurilor de stat cu acces liber atât pentru investitorii institutionali interni și externi cît și, după caz, pentru investitorii individuali - în scopul creării unor piețe lichide și diversificate pentru aceste titluri, precum și în cel al creării unui instrument suplimentar de intervenție indirecta a Băncii Naționale în vederea reglementării nivelului lichiditatilor în sistemul bancar.

2. Politica fiscală și bugetară

Guvernul vizează o schimbare de fond în politica bugetară.

Politica fiscală va urmări stimularea dezvoltării economice, investirii și creării de noi locuri de muncă în sectorul privat, îmbunătățirea generală a climatului de afaceri și dezvoltarea spiritului intreprinzator.

Prin modul de stabilire a prioritatilor cheltuielilor bugetare se va urmări adincirea reformelor și asigurarea condițiilor dezvoltării durabile, consolidarea democrației și creșterea coeziunii sociale. Ca urmare, vor fi avute în vedere investițiile în capitalul uman (învățământ, cultura și arta, ocrotirea sănătății, protecția socială), producția unor bunuri publice (apărare naționala, ordine publică etc.), dezvoltarea infrastructurilor, sprijinirea agriculturii și a exportului precum și protecția mediului.

Politica fiscală va stimula expansiunea sectorului privat ca efect al reducerii poverii fiscale. Se anticipeaza creșterea investițiilor în sectorul privat, apariția de noi locuri de muncă, iar pe aceasta baza, sporirea resurselor pentru dezvoltare și protecție socială.

Cadrul actual de reglementare fiscală în România afectează dezvoltarea sectorului privat:

- Este lipsit de predictibilitate, modificîndu-se foarte des normele "de aplicare" ale Ministerului Finanțelor;

- Este supus interpretarilor abuzive ale autorităților fiscale; interpretarile ajung sa contrazica textul legii; se resimte neincrederea în contribuabil; contestarea soluțiilor propuse de autorități presupune proceduri birocratice și costisitoare;

- Conține confuzii și neclaritati;

- Reflecta, în primul rind, funcția de maximizare a veniturilor fiscale și nu în primul rind pe aceea de instrument pentru stimularea dezvoltării economice;

- Apasa inechitabil pe diferitele categorii sociale;

- Stimuleaza investiții în domenii care nu necesita calificare deosebită, (aceasta ca urmare a faptului ca rata maxima de impozitare a veniturilor salariale se aplică cu începere de la un nivel atât de redus încât majorează costurile salariale ale întreprinderii, ceea ce face ca întreprinzătorii sa nu investeasca în activități care necesita mina de lucru calificată ce trebuie bine plătită);

- Nu conține un tip de impozit extrem de important: impozitul personal pe venitul global;

- Nu stimuleaza angrenarea persoanelor în mai multe activități și mai ales în cele care necesita calificare înaltă, deschizând totodată drumul spre frauda (întrucît rata maxima de impozitare este prea mare și aplicată de la un nivel foarte redus);

Guvernul considera necesară o restructurare majoră în domeniul politicii fiscale, și anume:

- Creșterea transparenței și a predictibilitatii sistemului fiscal;

- Introducerea impozitului pe venitul personal global;

- Asigurarea unei baze stabile de impozitare;

- Reducerea numărului de trepte și a ratei maxime ale impozitului pe salariu.

- Reducerea impozitării producătorilor agricoli în principal prin anularea impozitului pe venitul agricol;

- Reducerea impozitului pe profit;

- Suplimentarea reducerilor impozitului pe profitul reinvestit;

- Stabilirea tarifului vamal în conformitate cu acordurile internaționale ale României;

- Reducerea unor accize;

- Reglementări pentru consolidarea bilanțurilor contabile și pentru evitarea impozitării "în cascada" a profiturilor distribuite);

- Perfecționarea și descentralizarea sistemului de colectare a taxelor și impozitelor, precum și reducerea costurilor acestuia prin trecerea administrațiilor financiare locale în subordinea directa a autorităților locale.

- Măsuri de reducere și prevenire a evaziunii fiscale;

În privinta cheltuielilor bugetare, Guvernul își propune, de asemenea, o restructurare semnificativă, consecventa cu cerințele realizării obiectivului principal al perioadei 1997-2000, și anume, dezvoltarea economică durabila.

Politica de cheltuieli bugetare a Guvernului vizează:

- Creșterea ponderii cheltuielilor bugetare pentru următoarele prioritati:

* învățământ și cercetare;

* ocrotirea sănătății;

* cultura și arta;

* apărarea naționala;

* ordinea publică;

- Creșterea ponderii cheltuielilor bugetare destinate realizării obiectivelor de protecție socială;

- Reducerea semnificativă a ponderii subvențiilor în totalul cheltuielilor bugetare; cea mai mare parte a acestora va fi folosită pentru susținerea noii politici economice privind sectorul agricol și pentru promovarea exporturilor;

- Diminuarea ponderii cheltuielilor de capital în totalul cheltuielilor bugetare; acestea vor avea ca destinație prioritara creșterea investițiilor în dezvoltarea infrastructurilor, protecția mediului, învățământ și ocrotirea sănătății.

Guvernul considera ca, în România, nevoia de descentralizare a finanțelor publice locale a ajuns într-un punct critic. În acest sens, Guvernul își propune sa realizeze o reforma cuprinzatoare a sistemului finanțelor locale care să permită dezvoltarea locală și care să stabilească - simultan și corelat - atât în cadrul general al regimului impozitelor locale cît și pe cel al procedurilor pentru sistemul de transferuri bugetare.

Guvernul considera ca sistemul finanțelor locale din România trebuie să asigure:

- Dezvoltarea rolului autorităților administrației publice locale în conformitate cu principiile autonomiei locale și cu mecanismele economiei de piața;

- Stabilirea resurselor financiare totale ale autorităților administrației publice locale în concordanta cu obligațiile lor de administrare;

- Autonomia de decizie a autorităților administrației publice locale inclusiv cu privire la cheltuieli, în scopul creșterii eficientei cheltuielilor publice și al sporirii responsabilității față de electorat a acestor autorități;

- Stimularea autorităților administrației publice locale pentru depunerea de eforturi vizind mobilizarea de resurse proprii;

- O administrare simpla a sa și costuri reduse de funcționare;

- Un sistem transparent de transferuri bugetare bazate pe criterii obiective, stabile și obligatorii;

- Compensarea efectelor unor diferențe de venituri între diferite administrații locale asigurind oricărui cetățean cel puțin un nivel minim de acces la servicii de importanța vitala;

- Mecanisme de sprijinire a dezvoltării infrastructurii publice și finanțarea adecvată a acesteia;

- Concordanta cu cerințele de stabilizare macroeconomica.

Guvernul este constient de faptul ca reforma finanțelor locale este un proces dificil - care poate presupune situații tranzitorii, încercări sau nereusite - dar considera ca acum este momentul pentru o ferma opțiune politica de reformare, de reinnoire.

A continua cu un sistem fiscal bazat pe o multitudine de taxe și impozite (multe cu potențial relativ redus) și pe completarea veniturilor bugetare locale prin apreciabile transferuri bugetare locale care atrag intervenția centralista, masiva, uneori dincolo de lege, a autorităților guvernamentale, înseamnă a reduce autonomia locală și dreptul comunităților locale de a-și decide soarta, de a-și dezvolta localitățile și de a spori bunăstarea fiecăruia.

Guvernul considera ca România se afla într-un moment crucial în care trebuie să opteze, de principiu, pentru un nou sistem fiscal local care să permită cu adevărat dezvoltarea autonomă a localităților. În acest sens, Guvernul propune un nou sistem fiscal bazat pe un număr redus de surse de venituri, dar cu potențial mare, stabil și pe o reducere adecvată a transferurilor bugetare. În acest fel se va reduce controlul guvernamental, crescind, în schimb, autonomia și responsabilitatea autorităților publice locale alese de electorat, precum și răspunderea acestora în fața cetățeanului, a partenerului lor la dezvoltarea localității.

În conceptia Guvernului, reformarea cadrului fiscal trebuie să se bazeze pe:

- Suficienta flexibilitate, mai întâi pentru a se adapta la schimbările ce vor interveni în economie în următorii ani, iar apoi pentru a conduce la reducerea considerabila a restrictiilor impuse autorităților administrației publice locale în gestiunea finanțelor;

- Stabilirea tipurilor de resurse la dispoziția autorităților administrației publice locale, pe baza unei evaluări obiective și realiste a potențialului de venit actual și viitor, furnizat de impozitele și taxele existente (și nu a încasărilor efective), precum și pe baza unei estimari obiective a nevoilor reale de resurse;

- Reguli și proceduri clare și explicite de administrare a veniturilor fiscale locale, care să stimuleze rationalizarea utilizării banului public, creșterea resurselor proprii și a responsabilității politice a autorităților administrației publice locale pentru performanțele în administrarea finanțelor proprii;

Guvernul considera ca se impune totodată, perfecționarea sistemului de transferuri de la bugetul de stat prin:

- Adoptarea, de urgenta, a unor reguli transparente și clare;

- Adoptarea, de urgenta, a unor criterii de alocare a resurselor transferate;

- Eliminarea confuziilor privind rolul consiliilor județene și cel al consiliilor locale;

- Creșterea predictibilitatii volumului de resurse probabil disponibilizabile;

- Creșterea predictibilitatii momentului disponibilizarii volumului de resurse către consilii;

Întârzierile înregistrate, în fiecare din acești ani, în prezentarea spre aprobare în Parlament a bugetului, sau întârzierile în aprobarea acestuia, au fost permanent un factor perturbator în activitatea consiliilor locale și județene; făcând chiar abstractie de toate celelalte neajunsuri ale sistemului finanțelor locale, și tot se poate lesne deduce, numai dacă luam în considerare acest aspect, cîte dificultăți au intimpinat autoritățile publice locale în dezvoltarea locală.

Dacă se are în vedere faptul ca, prin intirzierea disponibilizarii resurselor către consilii, se intirzie de fapt cheltuieli ce trebuiau efectuate în teritoriu - stabilizarea macro-economică - înseamnă, de fapt, o reducere a sanselor localităților de a se dezvolta!

- Sporirea capacității de a asigura reducerea diferențelor de venituri între diferite administrații locale;

- Sporirea capacității sale de a stimula implicarea autorităților administrației publice locale pentru a mobiliza venituri locale proprii și/sau de a rationaliza cheltuielile;

- Elaborarea unor proceduri de control al autorităților administrației publice centrale asupra utilizării resurselor transferate, care să aibă la baza respectarea principiului autonomiei decizionale și al responsabilității locale și care să elimine ingerintele administrației centrale în problemele celei locale, precum și posibilitatea unor presiuni politice;

- Încurajarea autorităților administrației publice locale sa recurgă la surse complementare de finanțare, în special pentru investiții în infrastructura;

Guvernul va acorda permanent prioritate controlului deficitului bugetar (inclusiv cel cvasifiscal) și finanțării neinflationiste a acestuia. În acest sens vor fi adoptate măsuri vizind:

- Eliminarea cauzelor structurale ale deficitului prin:

* adincirea și consolidarea liberalizarii prețurilor, în special în domeniile energiei și agriculturii;

* disciplina financiară a întreprinderilor și restructurarea financiară a acestora;

* privatizarea întreprinderilor;

* demonopolizarea și privatizare a în domeniile regiilor autonome, agriculturii și bancare;

* încetarea creditarii firmelor cu pierderi;

* punerea în aplicare a procedurilor legale de faliment.

- Rationalizarea cheltuielilor bugetare în funcție de prioritățile reformei și ale politicii sociale; reevaluarea întregului sistem de subvenții explicite și implicite.

- Reducerea drastica și chiar stoparea creditarii și subventionarii firmelor de stat care înregistrează pierderi; se va realiza progresiv, pornind de la un număr mic de firme care dețin o pondere mare în totalul pierderilor realizate de firmele de stat.

3. Politici comerciale

Guvernul considera ca necesitatea și posibilitatea unor modificări structurale ale cererii și ofertei agregate impun, de urgenta, amplificarea deschiderii spre exterior a economiei românești, ceea ce va influența pozitiv performanțele acesteia.

Guvernul va stimula sporirea competitivitatii internaționale a produselor și serviciilor românești, în primul rind prin reducerea intensitatii consumului de factori de producție pe unitatea de producție și, abia în al doilea rind, prin politica cursului de schimb. Un rol însemnat în creșterea competitivitatii internaționale a producției naționale îl va avea reducerea intensitatii energetice a acesteia.

Orientarea spre exterior a economiei naționale presupune adincirea reformelor privind liberalizarea atât a importului, cît și a exportului.

1. Liberalizarea importului

Guvernul considera ca cele mai importante măsuri de politica economică privind regimul importului și care se impun de urgenta se referă la:

- Asigurarea coerentei și predictibilitatii regimului de import.

Acestea se pot realiza prin ancorarea ferma a politicii comerciale la acordurile internaționale la care România este parte semnatara. Acordul de Asociere la Uniunea Europeană este o ancora mai pretentioasa comparativ cu prevederile GATT, și mai eficienta din perspectiva credibilitatii.

- Creșterea neutralitatii tarifului vamal.

Estimari preliminare sugereaza ca rata medie ponderată a tarifului vamal al României este de aproximativ 14% . Se anticipeaza ca, în conformitate cu prevederile Acordului de Asociere, rata medie ponderată a tarifului vamal pentru importurile industriale din Uniunea Europeană se va reduce de la circa 14% în prezent la circa 5% în anul 2000.

Industriile românești au nevoie de concurenta pentru a se putea restructura și a deveni competitive. Adevarata protecție a industriilor românești este concurenta și accesul neingradit al întreprinderilor la importuri, în condițiile în care sunt stimulate sa exporte.

2. Promovarea exporturilor

Succesul strategiei de orientare spre exterior a economiei naționale depinde de întărirea capacității industriilor românești de a exporta pe piețele internaționale.

Majoritatea țărilor OECD au garantat concesii comerciale României. O importanța deosebită o prezintă includerea României în top-ul preferintelor comerciale ale Uniunii Europene pentru încheierea Acordului de Asociere. Acordul cu Asociația Europeană a Liberului Schimb are de asemenea o semnificație majoră pentru orientarea spre exterior a economiei României.

Importanța Uniunii Europene ca destinație preponderenta a exporturilor României face ca prevederile Acordului de Asociere sa constituie standardul relațiilor comerciale internaționale ale economiei naționale. Prin prevederile referitoare la eliminarea rapida a restrictiilor tarifare și netarifare, acordul asigura o imbunatatire semnificativă a accesului României pe piețele Uniunii Europene, dar exista și opinii contrare.

Promovarea agresiva a exportului reprezintă o prioritate a politicilor economice ale Guvernului în perioada 1996-2000.

Cele mai importante măsuri de politica economică vizind promovarea exportului se referă la:

- Eliminarea reglementărilor care inhiba exportul;

- Asigurarea accesului exportatorilor la sursele de finanțare;

- Liberalizarea accesului la importuri;

- Acordarea de stimulente pentru investițiile românești și străine orientate către export.

Capitolul 4 Politici de restructurare a economiei

1. Politici de consolidare a mecanismelor concurentiale

Guvernul considera consolidarea mecanismelor concurentiale ca fiind o cerința fundamentală pentru maximizarea eficientei alocării resurselor economice și, pe aceasta baza, a bunastarii sociale.

În conceptia Guvernului soluția problemelor generate de insuficienta dezvoltare a piețelor în perioada de tranzitie se găsește nu în amplificarea intervenției statului în economie, ci în accelerarea proceselor de liberalizare precum și în conturarea unei politici viabile de creștere a concurentei interne, o contribuție esențială având-o presiunile concurentei externe prin liberalizarea comerțului exterior.

În cadrul procesului de consolidare a mecanismelor concurentiale, următoarele elemente vor forma principalele obiective ale politicii Guvernului:

1. Protecția concurentei

2. Flexibilizarea pieței muncii

a. Protecția concurentei

În România, în domeniul protecției concurentei, se impune adoptarea unei politici flexibile, care să asigure: limitarea barierelor de intrare pe piața, dereglementarea piețelor și stimularea inovarii prin politici specifice.

Legislația și politica în domeniul concurentei sunt de-abia la început în România. Până la acumularea unei anumite experiențe în implementarea lor, exista - în mod obiectiv - anumite incertitudini. Guvernul considera totuși ca aceste incertitudini vor fi eliminate printr-o atitudine a autorităților proconcurentiala și favorabilă mecanismelor pieței.

Prin politica concurentei, Guvernul va sprijini liberalizarea economică, libera competiție între producătorii și consumatorii individuali și va urmări ca, pe măsura privatizării, monopolurile de stat astfel desființate sa nu lase loc apariției unor monopoluri private. Se vor evita fuziunile în societăți holding, cu viabilitate indoielnica, dar și deconcentrarea forțată a întreprinderilor existente.

Coerenta și eficienta politicii de protecție a concurentei presupune existenta stabilitatii macroeconomice, întrucît, în condițiile inflației ridicate și, mai ales, volatile, este greu de diferențiat între creșterile de prețuri determinate de comportamente anticoncurentiale ale agenților economici și cele datorate creșterii generale a prețurilor ca rezultat al inflației.

Politica promovata de guvern în domeniul concurentei va urmări respectarea următoarelor principii:

- Principiul eficientei în implementarea legii: autoritățile concurentei se vor concentra asupra practicilor anticoncurentiale care afectează în mai mare măsura structura piețelor.

- Principiul independentei politice: autoritățile concurentei vor fi independente din punct de vedere politic pentru a se evita intervenția discretionara în selectarea cazurilor ce urmează a fi investigate; astfel se va evita și presiunea anumitor grupuri de interese atunci când acestea vor realiza ca politica concurentei le poate afecta anumite inițiative profitabile.

- Principiul transparenței: se impune efectuarea - pe toate canalele posibile - a unei intense mediatizari a prevederilor legii, a regulamentelor și a altor acte de legislație secundară adoptate de autoritățile concurentei, precum și a sancțiunilor potențiale sau efectiv aplicate în diferite cazuri.

- Principiul coerentei instituționale: se va urmări prevenirea apariției unor disfunctionalitati în colaborarea ce trebuie să existe între Oficiul Concurentei (cu rol de investigare) și Consiliul Concurentei (cu rol de investigare și deliberare) astfel încât să asigure compatibilitatea interpretării și aplicării legii în toate zonele tarii.

În perspectiva integrării României în Uniunea Europeană, Guvernul își propune identificarea, monitorizarea și tratarea în spirit european a problemei ajutoarelor de stat.

Înțelegînd prin ajutor de stat orice măsură sau acțiune prin care o firma obține niște avantaje la care nu ar fi avut acces în condiții de piața, Guvernul considera o urgenta efectuarea unui inventar al multiplelor și, adesea, netransparentelor măsuri de politica economică luate până în prezent și susceptibile de a fi încadrate în această categorie (subvenții, prime, dobinzi subvenționate, iertari de datorii, amînarea plății datoriilor).

În baza acestor analize, se va adopta, printr-o cooperare deschisă și corecta cu organismele abilitate ale Comisiei Europene - în litera și în spiritul Acordului de Asociere și a regulilor de implementare (semnate de România) a prevederilor referitoare la ajutorul de stat - o politica coerenta a ajutoarelor de stat, în spiritul respectării principiilor concurentei.

Guvernul considera ca sunt necesare acțiuni ferme, cu caracter de prioritate, în domeniul politicii de protecție a concurentei, în special în ceea ce privește:

- Alinierea prețului în domeniul energiei.

- Diminuarea numărului de regii autonome și slabirea treptata a monopolului celor care mai rămân.

- Divizarea unora dintre regiile autonome și privatizarea unor activități din cadrul acestora.

Guvernul considera ca stimularea mediului concurential presupune elaborarea și implementarea de politici în domeniul protecției consumatorului.

În acest sens, Guvernul are în vedere următoarele:

- Creșterea capacității de elaborare și implementare a politicilor guvernamentale în domeniu, inclusiv în cel al intaririi cadrului instituțional de aplicare a reglementărilor.

- Extinderea cadrului legislativ în acord cu directivele Comisiei Europene.

- Programe de educare și informare a consumatorilor.

- Diversificarea instrumentelor de finanțare a programelor.

- Consolidarea organizațiilor neguvernamentale care activează în domeniu și a dialogului social la nivel național și local.

- Dezvoltarea resurselor umane (în special în domeniile administrației publice, sistemului de drept și al justiției), inclusiv prin programe speciale menite sa conducă la extinderea activismului civic.

- Dezvoltarea parteneriatului internațional (cu prioritate CEFTA și Uniunea Europeană).

Politicile vizind stimularea concurentei, inclusiv cele de protecție a consumatorilor, vor conduce la creșterea exigențelor față de calitatea produselor ofertate pe piața interna și internationala. În aceste condiții, Guvernul va acorda atenție politicilor din domeniile standardizarii și metrologiei legale, urmărind stimularea transferului tehnologic și a difuziei inovarii în vederea alinierii, în perspectiva, a standardelor și verificării metrologice legale la niveluri compatibile cu cele utilizate frecvent ca referința în cadrul schimburilor internaționale.

b. Flexibilizarea pieței muncii

Politica Guvernului de stimulare a concurentei între firme, pe piața produselor, implica asigurarea unui cadru favorabil manifestării concurentei pe piața muncii. În prezent, pe piața muncii exista rigiditati care ingradesc manifestarea concurentei și, deci, conduc la o eficienta scăzută a utilizării miinii de lucru. În aceste condiții Guvernul va aplica o politica de flexibilizare a pieței muncii, ceea ce va influența pozitiv evoluția productivitatii muncii, a salariului mediu și a ratei somajului.

În scopul flexibilizarii pieței muncii, politicile Guvernului vor include, în principal:

- Stimularea mobilitatii miinii de lucru.

Un rol însemnat în asigurarea mobilitatii miinii de lucru îl vor avea funcționarea eficienta a pieței locuințelor și eliminarea restrictiilor privind angajarile și concedierile, inclusiv modificări în Codul Muncii.

- Flexibilizarea salariilor relative.

Gradul redus de flexibilitate a salariilor relative contribuie la intirzierea restructurarilor în domeniul ocupării. În acest stadiu al reformei, se impune renunțarea pe viitor la controlul asupra fondului de salarii - cu excepția agenților economici din sectorul public - sau înlocuirea acestuia cu mecanisme mai flexibile, cum ar fi controlul asupra salariului mediu negociat.

În politica Guvernului un rol esențial îl va juca politica salariului minim garantat. Dialogul cu sindicatele și patronatul va avea o importanța covirsitoare, baza acestuia constituind-o legătură dintre nivelul salariului minim și protejarea atingerii echilibrului pe piața muncii.

Se impune analizarea și actualizarea raportului dintre salariul mediu în sectorul bugetar și cel mediu pe economie.

- Flexibilizarea legăturii dintre serviciile sociale și locul de muncă.

Unele întreprinderi (îndeosebi regii autonome) oferă numeroase servicii sociale angajaților. Aceste servicii constituie un obstacol în calea mobilitatii miinii de lucru deoarece schimbarea locului de muncă echivaleaza cu pierderea serviciilor respective.

2. Politici industriale, de privatizare și restructurare

Guvernul respinge conceptiile traditionale conform cărora statul intervine discretionar pentru a dezvolta una sau alta dintre industrii. În condițiile în care piețele se globalizeaza iar dezvoltarea economică depinde fundamental de capacitatea, în general, a economiei de a exporta, este preferabila o politica bazată pe neutralitatea stimulentelor economice între industrii, pe asigurarea unui mediu competitiv pentru întreprinderi, pe libertatea acestora de a se adapta la piețe și pe promovarea agresiva a exporturilor.

a) Politica industriala

Adoptarea de către Guvern a unor politici industriale bazate pe neutralitatea stimulentelor între industrii este în acord cu experienta Uniunii Europene, a țărilor cu dezvoltare economică durabila, care, cu industrii competitive, infrunta concurenta străină chiar pe piața interna și care exporta, însă, mai mult decît importa.

Guvernul accepta intervenția directa în scopul restructurării industriilor ineficiente, însă, în acest caz, numai pe termen scurt și doar ca expresie a politicilor de protecție socială.

Ca urmare, ținând seama de condițiile specifice României și prin particularizarea orientarii europene la acestea, politica industriala a Guvernului se defineste pe baza următoarelor elemente:

- Sprijinirea ajustarii întreprinderilor mari din industriile cele mai ineficiente care nu au perspective imediate de privatizare, au probleme financiare, prezintă un grad redus de utilizare a capacităților de producție și dețin o pondere însemnată în ocuparea miinii de lucru dintr-o regiune; dezvoltarea dialogului social; promovarea de politici regionale și locale de dezvoltare;

- Oferta serviciilor de sprijin: legislație adecvată; servicii informationale;

- Oferta infrastructurilor de baza; aprovizionarea cu energie și apa; rețele de transport și telecomunicații;

- Oferta serviciilor de învățământ (inclusiv recalificarea și reconversia profesională a miinii de lucru) și de ocrotire a sănătății;

- Sprijinirea exportului, în general pe baza principiului neutralitatii stimulentelor între industrii; sprijin financiar; negocieri strategice la nivel interguvernamental.

Definirea politicii industriale în conformitate cu direcțiile menționate anterior corespunde orientarii actuale a Uniunii Europene și se încadrează în prevederile Acordului de Asociere a României la Uniunea Europeană. Acordul permite interventionismul pe termen scurt doar în scopul restructurării industriilor ineficiente, caz în care intervenția trebuie interpretată ca măsura de protecție socială.

b. Privatizarea și restructurarea întreprinderii

Privatizarea

Obiectivul finalizarii procesului de privatizare a societăților comerciale de stat poate fi atins într-o perioadă scurta de timp dacă se acționează simultan în doua direcții:

- Accelerarea progresului cantitativ al privatizării; vinderea de urgenta prin toate metodele, până în august 1998, a patrimoniului administrat de FPS; demararea procesului de demonopolizare și privatizare a regiilor autonome și utilităților publice;

- Îmbunătățirea calității procesului de privatizare, în special prin: dezvoltarea piețelor de capital (în primul rind, a pieței OVER-THE- COUNTER); creșterea transparenței și liberalizarea accesului investițiilor străine de portofoliu pe piața de capital; stimularea apariției și dezvoltării de fonduri mutuale și societăți de investiții; măsuri pentru concentrarea actionariatului; transformarea FPP-urilor; desființarea FPS până în august 1998.

Restructurarea întreprinderilor

Privatizarea este strins legată de restructurarea întreprinderii, prin aceasta din urma asigurindu-se insanatosirea și competitivitatea producției naționale, modernizarea tehnologiilor, îmbunătățirea performantelor economice ale întreprinderilor, și pe aceste baze, sporirea salariilor și a veniturilor.

În România, restructurarea întreprinderii a fost mult prea mult amînată, costurile acesteia marindu-se în plan social. Datorită acestor implicații sociale. Guvernul considera restructurarea întreprinderii ca fiind procesul cel mai dificil al perioadei de guvernare.

Accelerarea restructurării întreprinderii implica întărirea disciplinei financiare a întreprinderilor și aplicarea ferma a reglementărilor privind incapacitatea de plată.

Pornind de la aceste realitati și de la obiectivul dezvoltării economice durabile, Guvernul considera ca accelerarea restructurării întreprinderii în România este posibila în condițiile existenței unei concepții clare asupra desfășurării procesului de restructurare, a transparenței actului de guvernare, a extinderii dialogului real cu principalele structuri sociale implicate, în primul rind sindicatele, și a adoptării unor politici industriale și de dezvoltare regionala și locală viabile.

Guvernul are în vedere crearea unui mediu economic favorabil și stimulator pentru accelerarea privatizării, pe baza reformelor pe care le va întreprinde prin: adincirea liberalizarii prețurilor; consolidarea liberalizarii comerțului exterior; eliminarea subvențiilor implicite și a creditelor discretionare; promovarea unor politici guvernamentale viabile privind protecția concurentei și incapacitatea de plată; reasezarea vinzarilor de active între metodele principale de privatizare; inasprirea condițiilor pentru obținerea intervenției guvernamentale s.a.

Totodată, în scopul consolidării condițiilor pentru aplicarea efectivă a disciplinei de piața Guvernul va acționa pentru accelerarea restructurării financiare a întreprinderilor și îmbunătățirea practicilor de management, un demers realist constind în următoarele elemente:

- Accelerarea privatizării înainte de realizarea restructurării financiare.

- Dezvoltarea pieței capitalului în scopul fluidizarii circulației capitalului și al îmbunătățirii, pe aceasta baza, a calității managementului de întreprindere.

- Creșterea rolului sistemului bancar în coordonarea eventualelor restructurari financiare înainte de privatizare.

- Întărirea băncilor comerciale prin recapitalizare pe măsura progresului restructurării industriale.

În conceptia Guvernului se impune stimularea abilitatii întreprinderilor de a genera fluxuri de lichiditate (cash-flow-uri) pozitive întrucît, viabilitatea procesului de restructurare este asigurata numai în condițiile în care implicarea financiară a guvernului este minima.

Finanțarea restructurării întreprinderii va avea, deci, ca sursa principala, fluxul de lichiditate al întreprinderilor. Din aceasta perspectiva, politicile economice ale Guvernului vor urmări:

- Stimularea disponibilității managerilor de a reinvesti fluxurile de lichiditate.

- Relaxarea impozitării activităților lucrative.

- Crearea cadrului instituțional al pieței capitalului care să asigure posibilitatea consolidării fluxului de capital prin mărirea capitalului social.

- Ajustarea sistemului contabil și a metodologiilor pentru calcularea obligațiilor fiscale prin creșterea relevantei elementelor de flux de lichiditate.

- Abrogarea reglementărilor privind formarea prețurilor pe seama costurilor istorice.

3. Politica de dezvoltare regionala și locală; întreprinderile mici și mijlocii

Politica industriala a Guvernului, de intervenție în ajustarea industriilor ineficiente, se va corela cu politica de dezvoltare regionala și locală precum și cu cea de protecție socială, întrucît, deși Guvernul considera ca, în general, nu este necesar ca statul sa intervină în sprijinirea industriilor cu potențial de viabilitate, totuși, accepta implicarea pe termen scurt a statului în cazul industriilor ineficiente a căror ajustare are efecte semnificative pe plan social într-o anumită zona geografică.

Implicarea Guvernului va respecta următoarele principii:

a) Aportul financiar al guvernului va fi interpretat în aceste cazuri ca măsura de protecție socială. Implicarea guvernului în aceste acțiuni nu este o formă de reorientare a fondurilor bugetare spre alte prioritati.

Din aceasta perspectiva, finanțarea aferentă va fi aprobată în conformitate cu rigorile analizei cost-beneficiu și suportată în mod transparent din fondurile bugetare corespunzătoare.

b) Implicarea guvernului în restructurarea industriilor va avea la baza extinderea dialogului social atât cu sindicatele cît și cu sectorul privat, care va fi stimulat sa participe la co-finanțarea proiectelor de restructurare și dezvoltare locală.

Prin extinderea dialogului social Guvernul urmărește:

- Descentralizarea concretizarii și aplicării programelor naționale de restructurare și corelare cu cele de dezvoltare regionala/locală.

- Transparenta intențiilor guvernamentale.

- Obținerea sprijinului sindicatelor în conceperea și aplicarea programelor.

- Sprijinul comunității de afaceri în co-finanțare și materializarea programelor.

- Sprijinul autorităților locale.

- Sprijinul structurilor societății civile.

- Medierea între diverse instituții și organizații neguvernamentale care pot avea interese în industriile respective.

- Armonizarea acțiunilor guvernamentale cu cele neguvernamentale și autoritățile publice locale.

Tematica de dialog va reflecta în mod adecvat problemele critice ale programelor de restructurare.

c) Implicarea Guvernului în ajustarea industriilor este o formă de extindere a colaborării cu autoritățile locale și de creștere a capacității acestora din urma de a elabora și aplica politici de dezvoltare locală.

Vor fi create programe și fonduri pentru (co-)finanțarea de proiecte de dezvoltare regionala și locală, în condițiile în care se vor aplica principiile descentralizării și subsidiarității, caz în care autoritățile publice locale vor fi un partener privilegiat de dialog. Programele naționale de restructurare se vor corela cu proiectele de dezvoltare regionala și locală. Ca urmare, va fi stimulata adoptarea de variante de dezvoltare locală și regionala care reflecta nevoile reale ale comunităților locale, urmărindu-se, în principal:

- Creare de noi locuri de muncă.

- Programe de măsuri active pentru combaterea somajului.

- Noi întreprinderi private cu potențial în perspectiva, mai ales de export.

- Programe de recalificare și reorientare a miinii de lucru.

- Infrastructuri adecvate creării și dezvoltării de întreprinderi mici și mijlocii.

- Dezvoltarea satului prin crearea de infrastructuri și activități neagricole.

- Dezvoltarea parteneriatului internațional.

- Stimularea spiritului intreprinzator.

- Privatizarea de active, în special către salariații marilor întreprinderi ce se restructureaza.

- Crearea de zone speciale de dezvoltare economică.

d) În condițiile caracterului limitat al resurselor bugetare, este necesară diversificarea și descentralizarea finanțării programelor naționale de restructurare.

Dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii

În conceptia Guvernului, stimularea dezvoltării industriilor naționale, consolidarea mecanismelor concurentiale și dezvoltarea locală se realizează în condițiile sprijinirii dezvoltării sectorului de întreprinderi mici și mijlocii.

Relansarea economică pe care o propune Guvernul ia în considerare tocmai nevoile întreprinzătorilor privati de a beneficia de un mediu economic stabil, de o politica comercială stimulativa pentru exporturi, de o concurenta reală chiar și cu firme mari, dar private și nu de stat, pentru a putea dezvolta afacerile, a reinvesti și a crea, astfel, locuri de muncă și bunastare.

Politica Guvernului pentru dezvoltarea și consolidarea sectorului de întreprinderi mici și mijlocii în România vizează:

a) creșterea capacității administrației publice centrale și locale de a elabora și aplica politici economice de dezvoltare a sectorului de întreprinderi mici și mijlocii precum și de a corela aceste politici prin:

- Creșterea transparenței actului de guvernare.

- Simplificarea procedurilor fiscale și a altor activități care favorizează manifestarea unor comportamente birocratice ale administrației publice.

- Întărirea controlului și prevenirea evaziunii fiscale.

- Implicarea într-o măsura mai mare a organizațiilor neguvernamentale de sprijinire a sectorului privat în implementarea programelor guvernamentale.

- Asigurarea unor mecanisme transparente de implementare a restrictiilor Acordului de Asociere la Uniunea Europeană astfel încât să se evite discriminarile în defavoarea întreprinderilor mici și mijlocii.

- Modificări sau noi inițiative în domeniul legislativ și consultarea prealabilă a reprezentanților comunității de afaceri.

b) crearea unui nou climat și tesut social, favorabil dezvoltării afacerilor:

- Creșterea transparenței și a credibilitatii datelor statistice oficiale.

- Reforme în sistemul de învățământ, în vederea stimulării spiritului intreprinzator și a cunoștințelor necesare conducerii unei întreprinderi.

- Întărirea asociațiilor de întreprinzători și extinderea dialogului cu administrația publică centrala și locală, sindicatele și alte organizații neguvernamentale.

- Creșterea numărului de proiecte co-finanțate de la buget (central și local) și de sectorul privat.

- Sprijinirea (co-finanțarea) unor programe dedicate dezvoltării spiritului intreprinzator la categorii expuse excluderii sociale: șomeri, femei, tineri, persoane cu handicap, minorități.

Stimularea perceptiei întreprinzătorului de către populație într-un mod pozitiv.

c) stimularea creării/extinderii unor instrumente adecvate dezvoltării afacerilor prin:

- Rețele de centre de consultanța, instruire, transfer de cunoștințe și diseminare de informații despre oportunitati de afaceri.

- Credite pentru investiții și stimularea exporturilor.

- Sprijin pentru apariția de noi instituții financiare (în special fonduri de garantare și de investiții).

Instrumente financiare (credite pe termen lung; participare la capital; micro-credite; ajutoare nerambursabile pentru demararea afacerilor; leasing; factoring etc.).

- Dezvoltarea pieței capitalului/piața finantarilor pe termen lung.

- Stimularea parteneriatului internațional în afaceri (intilniri de afaceri; tîrguri și expoziții; schimb de informații; societăți mixte).

- Programe pentru finanțarea proiectelor de dezvoltare a întreprinderilor mici și mijlocii care introduc noi tehnologii/utilizează rezultate ale cercetării-dezvoltării; în vederea difuzării inovarii în economie.

- Stimularea infiintarii de zone speciale de dezvoltare economică.

- Asistarea întreprinderilor mici și mijlocii în implementarea standardelor de calitate în conformitate cu exigențele integrării în Uniunea Europeană.

- Concentrarea unei părți a sprijinului acordat României pentru dezvoltarea sectorului privat și co-finanțarea de către guvern, în vederea infiintarii unui fond de dezvoltare a întreprinderilor mici și mijlocii care să constituie germenele apariției capitalului de risc în România.

- Investiții străine.

4. Politici energetice

Efectul pozitiv al ajustarii prețurilor resurselor energetice și al restructurării industriei și a întreprinderii va fi diminuarea sensibila a consumurilor energetice și reducerea intensitatii energetice a producției naționale. Pe aceste baze va fi posibila soluționarea "crizei" de energie cu care se confrunta România și satisfacerea mai buna a consumului casnic.

Guvernul va adopta, în principal, următoarele politici în domeniul sectorului energetic (inclusiv petrol):

- Crearea unui cadru concurential în producție și distribuție:

* privatizarea în producția (sunt vizate centrale termo-electrice) și distribuția de energie;

* demonopolizarea;

* restructurarea Regiei Autonome de Electricitate (RENEL);

* descentralizarea sistemelor de termoficare a localităților (crearea responsabilității administrației publice locale);

* transformarea unităților de producție, distribuție, reparații sau activități conexe, în societăți comerciale;

* concesionari.

- (Co)finanțarea unor proiecte cu caracter de lucrări publice (unitatea 2 la centrala atomo-electrica Cernavoda; terminal de gaze lichefiate la Constanta; reabilitarea rețelelor de transport, etc.).

- (Co)finanțarea unor proiecte de cercetare-dezvoltare (în special: prospectare geologica; surse neconventionale; energie atomica).

- Stimularea parteneriatului internațional:

* investiții străine

* afiliere la sistemul european de transport (UCPTE)

* racordare la rețeaua europeană de transport al gazelor naturale

* transfer de cunoștințe și tehnologic

- Stimularea elaborării de programe de lucrări de întreținere preventivă și predictiva.

- Stimularea introducerii de noi tehnologii, inclusiv în urmărirea și gestiunea consumului.

- Alinierea la standardele europene în domeniu (inclusiv de mediu).

- Stimularea dezvoltării resurselor umane în domeniu (extinderea serviciilor de consultanța; instruire și educare).

5. Politici în domeniul utilizării capitalului natural

O politica economică realista, stabilă și predictibila în ceea ce privește capitalul natural, care să rezolve atât responsabilitățile de mediu din trecut), cît și noile probleme ale deprecierii potențialului natural al tarii și care să armonizeze sistemul de interese publice și private cu obiectivele dezvoltării economice și sociale, este superioară unor strategii bazate pe finanțarea preferentiala a activităților de protecție a mediului și de combatere a degradării acestuia.

Guvernul considera ca necesarul de finanțare pentru activitățile de mediu se va reduce semnificativ prin consolidarea reformelor economice (liberalizarea prețurilor, reformele fiscale și monetare, privatizarea, etc.). Un rol însemnat în aceasta direcție îl vor avea și accelerarea restructurării industriale, liberalizarea comerțului exterior și expansiunea investițiilor străine directe.

Cerința realizării unei dezvoltări durabile din perspectiva capitalului natural poate fi îndeplinită pe baza respectării criteriilor privind finanțarea durabila a activității de protecție a mediului înconjurător și de combatere a degradării acestuia. Politica guvernamentală de utilizare eficienta a capitalului natural va urmări rezolvarea situațiilor corespunzătoare de esec al piețelor prin internalizarea graduala în costurile de producție a prevenirii, diminuării și compensării efectelor legate de mediul înconjurător.

Principalele coordonate ale politicii Guvernului privind capitalul natural constau în:

- Perfecționarea sistemului statistic și a celui de monitorizare a problemelor de mediu.

- Elaborarea studiilor pentru evaluarea realista a costurilor factorilor naturali.

- Elaborarea unor planuri speciale de management a zonelor puternic contaminate și cu grad mare de periculozitate pentru sănătatea populației.

- Introducerea unor standarde realiste de mediu și delimitarea clara a rolului și a obiectului reglementărilor diverselor instituții de standardizare.

- Informarea ampla și corecta a populației cu privire la starea mediului.

- Realizarea de acorduri și programe cu producătorii și distribuitorii de produse cu risc ecologic, pentru limitarea efectelor negative, inclusiv prin acordarea sau reînnoirea autorizațiilor de mediu agenților economici.

- Aplicarea unor programe viabile de conformare, inclusiv prin restrictii și, la limita, interdicții asupra agenților economici.

- Utilizarea instrumentelor economice (taxe și impozite de mediu, tarife de utilizare etc.) pentru conturarea unei structuri adecvate a stimulentelor de utilizare eficienta a capitalului natural;

- Definirea prioritatilor pentru investițiile publice de mediu prin aplicarea analizei cost-beneficiu.

- Dezvoltarea sistemului de colectare a deșeurilor solide.

- Dezvoltarea infrastructurii pentru reciclarea sau depozitarea în siguranța a deșeurilor.

- Reglementarea rețelei de arii protejate și a modului de gestionare a acestora.

- Perfecționarea managementului resurselor umane; programe formale și informale de educație ecologica.

- Creșterea gradului de implicare a organizațiilor neguvernamentale în domeniu și dezvoltarea parteneriatului la nivel național și internațional.

- Amendarea Legii mediului în vederea constituirii Fondului de mediu și subvenționarea proiectelor care vizează plata datoriei pentru mediu de către unitățile economice și comunitatile locale.

6. Politici agricole și de dezvoltare rurală

6.1. Introducere

În prezent, România deține unul dintre primele locuri în Europa în ceea ce privește potențialul agricol și, pe de altă parte, unul dintre ultimele locuri în ceea ce privește utilizarea acestui potențial. Lumea rurală este îmbătrânită și saracita. Astfel, 66% din populația rurală este în vârsta de peste 65 de ani, iar veniturile celor de la sate sunt cu 50% mai mici decît cele din mediul urban, în condițiile în care 70% dintre aceștia lucrează în sectorul agricol.

Strategia de guvernare în domeniul agricol trebuie să vizeze corectarea acestei situații pe baza consolidării proprietății private și asigurării preponderentei mecanismelor de piața. Se pornește de la principiul ca agricultura sa devină un sector generator de valoare adăugată și stimulator de creștere economică.

Crearea pieței funciare este elementul primordial în relansarea unei reforme viabile în agricultura.

6.2. Obiective

Relansarea producției agricole se poate realiza prin formarea exploatatiei agricole familiale comerciale, cu dimensiuni eficiente. Mediul economic trebuie să fie reprezentat de mecanismele și instituțiile pieței, atât în sfera organizării producătorilor (cooperative, sindicate, asociații profesionale), cît și în sfera organizării serviciilor. Agricultura va fi din ce în ce mai antrenata în filierele agroalimentare.

Susținerea agricultorilor privati va avea în vedere, în mod special, performanta și competitivitatea.

Obiectivul strategic al securității alimentare va fi susținut de performanțele economiei agroalimentare. Politicile de echitate și de sustinere a consumatorilor ce fac parte din categorii sociale defavorizate urmează să fie susținute prin politica socială desfășurată de Guvern.

Obiectivele politicilor agricole vor urmări cele patru categorii economice sectoriale, și anume: economia alimentara, agroalimentara, agrară și rurală. Economia alimentara și cea agroalimentara sunt determinante pentru economia agriculturii. Economia rurală este loc de desfășurare al celorlalte trei categorii economice sectoriale.

Modelul societăților naționale și transnationale este cel mai avantajos sistem al funcționarii economiei agroalimentare.

6.3. Constrângeri

Elaborarea unor politici realiste în domeniul agricol presupune buna cunoaștere și înțelegere a constringerilor actuale, armonizarea soluțiilor de urgenta pentru depășirea crizei cu pachetul de măsuri necesar pentru atingerea obiectivelor pe termen mediu și lung.

Principalele constrângeri sunt:

* lipsa de resurse financiare proprii ale producătorilor din agricultura;

* deficiente grave în domeniul infrastructurii, atât în ceea ce privește infrastructura generală a tarii, cît și cea specifică agriculturii; slabă inzestrare cu mijloace de transport și forta motrice;

* organizare instituțională defectuoasă reliefata prin: persistenta unor structuri monopoliste atât în amonte (furnizori de material semincer sau alte servicii conexe), cît și în aval (sisteme de preluare-distribuție de produse);

* sisteme de finanțare necorespunzător, caracterizat prin lipsa de transparenta, generator de presiuni inflationiste, alocare greșit directionata, ineficienta în folosirea resurselor;

* lipsa unei strategii clare privind integrarea producției agricole (finanțe-producție-comerț) care a favorizat apariția și dezvoltarea unor intermediari inutili, cu influente directe asupra prețurilor finale. Astfel, în locul unei necesare inzestrari a producătorilor agricoli, cu utilități și a unui ajutor de ordin logistic și informatic, s-a ajuns la saracirea intensa a acestora, pe de o parte, precum și la crearea unui grup extrem de avut de intermediari, de cealaltă parte;

* lipsa unei concepții strategice coerente, cu privire la rolul agriculturii în asigurarea unei politici de creștere economică durabila, politicile practicate până în prezent fiind orientate exclusiv către asigurarea unui consum de subzistenta.

6.4. Principii

Pornind de la constringerile existente, Guvernul își propune abordarea politicii în domeniul agricol în baza următoarelor principii:

- Agricultura va reprezenta unul dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei românești, precum și un factor de stimulare a creșterii economice agregate. Acest principiu se va realiza prin îndeplinirea următoarelor cerințe, întrucît agricultura este:

* principalul producător de alimente și de asigurare a cererii interne de produse alimentare;

* furnizorul de materie prima pentru industriile specifice;

* participant la realizarea exportului și în acest mod, la realizarea echilibrului balanței comerciale și a balanței de plati externe;

* creator de venituri convenabile pentru producătorii agricoli.

- Dezvoltarea producției și a comerțului cu produse agricole se va realiza pe principii de piața prin eliminarea controlului prețurilor pe cale administrativă, precum și prin liberalizarea comerțului intern și extern cu produse agricole și alimentare. Aceasta se va realiza prin:

* reducerea diferențiată a taxelor vamale de import și o mai mare uniformitate în aplicare acestora

* reducerea interdictiilor referitoare la exporturi și stabilirea unui regim comercial care să respecte legile în vigoare. Cu alte cuvinte, se vor lua măsuri de stimulare a exporturilor și de creare a unui sistem neutral de stimulente;

* o politica de stimulare a concurentei în subramurile agriculturii;

- preluarea surplusurilor de produse agricole strategice prin creare unui sistem de fonduri tampon.

- Diminuarea substantiala a finanțării centralizate a producției agricole și asigurarea mecanismelor adecvate, care vor stimula finanțarea cu resurse reale, preponderent atrase din sectorul privat intern și extern în condiții de competitivitate.

- Asigurarea unei integrari corespunzătoare pe fluxul finanțare-producție-comercializare, pe baze private, prin instituirea mecanismelor stimulative necesare.

Aceasta nu înseamnă eliminarea integratorilor de stat din sistem, nici acordarea subvențiilor sau renunțarea, într-o formă sau alta, la privatizare, la demonopolizarea și stimularea concurentei în activitățile în aval și în amonte pentru a elimina reformarile de prețuri induse de acestea asupra producției agricole (în mod deosebit se au în vedere: Comcereal, Semrom și Unisem, Comsuin, Avicola, Agromec).

- Crearea posibilităților de libera circulație a fondului funciar și stimularea dezvoltării proprietăților agricole individuale.

- Dezvoltarea unei clase de mijloc în mediu rural prin stimularea apariției și extinderii întreprinderilor mici și mijlocii în domeniul serviciilor conexe și a micii producții din agricultura și industria alimentara.

- Introducerea unui cadru legislativ coerent și sprijinirea dezvoltării instituționale adecvate în ceea ce privește circulația produselor agricole și formarea prețurilor pe principii de piața.

- Dezvoltarea politicilor în domeniul agriculturii prin armonizarea necesităților interne și avantajelor comparative pe terțe piețe (CSI, Orientul Mijlociu etc.) cu tendintele și criteriile politicii agricole a Uniunii Europene, avîndu-se în vedere intentiile și perspectivele de integrare.

6.5. Măsuri

a) Pregătirea pachetului legislativ necesar pentru asigurarea unei reforme de substanța care să permită realizarea obiectivelor pe termen și lung.

b) Pentru liberalizarea comerțului intern și extern cu produse agricole, cît și a integrării pe relația finanțare-producție-comercializare, se va institui un sistem de acordare a licențelor generale către cei care vor putea asigura finanțarea producției, a colectării, cît și a vinzarii acesteia, astfel ca, în fiecare toamna, se vor acorda licențe de comercializare, pentru anul următor, pe baze competitive pentru orice persoană fizica sau juridică sau pentru o asociere (consortiu) a acestora.

c) Stimulentele dezvoltării producției agricole. În scopul realizării acestei măsuri, Guvernul are în vedere crearea unui sistem sustenabil de finanțare prin:

* diminuarea urgenta a rolului și volumului creditului directionat și - până la eliminarea sa - finanțarea explicita a acestuia prin bugetul public;

* un sistem de garantare specifică agriculturii de creditare (ca efect al dreptului de vînzare-cumpărare a pământului);

* dezvoltarea unui sistem de credit mutual ca baza a sistemului de credit agricol și subventionare pe o baza regresiva a cheltuielilor de înființare/operare a sistemului în primii ani, cunoscându-se gradul de risc mai ridicat al activităților și investițiilor în agricultura;

* facilități pentru export;

* promovarea unui sistem de asigurări contra factorilor de risc;

* crearea unui sistem de îndrumare și consultanța pe baze concurentiale;

* crearea de rețele de informare (diseminare a rezultatelor cercetărilor agricole, a standardelor europene în domeniu, a oportunitatilor de afaceri etc.);

* adoptarea de proiecte de cercetare științifică axate pe dezvoltarea de tehnologii adecvate exploatațiilor de tip ferma individuală, în vederea promovării exporturilor;

* facilitarea formării de asociații de tip mutual ale producătorilor agricoli în domeniile aprovizionarii și desfacerii;

* reduceri de impozite și prin perfecționarea metodologiilor de impozitare, prin crearea de facilități (inclusiv credit fiscal) pentru utilizarea în regim de leasing a echipamentelor și utilajelor agricole.

d) Redefinirea rolului ministerului și al întregului sistem al administrației publice din agricultura, în sensul creșterii capacității acestora de a elabora și a pune în aplicare politici agricole. Ministerul trebuie să creeze și sa pregătească condițiile pentru ca agricultura sa prospere acordind atenție în mod special nevoilor micilor fermieri și nu unităților cu capital integral sau majoritar de stat.

e) Realizarea unui program special de privatizare și restructurare a societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, cît și a altor organizații comerciale și necomerciale controlate de stat.

f) Reanalizarea structurilor functionale și instituționale din domeniul unităților speciale din agricultura (stațiuni experimentale, de cercetare etc.), ca și a legăturilor acestora cu administrația locală și centrala, în scopul evitării constituirii unor structuri monopoliste și a asigurării pe baze concurentiale și transparente a accesului la resurse.

g) Introducerea cadrului corespunzător și stimularea dezvoltării creditului rural, inclusiv prin înființarea de cooperative de credit ale micilor producători.

h) Introducerea de măsuri stimulative pentru dezvoltarea burselor de mărfuri specializate prin:

* încurajarea producătorilor agricoli de a participa la comerțul de bursa;

* legiferarea instrumentelor derivate necesare comerțului de bursa cu produse agricole care să faciliteze asigurarea resurselor financiare pentru producția agricolă;

* sprijinirea de către stat a organizării burselor de mărfuri, cît și pentru asigurarea consultantei de specialitate pentru producătorii agricoli.

i) O baza larga de dezvoltare agricolă.

Acesta este un domeniu al cărui pondere trebuie să crească preocupational. Multitudinea de fatete ale acestui obiectiv implica dezvoltarea rețelei drumurilor, alimentarii cu apa, școlilor, clinicilor și telecomunicatiilor, pe lângă eforturile legate de ridicarea veniturilor în agricultura și crearea locurilor de muncă neagricole. Se cere ca MAA să-și aducă partea sa de contribuție în cadrul "Grupului de lucru interministerial" pentru probleme de dezvoltarea rurală. Prin urmare, Guvernul are în vedere:

- Crearea unui sistem de programe (cu sustinere financiară) centrale, regionale și locale pentru finanțarea de proiecte de dezvoltare locală în mediul rural corelat cu o cofinantare din sectorul privat și cu stabilirea criteriilor și prioritatilor în finanțarea proiectelor care să sigure:

* infrastructuri adecvate (electrificare, drumuri, comunicații etc.);

* înființarea și dezvoltarea de mici întreprinderi în sectorul neagricol (cu deosebire în domeniul prelucrării produselor agricole);

* creșterea numărului de locuri de muncă (inclusiv sezoniere);

* stimularea exporturilor și dezvoltarea parteneriatului internațional;

* informații și consultanța;

* creșterea gradului de ocupare a femeilor și tinerilor;

* protecția mediului;

* atragerea de investiții străine.

- Asigurarea de facilități pentru întreprinzătorii care investesc în mediul rural;

- Crearea unui sistem specific de asigurări sociale pentru țărani, precum și creștere a pensiilor.

i) Cooperatia

Pentru crearea premiselor redefinirii sistemului cooperatist (de tip economic mutual), în vederea asigurării gradului de acoperire a comunităților rurale și urbane, și a creșterii gradului de ocupare și de desfășurare a unor activități eficiente care să asigure creșterea economică, durabila, care va conduce la reinfiintarea cooperativelor de credit de tip mutual. În acest scop, va trebui să se creeze baza legală pentru înființarea și dezvoltarea acestora.

Actuala legislație (Decretul-Lege nr. 66/1990 și Legea nr. 109/1996 care abroga Decretul-Lege nr. 67/1990 și Legea nr. 36/1996) nu respecta principiile cooperatiste: de întrajutorare, de administrare, de respectare a principiului mutualist care a fost denaturat în actuala forma de organizare, în special în cooperatia de consum.

Obiectivele majore ale dezvoltării de tip mutual-cooperatist vor avea în vedere realizarea unor politici rurale, precum și evaluarea actualelor schimbări pentru a identifica și aloca resurse financiare destinate dezvoltării rurale pentru o integrare efectivă la toate nivelurile.

Inițierea unor activități ce vizează o mai mare coerenta a politicii cooperației la nivel local, zonal și național în activitatea de comerț (cooperative de consum), prestări de servicii (pe meserii și mica industrie), bancar (cooperative de credite etc.), financiar (cooperative de revizori), asigurări, agricultura (asociații și societăți pentru cultivarea pământului, zootehnie, pescuit, exploatări forestiere, apicultura etc.), transporturi, cît și în alte sectoare economice.

Organizarea cadrului instituțional prin înființarea de federații și confederatii în vederea reprezentării cooperativelor la nivel național și internațional.

7. Politici pentru dezvoltarea infrastructurilor

Creșterea economică se va repercuta în direcția agravarii problemelor create de locurile inguste ale ofertei de infrastructuri (transportul resurselor energetice, comunicații, drumuri, poduri etc.). În condițiile constringerilor bugetare impuse de cerințele stabilitatii macroeconomice și ale aplicării principiilor subsidiarității și descentralizării în domeniul dezvoltării locale, asigurarea participării sectorului privat în sectoarele de infrastructura, devine esențială.

Întrucît, în general, sectoarele de infrastructura se caracterizează prin prezenta monopolurilor naturale - de regula, utilități publice - datorită economiilor de scara, Guvernul va acționa în direcția separarii utilităților publice în segmente care sunt monopoluri naturale și segmente pentru care concurenta este posibila. În acest din urmă caz, va adopta o strategie de privatizare.

Totodată, Guvernul va urmări ca managementul monopolurilor naturale să se realizeze pe principii comerciale, fixind obiective financiare și raspunderi clare.

În perspectiva anilor 1997-2000, prioritățile Guvernului în domeniul infrastructurilor vizează:

A. Modernizarea comunicațiilor prin:

- Crearea unei infrastructuri de transport al informatiei la nivel european prin:

* stimularea investițiilor, inclusiv cofinantarea proiectelor regionale și locale, privind infrastructurile publice de transport al informatiei (centrale numerice și fibre optice);

* dezvoltarea de rețele independente pentru transportul informatiei (rețeaua CFR, apărare naționala etc.);

* stimularea concurentei în domeniul sistemelor de telecomunicații, consecința fiind reducerea eforturilor financiare pentru accesul la aceste sisteme;

* Accesul echitabil și nediscriminatoriu la bazele de date ale autorităților publice;

* Acordarea legislației române în domeniu cu cea a Uniunii Europene;

* Revitalizarea Regiei Autonomiei Posta Română prin investiții private și guvernamentale pentru dezvoltarea acesteia pe principii profitabile.

B. Transporturi eficiente și moderne prin:

- Reabilitarea și modernizarea cu prioritate a rețelei de drumuri naționale și cai ferate existente.

- Relansarea programului de relansare și dezvoltare a porturilor și aeroporturilor.

- Relansarea programului de relansare și dezvoltare a flotei maritime, fluviale și aeriene prin revenirea în sistemul internațional de finanțare.

- Relansarea programului de dotare a SNCFR cu material rulant modern, la nivelul exigențelor transportului internațional de călători și mărfuri.

- Reabilitarea, consolidarea, modernizarea și dezvoltarea sistemelor de urmărire și supraveghere a transporturilor aeriene, navale, feroviare și rutiere pentru diminuarea pierderilor materiale și de vieți omenești în domeniul transporturilor.

- Lansarea programului de modernizare a sistemelor de siguranță a navigației pe Dunăre, astfel încât, acestea sa devină compatibile cu normele europene, ca singura soluție de creștere accelerata a traficului de mărfuri pe relația Constanta-Rotterdam, utilizînd coridorul de transport fluvial Canal Dunăre-Marea Neagra-Dunăre-Main-Rhin-Rotterdam.

- Lansarea programelor de ecologizare a tuturor sistemelor de transporturi.

- Stimularea dezvoltării accelerate a transporturilor containerizate de mărfuri.

- Lansarea programelor de autostrăzi și cai ferate, situate pe marile coridoare de transport N-S și E-V.

- Dezvoltarea sistemelor de transport combinat.

- Stimularea dezvoltării activităților comerciale în zonele libere deja existente în porturi și aeroporturi.

- Finanțarea externa a construcției și concesionarea pe termen lung a exploatării de autostrăzi, canale navigabile (Canalul Dunăre-București), dezvoltării portuare și aero-portuare, ca unica soluție a conectarii rapide a infrastructurilor naționale de transport la infrastructurilor europene, ca premisa esențială a integrării României în structurile Uniunii Europene.

8. Politica în domeniul turismului

Pentru oprirea declinului și începerea dezvoltării turismului din România, Guvernul va urmări realizarea următoarelor obiective principale:

- Creșterea volumului activităților turistice prin stimularea diversificării ofertei turistice de calitate, respectiv a manifestării cererii interne și internaționale pentru produsele turistice.

- Tratarea turismului ca activitate de export indirect și dublarea veniturilor realizate.

- Organizarea activităților turistice și crearea mecanismelor de funcționare a acestora conform cerințelor economiei de piața.

- Crearea condițiilor de integrare a turismului din România în tendintele de dezvoltare est-europene și mondiale.

Realizarea obiectivelor propuse va fi posibila prin:

- Evaluarea reală a resurselor și a potențialului turistic.

- Privatizarea rapida a societăților de turism, cu precădere către investitori institutionali recunoscuți pe plan internațional. În cazul obiectivelor turistice, fosta proprietate privată, privatizarea acestora se va face după clarificarea dreptului de proprietate.

- Corelarea programelor naționale, regionale și locale de dezvoltare, din diferite domenii, respectînd condiția de utilizare eficienta a resurselor turistice.

- Dezvoltarea unui parteneriat real între sectoarele public și privat, precum și cu organizațiile neguvernamentale la nivel național, regional și local.

- Crearea unor centre turistice model și dezvoltarea altora, în diferite zone și domenii specifice, cu sprijin financiar din partea administrației centrale și locale, precum și prin investiții de pe piețele internaționale de capital.

- Sprijinirea prioritara a agroturismului ca forma complementara a turismului social.

- Încurajarea unor politici promotionale active, atât în plan intern, cît și internațional.

- Dezvoltarea unor programe pentru educarea, formarea și perfecționarea profesională a personalului din turism;

- Regândirea cadrului juridic existent, pentru simplificarea și armonizarea lui cu normele Organizației Mondiale a Turismului și ale Uniunii Europene.

Capitolul 5 Politica socială

1. Relațiile de muncă

Guvernul României considera ca o reală dezvoltare economică include folosirea într-o măsura cît mai mare a forței de muncă, adică oferirea unui număr cît mai mare de oportunitati pe piața muncii, pentru toate categoriile profesionale.

Dezvoltarea economică durabila trebuie să însemne cu prioritate și ameliorarea condițiilor de muncă, stabilitatea serviciului, salariu decent pentru toți cetățenii.

În acest scop, ea va asigura, printr-un grad ridicat de adaptabilitate, absorbtia unui număr cît mai mare de persoane apte de muncă, va stimula activități profesionale cît mai diferite, va determina o mobilitate teritorială și profesională adecvată dezvoltării tehnologice, va garanta protecția juridică a salariatului și va promova un regim echitabil și nediscriminatoriu al venitului salarial.

Politica Guvernului se va orienta cu precădere în direcția creării unui cadru legislativ și instituțional care să încurajeze angajarile, sa stimuleze negocierea libera a condițiilor de muncă și a salariului, cu respectarea nivelurilor minime prevăzute de lege, să ofere oportunitati egale tinerilor în dobindirea unui loc de muncă și sa susțină constant, prin mijloace financiare, reconversia profesională.

Statutul juridic al salariatului trebuie să fie rezultatul negocierii partenerilor sociali. "Lumea muncii" trebuie să fie creația libera și reciproc profitabila a celor care muncesc și a celor care oferă de lucru. Statul este moderatorul dialogului social și cel care garantează echivalenta și echitatea prestațiilor.

Realizarea acestor obiective presupune adoptarea unor măsuri legislative și instituționale, atât pe termen scurt și mediu, cît și pe termen lung.

a). Utilizarea forței de muncă, prin:

- defiscalizarea forței de muncă, prin:

* reducerea sau scutirea plății impozitului pe profit a angajatorilor care creează noi locuri de muncă pe o perioadă de 1-3 ani și proporțional cu numărul de locuri de muncă nou create;

* reducerea impozitului pe salariu;

b) Ameliorarea regimului de salarizare, prin:

- redefinirea sistemului de salarizare a personalului din instituțiile bugetare prin:

* stabilirea unui raport între salariul mediu din instituțiile bugetare și salariul mediu din economie (ținând seama inclusiv de salariul mediu din sistemul privat);

* luarea în calcul a ponderii și importantei anumitor categorii profesionale în structura personalului din instituțiile bugetare;

* instituirea unui sistem de salarizare specific pentru funcționarii publici;

* adoptarea prin lege sau printr-un mecanism institutionalizat de negociere între partenerii sociali a principiului indexării automate a salariilor în raport cu o anumită rata a inflației, precizată ca atare prin lege sau acord colectiv de muncă.

* abrogarea prevederilor art. 8 și 9 din Legea nr. 14/1991; aplicarea integrală a principiului negocierii libere a salariilor în societățile comerciale cu capital de stat și în regiile autonome;

* salariul minim garantat și obligatoriu (inclusiv în sectorul privat).

c) Realizarea protecției juridice a salariatului prin:

- adoptarea legislației privind inspecția de muncă;

- adoptarea unei legislații în domeniul muncii pe fracțiuni de norma, prin care se asigura:

* o utilizare mai larga a forței de muncă existente pe piața;

* garantarea unei flexibilitati a întreprinderii în momente de criza economică, în condițiile existenței unor compensații sociale, mai ales în domeniul alocațiilor familiale;

- modificarea legislației muncii în domeniul raporturilor colective de muncă, precum:

* contractele colective de muncă;

* conflictele colective de muncă;

* funcționarea sindicatelor;

- reglementări generale privind relațiile de muncă, inclusiv sub forma unui cod al muncii.

d) Institutionalizarea dialogului social prin:

* înființarea Consiliului Economic și Social;

* constituirea unor organisme cu structura tripartita (patronat, sindicate, Guvern) sau bipartita (patronat, sindicate), abilitate în domeniul negocierii indexării salariilor (cuantum);

* constituirea la nivelul Ministerului Muncii a unui Comitet Consultativ alcătuit din reprezentanții asociațiilor patronale și sindicale.

2. Asigurările sociale

Asigurările sociale reprezintă mijlocul cel mai important pentru realizarea protecției sociale, prin apelul la spiritul de prevedere al fiecărei persoane și la solidaritatea umană pentru obținerea de venit, în situații specifice, cu garanția statului. Ele sunt destinate sa răspundă acelor evenimente din viața persoanelor active, ce atrag pierderea totală sau parțială, definitivă sau temporară, a mijloacelor de trai. Opțiunea noastră este reafirmarea fezabilitatii asigurărilor sociale de tip redistributiv la nivel intra și inter generational, în care resursele se constituie și se consuma în flux. Asigurarea prin constituirea de fonduri cu acumulare de capital poate fi o formă de asigurare complementara, care, însă, nu va înlocui asigurarea obligatorie.

Sistemul de asigurări sociale urmărește:

* stimularea responsabilității și a solidarității civice;

* stabilirea unui raport cît mai echitabil între prestații și cotizatii;

* corelarea echitabila a contribuției salariaților și a patronatului la constituirea fondului de asigurări sociale;

* diversificarea prestațiilor în funcție de nevoi și de contribuția la constituirea resurselor de asigurări sociale;

* crearea unor resurse alternative de finanțare a cheltuielilor de asigurări sociale, prin combinarea sistemului bazat pe contribuții cu cel bazat pe impozitare;

* extinderea drepturilor de asigurări sociale la toate categoriile populației. Reformarea sistemului de pensii se va face prin:

* asigurarea unei pensii de baza pentru toți salariații, indiferent de vechimea în munca;

* calcularea pensiilor pe bază de procent pe venituri;

* desființarea caracterului obligatoriu al pensiei suplimentare;

* acordarea pensiilor de invaliditate, indiferent de vechimea în munca a persoanei îndreptățite;

* recunoașterea dreptului pensionarilor de a-și incasa pensiile și atunci când domiciliază în străinătate;

* stabilirea unor sisteme de asigurări sociale care să permită obținerea unor pensii egale cu venitul din munca, combinarea sistemului contributiv cu cel al impozitării în privinta finanțării cheltuielilor cu plata pensiilor;

* uniformizarea drepturilor la pensie între salariați și liber-profesionisti;

* recunoașterea dreptului la pensie socială în favoarea cetățenilor lipsiți de resurse materiale;

* crearea Casei Autonome a Pensiilor ca unic organism de gestionare a fondurilor de pensii, condus de un consiliu de administrație alcătuit din reprezentanți ai sindicatelor, patronatului și Guvernului.

3. Somajul

A. Obiectivele Guvernului în domeniul somajului sunt de ordin profilactic și indemnitar. Ele vizează:

- păstrarea numărului de șomeri în limite suportabile, care să nu producă disfunctionalitati sociale, urmărind stabilizarea numărului șomerilor, corelat cu evoluția restructurării la un procent de circa 5-6% până în anul 2000;

- crearea unui sistem care să faciliteze angajarea șomerilor și a celor aflați în pericol iminent de a-și pierde locul de muncă, prin:

* suportarea din fondul de șomaj a unei părți din salariul angajaților - șomeri pe o perioadă de 1-2 ani. Aceasta măsura se va aplica cu precădere tinerilor absolvenți și celor care au urmat cursurile de reconversie profesională, calificându-se în meserii cautate pe piața forței de muncă. Se vor acorda facilități bănești pentru finanțarea agenților economici care participa la reconversia profesională a șomerilor;

* asigurarea unei compensații bănești pentru pierderea fortuita - fără vina salariatului - a serviciului, care să asigure un venit suficient traiului decent.

B. În domeniul reducerii somajului, inclusiv al facilitării angajării, avem în vedere:

* defiscalizarea costului forței de muncă prin reducerea contribuției la asigurările sociale și la fondul de șomaj (reducerea contribuției la fondul de plată a ajutorului de șomaj la 3,5% pentru angajatori și la 5% pentru angajat);

* subvenționarea salariilor din fondul de plată a salariaților care provin din rindul șomerilor și a beneficiarilor ajutorului de integrare profesională;

* mărirea perioadei de subventionare până la 12-18 luni;

* mărirea părții subvenționate din salariu la nivelul salariului minim pe economie cu asumarea de către angajator a obligației de a garanta stabilitatea în munca a persoanelor în cauza, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Vor fi avuti prioritar în vedere absolvenții de învățământ (debutantii în profesie) și persoanele ce au urmat cursuri de reconversie profesională, dobândind calificarea în meserii cu oferta pe piața forței de muncă;

* institutionalizarea unei agenții naționale de plasare a forței de muncă cu o componenta tripartita (sindicate, patronat, Guvern);

* aplicarea unor politici de încadrare a salariaților pe fracțiuni de norma.

C. În domeniul indemnizațiilor avem în vedere modificarea Legii nr. 1/1991 în următoarele privinte:

- mărirea ajutorului de șomaj în felul următor:

* 80% din venitul de referința, indiferent de vechimea în munca în primele 6 luni;

* proporțional cu vechimea în munca, la un procent din venitul de referința care să asigure o sumă cel puțin egala cu salariul minim pe economie, pe următoarele 3 luni;

- acordarea unei alocații de sprijin într-un cuantum stabilit procentual din venitul de referința și care, în valoare absolută, să fie mai mic decît nivelul corespunzător pragului de venit în raport cu care se acordă ajutorul social pe o perioadă determinata de timp;

- acordarea dintr-o dată a ajutorului de șomaj, drept capital de pornire, acelor persoane care doresc sa înceapă o activitate pe cont propriu.

4. Asistența socială

- Obiectivele asistenței sociale constau în:

* dezvoltarea și diversificarea prestațiilor și serviciilor sociale;

* specializarea instituțională în acordarea asistenței sociale pe baza identificarii și comensurarii nevoilor sociale;

* deplasarea spre comunitatile locale a responsabilității acordării asistenței sociale;

* creșterea ponderii serviciilor sociale în detrimentul prestațiilor în bani;

* creșterea accentului pus pe prestațiile în natura în raport cu ajutoarele bănești;

* stimularea participării structurilor societății civile (fundații, sindicate etc.) la activitățile sociale;

* institutionalizarea unor forme de voluntarism pentru sprijinirea acțiunii sociale.

Realizarea acestor obiective impune adoptarea unor măsuri pe termen scurt și lung, atât în plan legislativ cît și instituțional, după cum urmează:

- În domeniul indemnizațiilor și serviciilor sociale:

* reglementarea alocației familiale, reprezentind o indemnizație care să acopere cheltuielile determinate de creșterea și educarea copiilor (cheltuieli pentru hrana, insertie școlară, îmbrăcăminte și supraveghere); aceasta alocație familială va înlocui alocația de stat și se va acorda atât în bani cît și în natura, mai ales prin acordarea gratuita de îmbrăcăminte și manuale școlare și prin gratuitatea serviciilor oferite în grădinițele de copii; prestațiile în natura cuvenite cu titlu de alocație familială se vor acorda corespunzător veniturilor familiale și numărului de copii;

* reglementarea funcționarii în subordinea Ministerului Muncii și Protecției Sociale a unor instituții specializate, având ca obiectiv de activitate asistența socială în următoarele domenii: protecția juridică a handicapaților, a familiilor cu copii, a copiilor orfani;

* crearea unui serviciu național de asistența socială având în principal un rol de coordonare metodologică a organismelor abilitate în plan local să aplice politicile sociale; primăriile vor dezvolta servicii specializate de asistența socială, a căror activitate se va finanta cu precădere din bugetul local;

* facilitarea, prin mecanismele legislative și instituționale, a angajării în viața activa, a persoanelor cu handicap, prin introducerea unui sistem de cotare (număr minim de persoane cu handicap care trebuie să fie angajat), care să asigure, prin acordarea unor stimulente fiscale, interesul angajatorilor în aceasta privinta (măsura se va aplica cu precădere în sectorul public);

* susținerea din bugetul național, precum și dintr-o parte a excedentelor bugetelor asigurărilor sociale, a tinerilor, în vederea construirii de locuințe pe bază de credit.

Capitolul 6 Politica de parteneriat cu societatea civilă

Politica de parteneriat

1. Principii generale

- Asigurarea libertății de asociere, atât pe plan național, cît și regional;

- Asigurarea cadrului de participare publică la procesul de luare a deciziilor, inclusiv la elaborarea politicilor și strategiilor naționale și sectoriale;

- Asigurarea dreptului de a accede la finanțare publică (subvenții), prin competiție, în mod specific pentru societatea civilă;

- Asigurarea accesului la informație (prevazind și definirea secretului de stat), în scopul constituirii unei resurse indispensabile progresului și stabilitatii;

- Asigurarea transparenței politicii bugetare.

2. Principii specifice protecției minorităților

- Respectarea, aplicarea și interpretarea cu buna-credința a reglementărilor juridice internaționale și preluarea lor în mod corespunzător în legislația interna;

- Protecția minorităților naționale împotriva asimilarii forțate și a schimbării proportiilor structurilor etnice în zonele în care ele trăiesc;

- Crearea cadrului juridic adecvat care să sigure cetățenilor români de alte naționalitati să-și păstreze, să-și cultive și să-și dezvolte identitatea etnică, culturală, lingvistica și religioasă.

3. Principii specifice privind politica asociațiilor și fundațiilor

- Asigurarea unui cadru legislativ stimulator pentru activitățile asociațiilor și fundațiilor;

- Acordarea legitimitatii procesuale active asociațiilor și fundațiilor (după modelul adoptat de organizațiile de protecție a mediului).

4. Relativ la protecția minorităților naționale pe plan instituțional

- Constituirea ca o structura executivă a Departamentului pentru Protecția Minorităților Naționale, coordonat de un ministru fără portofoliu subordonat primului-ministru, având ca sarcina elaborarea strategiei politicii în domeniu, pregătirea proiectelor de reglementări juridice necesare aplicării acesteia, monitorizarea aplicării reglementărilor;

- Constituirea Departamentului Românilor de Dincolo de Granita, însărcinat cu sprijinirea activităților menite să contribuie la păstrarea, cultivarea și dezvoltarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a românilor care trăiesc în afară tarii;

- Constituirea unui Oficiu Național pentru Integrarea Socială a Rromilor, structura executivă subordonata Departamentului pentru Protecția Minorităților Naționale.

5. Relativ la asociații și fundații - pe plan instituțional

- Constituirea Fondului pentru Dezvoltarea Societății Civile, bugetar în gestiunea Ministerului de Finanțe, având activități specifice în cadrul fiecărui minister;

- Constituirea unor Centre de Acreditare în cadrul fiecărui minister, pentru activități de formare continua de resurse umane, de către asociații și fundații;

- Constituirea unui Grup de Lucru Inter-ministerial, pentru societatea civilă, cu activitate permanenta și caracter consultativ, având rolul de a stabili cuantumul bugetar anual în raport cu programul de alocare pentru proiecte comune;

- Constituirea Consiliului Superior al Asociațiilor și Fundațiilor, ca structura executivă subordonata ministrului însărcinat cu reforma, având ca rol principal monitorizarea activității asociațiilor și fundațiilor.

6. De ordin general legislativ

- Adoptarea Legii privind accesul la informație;

- Adoptarea Legii privind protecția minorităților naționale.

- Adoptarea Legii cultelor care să consfințească drepturile egale ale tuturor confesiunilor religioase recunoscute prin lege.

Măsuri legislative specifice

7. Relativ la protecția minorităților naționale

- Vor fi eliminate restricțiile privitoare la învățământul tehnic și profesional - inclusiv cel universitar - în limba maternă, identificind resursele financiare necesare;

- Se va reintroduce dreptul de sustinere a examenului de admitere în învățământul superior în limba folosită în timpul școlarizării;

- Vor fi încurajate acțiunile interculturale care promovează cooperarea interetnica.

8. Relativ la asociații și fundații

Modificarea Legii persoanelor juridice (asociațiuni și fundatiuni) nr. 21 din 1924, în scopul armonizării acesteia cu ansamblul de reglementări legislative și fiscale ale statului român și ale euroregiunii din care acesta face parte;

- Includerea în proiectul de Lege a finanțelor publice a unui capitol privind accesul la fondurile bugetului centralizat de stat, specific pentru asociații și fundații și alocarea de fonduri pentru cofinantarea programelor internaționale pentru societatea civilă, inclusiv cu precizarea surselor de constituire a Fondului pentru Dezvoltarea Societății Civile;

- Includerea unui articol în Legea răspunderii ministeriale, privind capacitatea ministerelor de a accede la fondurile bugetare pentru dezvoltarea proiectelor în parteneriat cu societatea civilă;

- Includerea unui articol în Legea administrației locale, privind capacitatea Consiliilor Locale de a accede la fondurile bugetare pentru dezvoltarea proiectelor în parteneriat cu societatea civilă;

- Modificarea Legii sponsorizarii, redefinind categoriile de sponsori și sponsorizati și urmărind crearea unui sistem de măsuri de stimulare a activităților de sponsorizare, mai ales prin facilități de ordin fiscal.

Capitolul 7 Politici privind capitalul uman

1. Sănătate

Reforma sanitară trebuie să reflecte ideea ca responsabilitatea păstrării sănătății cade nu doar în seama medicului ci și în seama colectivității însăși, precum și asupra sistemului de educație și a factorilor de decizie politica.

Păstrarea sănătății individului este nu doar o necesitate de baza, socială, ci și un drept fundamental al personalității umane.

Consideram, deci, ca ingrijirile medicale, serviciile de sănătate și politica sanitară, sunt mijloacele prin care se garantează acest drept fundamental.

Guvernul considera ca reforma în domeniul ocrotirii sănătății vizează următoarele prioritati:

1. Finalizarea și aplicarea rapida a Legii Asigurărilor Sociale de Sănătate.

2. Deblocarea constituirii Colegiului Medicilor din România.

3. Creșterea accesibilitatii serviciilor medicale pentru cetățeni. Se va asigura dispersia serviciilor medicale pe întreg teritoriul tarii, prin activitatea decizionala a Colegiului Medicilor din România.

4. Finalizarea Legii Colegiului Farmacistilor din România.

5. Descentralizarea coordonarilor activităților medicale, cu reducerea personalului și atribuțiilor Ministerului Sănătății. Dezvoltarea rolului strategic al Ministerului Sănătății în locul celui de gestiune directa, cu revizuirea actelor normative care perpetueaza sistemul centralizat.

6. Finanțarea sistemului de sănătate:

* Diversificarea surselor de finanțare a ocrotirii sănătății. Creșterea ponderii cheltuielilor bugetare pentru sănătate în raport cu Produsul Intern Brut.

* Constituirea Fondului Național al Asigurărilor de Sănătate și administrarea lui de către Casa Naționala a Asigurărilor de Sănătate.

7. Accelerarea privatizării asistenței medicale primare.

8. Acordarea de credite pe termen lung și cu dobinzi mici pentru practica medicală în sistem particular.

9. Asigurarea unor programe cu participare internationala, dedicate formării specialiștilor în management sanitar.

10. Dezvoltarea unor programe de sănătate specifice pentru o serie de boli cu risc sau incidența crescute: boli cardio-vasculare, tuberculoza, SIDA, neoplazii etc.

11. Dezvoltarea unor programe specifice zonale, concordante cu patologia existenta în plan teritorial.

12. Dezvoltarea unei rețele accesibile de asistența medico-chirurgicala de urgenta pe tot teritoriul tarii.

13. Elaborarea unui program național de sustinere a sănătății familiei, dezvoltarea rețelei de planning familial care să contribuie la armonizarea vieții cuplului și la reducerea numărului de sarcini nedorite.

14. Sporirea eficientei acțiunilor de prevenire a bolilor acute și transmisibile prin:

* Măsuri care țin de sectorul sanitar

* Măsuri care țin de colectivitatile umane și administrație locală.

15. Derularea unor programe de sănătate pentru populația defavorizată (persoane cu handicap, virstnici, bolnavi cronici etc.)

16. Sprijinirea organizațiilor neguvernamentale (a asociațiilor profesionale) care au ca scop promovarea programelor de sănătate.

17. Satisfacerea necesarului de medicamente de baza:

* Simplificarea procedurilor de eliberare a medicamentelor compensate.

* Extinderea dreptului de eliberare a medicamentelor compensate pentru toate farmaciile.

* Relansarea producției interne de medicamente.

18. Reluarea programului de reabilitare a dispensarelor și spitalelor cu sprijinul Programelor PHARE și al Băncii Mondiale.

19. Autonomia învățământului medical universitar. Încheierea unui protocol privitor la învățământul medical postuniversitar pentru realizarea colaborării între Ministerul Sănătății și Ministerul Învățământului.

20. Stimularea cercetării medicale, în special la nivelul centrelor universitare prin cercetare contractuală.

21. Redefinirea salarizarii medicilor prin introducerea sistemelor de plată în funcție de calitatea actului medical, prin norme comune ale Colegiului Medicilor și ale Casei de Asigurări Medicale.

2. Învățămînt

Învățământul românesc reprezintă o prioritate naționala și este conceput ca sistem deschis și democratic, bazat pe valori științifice, culturale și morale, informativ și formativ, prin imbinarea factorilor educationali - familia, școala, Biserica și comunitatea locală.

Strategia reformei educaționale: restructurarea și modernizarea.

Obiectivele politicii educaționale

* Structurarea unui profil uman complex, capabil de adaptare la dinamica tranzitiei către o societate democratica, bazată pe economia de piața cu caracter participativ - social, și, totodată, vector al dezvoltării durabile (cetățean cu o bogata cultura generală, bun specialist, deschis și adaptabil la nou, dinamic, inzestrat cu putere de discernământ, capabil de decizie și acțiune, solidar cu semenii lui).

* Redefinirea calității și a eficientei procesului educațional în concordanta cu cerințele tranzitiei, a integrării europene și cu caracteristicile unei societăți deschise, dinamice, democratice.

* Democratizarea sistemului național de învățământ, în plan vertical (ameliorarea selecției și descentralizarea decizionala corelate cu creșterea competentei) și în plan orizontal (extinderea și diversificarea ofertei educaționale, optimizarea structurilor organizaționale).

* Redimensionarea rolului social al educației prin redefinirea poziției instituției școlare în cadrul comunității locale și al societății.

Principiile politicii educaționale

* Prioritatea reformei educaționale în contextul reformei generale din România.

* Subsidiaritatea, prin descentralizarea administrativă, pedagogica și financiară, pe baza delegării graduale de responsabilități, în cadrul unui mecanism interactiv funcțional.

* Egalitatea sanselor la educație și diferentierea individuală a performantelor.

* Parteneriat educațional și social, prin crearea și dezvoltarea legăturilor firești ale sistemului național de învățământ cu societatea civilă.

* Introducerea și dezvoltarea sistemului colegial participativ și a profilului liderului educațional în cadrul organizației școlare.

* Reforma organizațională, miza strategica a restructurării și modernizării sistemului educațional (trecerea de la organizația de tip mecanicist-birocratic la cea de tip democratic-participativ; echilibrarea componentelor instructiv-educativ, informativ-formativ; trecerea de la învățământul de tip custodial la cel de tip umanist, de la constringere la motivare; eliminarea formalismului).

* Coerenta acțiunilor, functionalitatea și asigurarea capacității de autoreglare a sistemului educațional.

* Asumarea responsabilităților decizionale și asigurarea transparenței acțiunilor (principiul raportarii pe verticala și pe orizontala în dublu sens).

* Diversificarea surselor de finanțare a sistemului educațional (buget de stat, bugete locale, agenți economico-financiari, venituri proprii, donații, sponsorizări, surse externe, alte surse).

* Educația permanenta, inclusiv prin forme de învățământ deschis și la distanta.

Principalele elemente ale reformei educaționale

* Baza materială: optimizarea alocării resurselor, modernizarea și adaptarea la cerințele politicii educaționale.

* Managementul educației: descentralizarea și multiplicarea decizionala (responsabilitate, eficienta, echilibru, contract de management, redefinirea tipologiei centrelor de decizie).

* Redimensionarea și restructurarea planurilor și programelor școlare, în conformitate cu standardele politicii educaționale (funcționalitate, interdisciplinaritate, eficacitate).

* Politica de personal: selecția, formarea, integrarea, perfecționarea, motivarea.

* Evaluarea activității educaționale: evaluarea și autoevaluarea ca procese complexe continue și obiective.

* Circulația informatiei: informatizarea, fluxuri informationale și comunicationale verticale, orizontale și transversale, crearea băncilor de date cu specific educațional.

* Salarizarea personalului: asigurarea unui prag minim de trai decent institutionalizat, salarizare diferențiată în funcție de criterii valorice obiective.

* Parteneriatul pentru educație: deschiderea școlii către mediul comunitar, crearea și dezvoltarea legăturilor intra și intercomunitare, apelarea la dialogul social bazat pe principiul responsabilității.

* Finanțarea educației: multiplicarea și diversificarea surselor (fonduri echivalente cu cel puțin 6% din PIB), formule de alocare, responsabilități.

* Integrarea europeană: standarde cantitative și calitative, costuri, adaptare, responsabilități, ținând seama de tradiție și specificul național.

3. Cultura

În evoluția României, oamenii de cultura și creația de valori spirituale au îndeplinit în chip firesc, un rol de liant istoric și de fundament al afirmarii identității naționale.

Astăzi, este evident că nu o criza a culturii românești, ci o criza a administrației culturale este realitatea căreia Guvernul va trebui să-i ofere soluții și raspunsuri urgente.

O politica responsabilă în acest domeniu trebuie, de asemenea, sa urmărească, în același timp, stimularea creativitatii culturale în toate formele sale, afirmarea și explorarea permanenta a traditiilor, edificarea continua a identității noastre și stimularea dialogului cu celelalte culturi ale lumii.

Nivelul de dezvoltare a culturii este un indicator important al calității vieții. Afirmam, în consecința, ca Guvernul își asuma ca datorie a sa față de viitorul tarii, asigurarea accesului cît mai larg al cetățenilor la productiile culturale din țara și străinătate.

Misiunea Guvernului este aceea de a adopta măsurile care să garanteze stimularea creativitatii individuale, protejarea patrimoniului cultural și încurajarea dezvoltării vieții spirituale a colectivităților în toată diversitatea acestora.

Principiul de baza al strategiei Guvernului va fi restructurarea sistemului instituțional, corelata cu descentralizarea structurilor și a actului decizional, în spiritul subsidiarității,

Totodată, cultura va fi una din prioritățile cheltuielilor bugetare.

Guvernul afirma ca prioritati ale strategiei sale în domeniu, următoarele:

* Apropierea fenomenului cultural de comunitatile locale beneficiare;

* Instituirea unui sistem concurential deschis, bazat pe proiecte, pentru selecția, promovarea și finanțarea actului de cultura care să-l facă independent de condiționarea politica;

* Încurajarea inițiativei private în protejarea moștenirii culturale istorice și a creatiei culturale vii;

* Gestiunea flexibila a instituțiilor culturale;

* Protecția și promovarea creatiei originale;

* Construirea unei "imagini a României" veridice, printr-o noua politica culturală externa, care să promoveze valori autentice și competitive, și să le susțină în dialogul cu producția culturală internationala.

În acest context este necesară o reforma a structurilor și mecanismelor de funcționare existente, prin:

* Reintoarcerea tuturor instituțiilor de cultura de interes local sub autoritatea și finanțarea autorităților locale;

* Acordarea unei cît mai largi autonomii decizionale instituțiilor de cultura, în limitele atribuțiilor și competentelor specifice și în afară oricăror ingerințe de natura politica;

* Parteneriatul cu structurile societății civile și cu autoritățile locale;

* Reglementarea statutului juridic al creatorului și artistului, al profesiunilor liberale de tip cultural și renunțarea la conceptul de "artist-funcționar de stat".

Strategia legislativă a Guvernului în acest domeniu are în vedere promovarea cu prioritate a următoarelor acte normative:

* Legea patrimoniului cultural național;

* Legea instituțiilor de spectacole;

* Legea bibliotecilor publice;

* Legea muzeelor și colectiilor publice;

* Legi privind statutul profesional al creatorului și artistului.

Guvernul va promova, de asemenea, interesele oamenilor de arta și cultura, cu ocazia modificării unor acte normative privind sponsorizarea, finanțele publice, impozitele și taxele, timbrele culturale, protecția socială.

4. Culte

Instituțiile de stat vor susține și stimula prin toate mijloacele dezvoltarea vieții religioase, grav afectată în anii dictaturii comunist-atee, pentru ca Biserica Ortodoxa Română, celelalte Biserici și culte religioase din România, să se poată manifesta în condiții optime, avîndu-se mereu în vedere întărirea și menținerea credinței, traditiilor și datinilor culturii naționale, specifice spațiului carpato-danubiano-pontic, precum și a celor din cadrul comunităților românești de pretutindeni, urmărindu-se ca tel nobil și ca obligație morala conservarea personalității religioase, culturale, lingvistice, a obiceiurilor stravechi și maiestriei artistice specifice.

Statutul cultelor și rolul statului român în sprijinirea cultelor religioase:

- Adoptarea de către Parlamentul României a Legii Cultelor, lege menita sa reglementeze toate problemele referitoare la activitatea religioasă și socială a Bisericilor, cultelor și asociațiilor religioase, la relațiile acestora cu instituțiile laice;

- Constituirea unui cadru normativ adecvat, prin adoptarea, schimbarea și perfecționarea legislației referitoare la învățământul religios, clerul militar, asistența social-religioasă din armata, spitale, penitenciare, azile, orfelinate, conservarea patrimoniului religios.

Regimul economic al instituțiilor de cult religios din România:

- Regândirea în sensul unei îmbunătățiri a sistemului de subventionare a personalului de cult de la bugetul de stat;

- Respectarea prevederilor legale asupra drepturilor exclusive ale cultelor religioase referitoare la producerea și comercializarea cărților de rit religios proprii și a obiectelor religioase specifice;

- Aplicarea corecta a Legii Fondului Funciar, în ceea ce privește improprietarirea unităților de cult din mediul rural și extinderea ei în mediul urban în situațiile specifice;

- Formarea și dezvoltarea unei rețele de turism cu caracter religios și cultural-istoric, de interes național și internațional, imbinata armonios cu cel rural din regiunea montană, afiliată la rețelele europene;

- Sprijinirea efectivă a reconstructiei și a restaurarii în prima urgenta, a patrimoniului religios, aflat în mare pericol, reconstructia bisericilor patrimoniale demolate (ex: cele 28 de spații ecleziale și spații adiacente din București, acolo unde condițiile fac rațional și posibil acest lucru);

- Susținerea cu fonduri de la bugetul de stat și de la bugetul unor firme particulare (prin aplicarea legislației sponsorizarii) a construirii de noi lacasuri de cult, necesare desfășurării normale a vieții religioase;

În concluzie, în numele ecumenismului religios, chemam toate Bisericile și cultele de pe teritoriul României la o conlucrare pe baza moralei religioase, considerind ca fundamentul credinței religioase este respectarea de toate confesiunile crestine și necrestine, ca deosebirile sunt doar de nuanta, provocate de lipsa de cunoaștere reciprocă, ceea ce generează neînțelegere și intoleranta.

Vom sprijini efectiv prin toate modalitățile cuvenite și toate mijloacele morale și materiale ca viața religioasă să contribuie la menținerea și dezvoltarea spiritului moral în România, fapt care ar ajuta, totodată, și la propulsarea procesului de integrare a tarii noastre în structurile democratice euro-atlantice.

5. Cercetare

Principalele obiective ale politicii Guvernului în domeniul cercetării științifice sunt;

- Creșterea capacității de elaborare și implementare a politicilor în domeniu și corelarea acestora cu celelalte politici guvernamentale.

- Sporirea ofertei de informații; inițierea de rețele de informații.

- Stimularea inovarii și a difuziei acesteia; crearea de instrumente instituționale și financiare menite să asigure absorbtia inovarii (centre de incubare și inovare; sprijin financiar, în special firmelor mici și mijlocii ce au potențial inovativ și stimularea exporturilor produselor acestora).

- Reforma finanțării bugetare, în principal prin finanțare de proiecte și acces la finanțare prin licitații.

- Stabilirea de prioritati în alocarea fondurilor bugetare; sunt avute în vedere, în special, următoarele domenii: ocrotirea sănătății, energie, agricultura, mediu, infrastructura, cercetare economică, domenii ale cercetării fundamentale.

- Diversificarea surselor de finanțare a programelor și proiectelor; extinderea cofinanțării proiectelor de cercetare (fonduri publice/fonduri private).

- Transparenta repartizării și administrării fondurilor cercetării.

- Reforma instituțională a sistemului cercetării; încurajarea concurentei și a privatizării.

- Stimularea implicarii organizațiilor neguvernamentale în implementarea diverselor programe.

- Întărirea legăturii dintre învățământ și cercetare.

- Folosirea cadrului legal privind protecția proprietății intelectuale pentru protejarea mai eficienta a creativitatii românești.

- Dezvoltarea parteneriatului internațional în domeniu, în special prin participarea la programele europene.

- Dezvoltarea resurselor umane.

6. Tineret și sport

Consecvent principiilor asumate prin "Contractul cu tinara generație", în spiritul respectării diversitatii culturilor, democrației, solidarității și tolerantei, Guvernul se angajează să urmeze o politica europeană, bazată pe:

- Constientizarea tinerilor ca cetățeni responsabili.

- Promovarea condițiilor pentru integrarea și participarea tinerilor în societate.

- Dezvoltarea spiritului de solidaritate.

- Promovarea mobilitatii.

- Recunoașterea și dezvoltarea politicilor de participare a tinerilor la procesul de luare a deciziilor.

Promovarea politicii de evitare a excluderii sociale, va transforma ministerul de resort într-o structura moderna, flexibila, apta sa susțină activitățile de/și pentru tineret, în parteneriat cu structurile asociative de tineret.

Guvernul va iniția un program de studii și cercetări privind starea tineretului, considerat ca o certitudine a realizării schimbării, ce trebuie evaluat în conformitate cu potențialul pe care îl reprezintă.

Considerind ca politica de tineret trebuie abordata global și ca principiile sale trebuie integrate în politici sectoriale coordonate, Guvernul va promova initiativele legislative necesare sustinerii tinerilor - actori sociali implicați responsabil în schimbarea societății românești.

Guvernul va garanta respectarea principiilor cogestiunii decizionale ca baza de elaborare a sistemelor de licențe și licitații, menite sa reprezinte pârghiile de realizare a parteneriatului social.

Prin politici globale și integrate, Guvernul va urmări dezvoltarea, în următorii patru ani, a programelor ce au ca obiective informarea și consultanța, creșterea mobilitatii, promovarea unui sistem de valori morale, dezvoltarea spiritului intreprinzator, stimularea participării tinerilor la activitățile comunității, acordarea de facilități operatorilor care asigura desfășurarea activităților de tineret, institutionalizarea dialogului social.

Respectarea angajamentelor față de tinara generație impune:

- Realizarea studiilor de cercetare în vederea identificarii raporturilor reale între nevoile societății și necesitățile tinerilor și prognozarea dinamicii pieței de muncă în perioada 1997-2000.

- Promovarea programului național pentru prevenirea excluderii sociale a copiilor și tinerilor.

- Lansarea programului guvernamental pentru sprijinirea tinerei familii.

- Înființarea rețelei naționale de Centre de Informare și Consultanța pentru tineri.

- Acordarea de facilități fiscale pentru agenții economici care angajează tineri absolvenți.

- Înființarea bursei de locuri de muncă pentru tineri.

- Înființarea Fondului Național de Locuințe și elaborarea sistemului de creditare pentru procurarea de locuințe.

- Promovarea unui sistem de asistența medicală integrat sistemului de învățământ și înființarea Fondului Asigurărilor de Tineret.

- Acordarea de facilități fiscale pentru agenții economici care oferă burse de specializare.

- Acordarea de facilități fiscale pentru ținerii întreprinzători.

- Integrarea în sistemele internaționale ale facilităților de transport.

- Înființarea rețelei naționale de hoteluri pentru tineret.

- Înființarea serviciului militar alternativ.

- Realizarea cadrului de parteneriat cu administrația publică locală.

- Perfecționarea gradului legislativ pentru înființarea, organizarea și funcționarea structurilor asociative de și pentru tineret.

- Constituirea structurilor specifice pentru integrarea în Uniunea Europeană.

- Integrarea în sistemele internaționale de facilități privind accesul la manifestările culturale și sportive.

Activitățile fizice și sportive constituie un factor important de echilibru, de sănătate, de progres al fiecăruia, ele fiind un element fundamental al educației, al culturii și al vieții sociale.

Guvernul va asigura:

- Promovarea unui program național pentru susținerea activităților sportive de masa.

- Continuarea procesului de democratizare a activităților federațiilor și cluburilor sportive.

- Actualizarea și inițierea de acte normative referitoare la desfășurarea activității sportive în concordanta cu legislația interna și acordurile internaționale în domeniul sportiv.

- Promovarea liberei circulatii a sportivilor la competitiile internaționale.

- Structurarea organizațiilor sportive prin imbinarea formelor publice cu cele private.

- Modernizarea procesului de pregătire sportiva și concurs.

- Inițierea de măsuri legislative pentru finanțarea activităților sportive și dezvoltarea bazei materiale prin sustinere financiară privată, bugetară, extrabugetara.

- Extinderea relațiilor sportive internaționale.

Capitolul 8 Politici de reforma a administrației publice

1. Administrația publică centrala

Pornind de la cele doua funcții ale guvernului, aceea de a realiza politica interna și externa a tarii și aceea de a conduce administrația publică, se defineste modul de abordare a activităților pe care aceasta instituție le va realiza.

Astfel, ca al doilea element al puterii executive, alături de Presedintie, guvernul va organiza executarea și va executa în concret programul politic stabilit de către majoritatea parlamentară, în principal prin:

a) inițiative legislative care să pună în practica strategia politica agreată de majoritatea parlamentară;

b) adaptarea programului de guvernare la necesitați și cerințe noi ce pot aparea pe perioada mandatului sau;

c) comunicarea permanenta cu Parlamentul;

d) garantarea și promovarea executării legilor și a celorlalte acte normative de către sistemul organelor administrației publice;

e) controlul activității autorităților administrației publice.

În aplicarea prevederilor Constituției și a Legii administrației publice locale, guvernul își propune sa delege autorităților locale, toate acele competente care își pot găsi o manifestare în mod real eficienta la nivelul structurilor locale, păstrând în administrarea proprie numai acele activități care nu pot fi îndeplinite decît de către guvern.

În acest sens, guvernul își propune sa initieze cadrul legislativ clar și coerent pentru a putea realiza practic procesul descentralizării, urmărind totodată acele semnale provenind din sfera administrației publice locale care definesc structura activităților ce pot fi conduse eficient la acest nivel.

Guvernul, ca administrator, va purta un dialog permanent cu acele segmente ale societății civile care reprezintă interese ale unor grupuri sociale semnificative, urmărind evoluția și soluționarea problemelor acestora.

La nivelul organizării structurii administrației publice centrale se impune crearea unui aparat flexibil care să aibă capacitatea de a interveni eficace în propriul program, în funcție de modificările apărute în sfera necesităților și cerințelor corpului social. Debirocratizarea promovata de către guvern va genera introducerea unor criterii de performanță la nivelul administrației publice centrale și delegarea autorității, cu scopul sporirii eficientei mecanismului administrativ. În limita resurselor alocate și a strategiei adoptate, funcționarul public va avea libertatea de a-și alege tactici și de a distribui resurse, cu condiția evaluării periodice a relatiei resurse-obiective strategice-rezultate și a respectării criteriilor de performanță.

De asemenea, administrația publică devine un prestator de servicii pentru cetățeni. Până acum, guvernele au fost mai degraba orientate înspre realizarea propriilor obiective, decît înspre satisfacerea nevoilor legitime ale cetățenilor. Treptat însă, "consumatorul" de "servicii" guvernamentale - cetățeanul - a devenit mult mai coerent în exprimarea cererilor sale și asteapta ca - în schimbul taxelor și impozitelor plătite - serviciile prestate de administrația publică centrala să fie comparabile cu cele prestate de sectorul privat.

O alta direcție a administrației o reprezintă îmbunătățirea managementului resurselor umane. În principal, guvernul propune o deconcentrare a politicilor de resurse umane, în favoarea agentiilor și departamentelor specializate și ale administrației publice locale, îmbunătățirea managementului funcționarilor publici superiori, lansarea unor politici mult mai flexibile în domeniul salarizarii și al condițiilor de angajare.

În scopul promovării coerente a actelor normative și a inițiativelor legislative, astfel încât ele să se subsumeze unei politici generale de dezvoltare, se intenționează o creștere substantiala a răspunderii Secretariatului General al Guvernului în ceea ce privește determinarea statutului și rolului funcționarilor publici, a standardelor profesionale necesare la nivelul organismelor administrației publice centrale, precum și în ceea ce privește corelarea sub aspect conceptual a activității ministerelor, astfel încât proiectele de acte normative pe care acestea le inițiază sa întrunească, încă din faza inițială, condițiile de acuratete și fundamentare necesare unui demers cît mai rapid și mai oportun sub aspectul procedurilor de adoptare.

Secretariatul General al Guvernului va depăși astfel condiția de simpla cancelarie a Cabinetului și va deveni o prezenta mult mai consistenta în activitatea tuturor organismelor administrației centrale. S.G.G. va fi, totodată, direct responsabil de coerenta și ritmul activității generale a executivului.

Reorganizarea aparatului S.G.G. va avea în vedere și crearea unei structuri permanente, al carei rol principal va fi dezvoltarea și creșterea performantelor administrației publice centrale.

2. Administrația publică locală

Procesul democratizarii societății românești, crearea statului de drept, modernizarea economiei și realizarea unei economii de piața, integrarea României în structurile europene și euro-atlantice sunt condiționate de reforma administrației publice locale, a instituțiilor economice, sociale și culturale, de realizarea unei autonomii locale corespunzătoare principiilor din Carta Europeană a Autonomiei Locale.

Pornind de la principiul conform căruia individul, grupul sau colectivitatea își hotărăsc destinul, atunci când acționează într-o societate pluralista, în care este intronat respectul față de lege, se va urmări atingerea următoarelor obiective ale reformei în administrația publică locală, componente ale sistemului general de obiective ale reformei administrației naționale.

A. Obiectivele reformei din administrația publică locală

* asigurarea unor resurse financiare suficiente și proporționale cu competentele și responsabilitățile care revin consiliilor locale și județene;

* definirea patrimoniului public al comunităților locale care trebuie să se afle în gestiunea consiliilor locale sau județene, după caz;

* eliminarea tutelei administrative și exercitarea controlului strict în privinta asigurării respectului legalității;

* garantarea unui statut al aleșilor locali, astfel încât suspendarea sau demiterea acestora să se facă strict pe considerentele legale;

* garantarea drepturilor prin care colectivitatile locale să poată invoca și apara - prin recursul la contenciosul administrativ și Curtea Constituțională - autonomia locală asa cum este ea definită de Constituție și de Legea nr. 69/1991;

* dreptul de asociere al colectivităților locale în plan național și internațional.

B. Stadiul reformei în administrația publică locală

Principala problema a reformei administrației locale este legată de golurile existente în actualul sistem legislativ care nu a reușit sa acopere probleme deosebit de importante cum sunt autonomia financiară și patrimonială. De asemenea, intirzierea punerii în practica a reformei administrației locale pe considerentul unor ratiuni macroeconomice, a adus prejudicii chiar în domeniul reformei economice, prin lipsa cadrului instituțional adecvat, ca și prin menținerea tuturor presiunilor financiare și, în general, din domeniul resurselor, la nivelul administrației centrale de stat. Legea nr. 69/1991 republicată a fost pe unele direcții inoperantă, în lipsa unor reglementări, instituții și pirghii economico-financiare care să asigure o autonomie reală, efectivă și eficienta a autorităților administrației publice locale alese în teritoriu.

România se afla într-o situație în care instituțiile democratice locale coexista cu puternice structuri de tip centralizat, aparținând vechiului sistem, fiind nevoite sa funcționeze într-un cadru instituțional, legislativ și economic inoperant. Aceasta situație a generat compromiterea aleșilor locali care, lipsiți de mijloace, sunt perceputi de către cetățeni ca incapabili sa rezolve interesele comunităților locale, ceea ce în ultima instanța a condus la compromiterea autonomiei locale, ca o componenta a democrației. Acest blocaj s-a materializat în următoarele doua fenomene deosebit de grave:

* lipsa de cooperare a instituțiilor guvernamentale și a organelor administrației locale desconcentrate în teritoriu, cu consiliile locale și județene, în detrimentul comunităților locale și al sistemului social în general;

* menținerea într-un stadiu subdezvoltat al societății civile și al procesului de democratizare în general.

C. Schimbări vizind deblocarea procesului reformei în administrația publică locală

Schimbările necesare presupun:

* crearea cadrului legislativ și a mecanismelor caracteristice unei autentice autonomii locale;

* punerea de acord a reglementărilor existente și adoptarea unor noi reglementări care să respecte și sa pună în practica prevederile Constituției și ale Cartei Europene a Autonomiei Locale, mai ales în privinta finanțelor și patrimoniului local;

* crearea și trecerea unor servicii desconcentrate sub directa autoritate a comunităților locale;

* administrarea domeniului public și privat al unităților teritorial-administrative nemijlocit de către acestea;

* proiectarea unui sistem de criterii la care să se poată raporta eficacitatea activităților;

* stabilirea unor elemente precise, obiective în realizarea transferurilor bugetare;

* stabilirea unor proceduri clare de aplicare a prevederilor legale și simplificarea procedurilor administrative, îndeosebi în domeniile financiar și investitional, unde exista o serie întreaga de documente cu caracter de lege, care insumate anulează practic autonomia locală;

* reproiectarea întregului sistem al serviciilor publice cu analiza oportunității transferului anumitor activități în sfera concurentiala;

* creșterea profesionalismului funcționarilor publici;

* descentralizarea, din punct de vedere al deciziilor și responsabilității, până la nivelul local, pentru asigurarea operativitatii și eficientei pe probleme cum sunt:

- urmărirea aplicării politicilor de interes local la nivelul regiilor și societăților care asigura serviciile publice;

- organizarea și dezvoltarea urbanistica;

- asigurarea desfășurării activităților de învățământ, asistența sanitară și socială;

- protejarea mediului înconjurător;

- păstrarea ordinii și liniștii publice;

- realizarea transparenței față de public și crearea unei relații de parteneriat cu societatea civilă.

Capitolul 9 Politici privind justiția și ordinea publică

1. Justiția

1.1. Principii generale

Politica Guvernului în domeniul justiției se întemeiază pe următoarele principii:

- Garantarea independentei și a imparțialității justiției;

- Continuarea și accelerarea procesului de reforma a justiției;

- Autoritatea legii; creșterea autorității instanțelor judecătorești în raporturile cu Ministerul Public și cu organele de poliție;

- Corelarea legislației interne cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului și celelalte reglementări ale Consiliului Europei la care România este parte;

- Sincronizarea legislației interne cu reglementările Uniunii Europene în scopul îndeplinirii condițiilor de aderare a României la aceasta organizație europeană;

- Apărarea drepturilor și a libertăților persoanei în raporturile cu autoritățile publice.

1.2. Măsuri pentru continuarea și accelerarea reformei justiției

Pentru ca justiția sa devină o reală putere în stat, independenta și distinctă, dar egala cu celelalte puteri, vor fi adoptate măsuri în următoarele direcții: organizare, legislație, resurse umane și mentalitati, resurse materiale și financiare.

A. În domeniul organizării justiției vor fi luate următoarele măsuri pentru corectarea erorilor săvârșite de guvernarile anterioare și pentru adoptarea legilor necesare consolidării justiției ca instituție fundamentală a statului de drept:

- Modificarea Legii de organizare judecătorească, a Codului de procedura penală și a Codului de procedura civilă, în scopul creșterii calității și a celeritatii actului de justiție, al consolidării statutului magistratului și al refacerii credibilitatii justiției;

- Reintroducerea instituției judecătorului de instrucție.

B. În domeniul legislației, vor fi elaborate următoarele proiecte de acte normative, ținând seama de standardele existente în cadrul Consiliului Europei și al Uniunii Europene:

- Proiectul de lege privind perfecționarea cadrului normativ al economiei de piața libera;

- Proiectul de lege privind persoanele fizice și juridice;

- Proiectul de lege privind organizațiile neguvernamentale fără scop lucrativ;

- Proiectul de lege privind garantarea și apărarea drepturilor consumatorului;

- Proiectul de lege privind Codul muncii;

- Proiectul de lege privind funcționarul public;

- Proiectul de lege privind contravențiile;

- Proiectul de lege privind prescripția extinctiva;

- Proiectul de lege privind executarea pedepselor;

- Proiectul de lege pentru crearea, respectiv completarea cadrului normativ necesar exercitării profesiilor liberale.

C. În domeniul resurselor umane și al mentalitatilor vor fi adoptate următoarele măsuri:

- Corelarea numărului magistraților și al celorlalți salariați cu volumul de muncă din fiecare instanța de judecată și din fiecare parchet;

- Dezvoltarea și consolidarea Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Magistraților, ca unica instituție pentru selecția și formarea profesională a magistraților, în acord cu principiul independentei și al imparțialității justiției, precum și cu exigențele reformei legislative. În acest scop, vor fi modificate dispozițiile corespunzătoare din Legea de organizare judecătorească și vor fi asigurate condițiile materiale și de personal pentru buna funcționare a acestui Institut;

- Promovarea în funcție și acordarea treptelor superioare de salarizare se vor face numai pe bază de concurs sau pe bază de examen;

- Sprijinirea extinderii și consolidării asociațiilor de magistrați.

D. În domeniul resurselor materiale și financiare vor fi adoptate următoarele măsuri:

- Corelarea salariilor magistraților cu cele ale demnitarilor care funcționează în structurile puterii legislative și executive;

- Dotarea instanțelor judecătorești și a parchetelor cu sedii corespunzătoare în scopul asigurării solemnitatii actului de judecată și al creșterii prestigiului justiției;

- Dezvoltarea procesului de informatizare a activității de judecată;

- Identificarea resurselor financiare pentru aplicarea tuturor măsurilor privind reforma justiției. În principal, baza financiară a reformei justiției va fi asigurata chiar din contribuția instanțelor judecătorești la formarea bugetului statului. Totodată, vor fi adaptate taxele pentru diferitele servicii prestate de justiție, fără a se îngrădi, prin aceasta, liberul acces la justiție.

2. Ordinea publică

2.1. Obiective

Obiectivele principale ale politicii în domeniul ordinii publice sunt următoarele:

- Protecția exercitării drepturilor și a libertăților individuale;

- Siguranța cetățeanului și a bunurilor sale;

- Reducerea ratei criminalitatii;

- Asigurarea climatului de ordine necesar pentru buna funcționare a instituțiilor statului.

2.2. Direcțiile reformei Ministerului de Interne

Reforma Ministerului de Interne, ca instituție principala care acționează în domeniul ordinii publice, se va desfășura în următoarele direcții:

- Perfecționarea structurilor Ministerului de Interne în acord cu tradițiile românești și cu principiile de organizare a instituțiilor similare din sistemul democratiilor occidentale;

- Transformarea Ministerului de Interne într-o instituție fundamental civilă, care are în componenta sa și structuri cu caracter militar;

- Asigurarea caracterului pur administrativ, tehnic și profesionist al Ministerului de Interne, fără nici o implicare politica, atât prin interzicerea apartenentei angajaților săi la organizațiile politice, cît și, mai ales, prin conceptia către sta la baza activității sale și modul de realizare a atribuțiilor legale;

- Asigurarea transparenței structurilor și activității Ministerului de Interne în raporturile cu publicul și mass-media, cu respectarea specificului metodelor de combatere a criminalitatii.

2.3. Măsuri organizatorice

Pentru îndeplinirea obiectivelor politicii în domeniul ordinii publice și a direcțiilor reformei Ministerului de Interne, ca instituție aflată în serviciul cetățenilor și al comunității, vor fi adoptate următoarele măsuri organizatorice:

- Delimitarea competentelor structurilor Ministerului de Interne de competentele altor instituții cu atribuții în domeniul ordinii, liniștii publice și combaterii criminalitatii (cum sunt Ministerul Public, Garda Financiară) și îmbunătățirea sistemului de cooperare între aceste instituții;

- Crearea și/sau perfecționarea structurilor poliției pentru combaterea crimei organizate (trafic de arme, stupefiante și materiale radioactive, falsificarea de moneda și documente de identitate, spalarea banilor, rețele de prostituție, trafic de valori din patrimoniul cultural național);

- Consolidarea instituției jandarmeriei ca principala forta de ordine publică, mai ales în zonele rurale, potrivit traditiei românești;

- Constituirea unor unități mobile de intervenție rapida pentru combaterea manifestărilor de violenta în viața familială, a huliganismului, distrugerii de bunuri și atacurilor inarmate;

- Creșterea numărului de specialiști în cadrul structurilor de poliție, jandarmerie, graniceri și pompieri, precum și dotarea corespunzătoare a acestor structuri;

- Perfecționarea sistemului de selectare și promovare a personalului pe criterii de valoare, competența și capacitate de sporire a performantelor, precum și înlocuirea persoanelor compromise sau plafonate profesional;

- Reevaluarea raportului dintre personalul de comanda, personalul operativ și cel de execuție pentru eliminarea structurilor paralele, reducerea aparatului central și a celui de conducere la dimensiuni normale, precum și pentru întărirea structurilor de execuție;

- Înființarea unui institut de cercetare a fenomenului criminalitatii în scopul elaborării studiilor științifice și a programelor de acțiuni pentru prevenirea și combaterea acestui fenomen antisocial, cu referire specială la criminalitatea economico-financiară și la crima organizată;

- Restructurarea UM 0215 pentru a exclude orice preocupări de poliție politica și transformarea ei într-o structura specifică Ministerului de Interne;

- Îmbunătățirea echiparii personalului și asigurarea unei salarizari corespunzătoare în raport cu efortul depus, importanța și gradul de pericol al activității desfășurate;

- Crearea și dezvoltarea cadrului instituțional pentru cooperarea între structurile Ministerului de Interne și cele ale societății civile și comunităților locale, în scopul asigurării ordinii și liniștii publice;

- Educarea cetățenilor în spiritul respectării legii;

- Inițierea unor programe pentru protejarea victimelor infracțiunilor, pentru protejarea martorilor și pentru reinsertia socială a persoanelor care au suferit condamnări penale.

Aplicarea acestor măsuri impune elaborarea unor proiecte de lege privind statutul politistului și organizarea Jandarmeriei.

3. Combaterea corupției

Politica în domeniul justiției și al ordinii publice are ca obiectiv comun prevenirea și combaterea corupției. Mass-media a semnalat în mod neobosit cazurile în care au existat și exista încă suspiciuni puternice cu privire la corupția unor funcționari de stat. Instituțiile justiției, inclusiv Ministerul Public, precum și organele de poliție, au reactionat lent sau au ignorat aceste semnale. Ca urmare, credibilitatea autorităților publice este pusă sub semnul intrebarii de societatea civilă. Refacerea imaginii acestor autorități depinde de adoptarea și aplicarea cu consecventa a următoarelor măsuri:

- Respectarea stricta a principiului constituțional, care afirma ca nimeni nu este mai presus de lege, și utilizarea procedurilor constituționale ori de cîte ori exista temeiuri suficiente pentru ridicarea imunitatii parlamentare a senatorilor și a deputaților;

- Elaborarea proiectului de lege privind responsabilitatea ministerială;

- Crearea Departamentului anticoruptie subordonat direct Primului Ministru;

- Crearea unor structuri guvernamentale pentru prevenirea și combaterea corupției din interiorul instituțiilor justiției, inclusiv ale Ministerului Public, precum și din cadrul Ministerului de Interne;

- Înființarea unui institut de cercetare a fenomenului corupției, în scopul identificarii cauzelor corupției și întocmirii programelor adecvate de prevenire și combatere a corupției;

- Colaborarea cu Avocatul Poporului, după intrarea în vigoare a legii privind organizarea și funcționarea acestei instituții, în scopul de a da răspuns prompt și eficace tuturor mesajelor primite din partea societății civile în legătură cu existenta unor cazuri de corupție;

- Dezvoltarea cooperării cu instituțiile din sistemul democratiilor occidentale care au atribuții de prevenire și combatere a corupției.

Capitolul 10 Politica externa și de securitate naționala

1. Politica externa

A. Obiectivele prioritare ale politicii externe românești

Principalele obiective ale politicii externe a Guvernului sunt:

- garantarea securității naționale prin integrarea tarii în structuri de securitate sau apărare colectivă și dezvoltarea de relații pașnice, în special cu statele vecine;

- consolidarea mecanismelor democratice și facilitarea accesului tarii la prosperitate prin integrarea ei în structurile comunitare politice și economice ale statelor dezvoltate;

- întărirea relațiilor cu românii din afară granițelor tarii și sprijinirea acestora în vederea păstrării identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase;

- desăvârșirea idealului național prin asigurarea condițiilor pentru regasirea tuturor românilor din teritoriile istorice în cadrul unei Europe unite;

- afirmarea spiritualitatii românești precum și propagarea unei imagini reale și pozitive a României în lume;

B. Continuitatea orientarii strategice a politicii externe

Guvernul va considera orientarea tarii către vest ca pe un factor esențial al destinului nostru național. În acest sens, integrarea europeană și euro-atlantica va reprezenta unica alternativa de politica externa a României.

Guvernul va acționa în asa fel încât:

- România sa îndeplinească toate condițiile admiterii printre primele tari în NATO, estimată a avea loc în anul 1999;

- România sa îndeplinească toate condițiile admiterii în Uniunea Europeană, la orizontul anilor 2000.

În acest context, Guvernul este constient ca integrarea europeană și euro-atlantica depind, în afară progreselor și reformelor de realizat pe plan intern, de îmbunătățirea și, după caz, de normalizarea relațiilor cu vecinii, de participarea la soluționarea eventualelor litigii din zona, astfel încât România să se dovedească a fi nu numai consumator de securitate, ci și furnizor de securitate, nu numai gata sa câștige drepturi, ci și capabilă să-și asume obligații pe plan internațional.

C. Abordari noi și un stil nou în politica externa

Guvernul va trece de la diplomatia defensiva, reactiva, formalista și ineficienta la o politica externa activa, imaginativa, energica și pragmatica.

Politica externa nu va mai fi concepută ca o scuza pentru o politica interna gresita, sau ca o metoda pentru infrumusetarea imaginii celor care dețin puterea.

Guvernul va promova o politica externa care să sintetizeze și sa armonizeze interesele europene și euro-atlantice în România, cu interesele României în spațiul european și euro-atlantic. În acest sens, politica de integrare va insemna nu numai import de standarde occidentale, ci și participarea activa a României la definirea, proiectarea și realizarea structurilor normative și instituționale în care integrarea urmează a avea loc.

În conceperea și desfășurarea politicii externe, Guvernul va apara cu fermitate principiile fundamentale pe care se bazează astăzi relațiile internaționale și va elimina orice duplicitate, va abandona încercările menite a abate atenția partenerilor străini de la deficientele vieții politice, economice și sociale interne. România nu poate fi slujita prin minciuna, ci numai prin adevăr, consecventa, cinste, realism și spirit constructiv.

Politica externa se va caracteriza prin transparenta și responsabilitate și va fi proiectata în conlucrare cu reprezentanții societății civile.

D. Relațiile cu Estul Europei

Odată definită prioritatea strategica a orientarii României către Vest, se impune ca Guvernul să prezinte modul în care concepe relațiile României, parte integrantă a Europei Centrale, cu Estul continentului (în primul rind cu Federația Rusa, dar și cu celelalte tari desprinse din fosta URSS, dintre care Ucraina are o importanța aparte pentru noi). Relațiile cu celălalt stat românesc din Est, Republica Moldova, reprezintă o realitate care trebuie tratata pe temeiul fraternitatii și al respectului reciproc.

Pe aceasta baza, în relațiile cu Federația Rusa, Guvernul va acționa pentru:

- construirea unui sistem de încredere între România și Rusia care să o convingă pe aceasta ca o Romanie puternica reprezintă pentru ea un factor de securitate, statul român neînțelegând vreodata să se asocieze vreunei acțiuni agresive anti-rusesti;

- utilizarea tuturor instrumentelor existente pe plan internațional precum și a resurselor proprii disponibile spre a sprijini, fără imixtiune, instaurarea în Rusia a unei adevărate și durabile democratii politice și economice, cu convingerea ca numai o Rusie democratica și indestulata va renunța la visurile imperiale și la expansionism, incetind să fie un pericol pentru vecinii săi;

- susținerea pe toate căile a independentei, suveranității și dezvoltării statelor membre ale CSI și mai ales ale acelora care pot juca un rol de echilibru între România (Uniunea Europeană, NATO) și Federația Rusa;

- negocierea unei largi și reciproc avantajoase deschideri a piețelor Rusiei pentru mărfurile și capitalurile românești, ca și pentru produsele "joint-venture" occidentale în România.

Politica României față de Ucraina va urma, în principiu, aceleași coordonate ca și politica față de Federația Rusa. În relațiile cu Ucraina, elementul de pragmatism trebuie să capete prioritate. Încheierea unui tratat de baza cu Ucraina este urgenta și esențială.

Din motive ținând de o realista ordonare a prioritatilor, apărarea identității și intereselor minorităților românești din Ucraina trebuie să precumpaneasca asupra aspectelor teritoriale în litigiu. Guvernul va cauta și va conveni cai de cooperare cu Ucraina, în vederea recunoașterii statutului de populație bastinasa pentru românii din aceasta țara, a repatrierii și despăgubirii celor care au fost deportati ori a urmașilor lor, precum și pentru dezvoltarea regiunilor locuite de ei. Acestor români trebuie să li se acorde integral drepturile pe care "Recomandarea 1201" a Consiliului Europei le prevede pentru persoanele aparținând minorităților naționale.

Relațiile cu Republica Moldova au un caracter cu totul special și ele trebuie definite și conduse, în contextul redesteptarii conștiinței naționale, al creării unui spațiu cultural și economic comun, precum și al integrării europene a celor două state românești.

E. Politici regionale

Guvernul va relua, pe baze reînnoite, acțiunea diplomatică cu privire la o serie de proiecte regionale cărora, din diverse motive, guvernarea anterioară nu le-a acordat atenția cuvenită. Succesul unor asemenea proiecte și rolul activ pe care România l-ar juca în legătură cu el, vor consolida sansele românești în atingerea obiectivelor noastre strategice și vor garanta individualitatea bine conturata și eficienta acțiunii României în politica globală.

Principalele proiecte regionale în care Guvernul se va implica activ sunt:

- asocierea cu toate drepturile la "Inițiativa Central Europeană" și consolidarea acesteia;

- cooperarea în bazinul Dunării;

- cooperarea în zona Marii Negre;

- cooperarea în bazinul Marii Mediterane;

- cooperarea în Balcani.

Tot în context regional, Guvernul va dezvolta parteneriatul politic cu Ungaria, în optica integrării europene, ținând seama de interesele strategice și geopolitice convergente ale celor două tari.

Guvernul va defini și promova mult mai consistent prioritățile și politica României în bazinul Pacificului (zona de cel mai înalt dinamism și potențial economic al viitorului secol) și totodată va revitaliza relațiile cu America Latina, Africa și Asia, cu țările în curs de dezvoltare în general, care vor reveni cu un impact puternic în constiinta și preocuparile de dialog și cooperare ale lumii euro-atlantice. Asocierea României, țara cu o buna tradiție a legăturilor cu aceste regiuni la un asemenea dialog, va face ca însuși interesul Vestului dezvoltat pentru noi sa crească și totodată ne-ar aduce avantaje din punct de vedere economic și politico-diplomatic.

2. Politica de integrare euro-atlantica

România aparține spațiului de civilizatie și cultura european, cu care impartaseste valori comune: democrația, statul de drept, drepturile omului și economia de piața.

Aceste valori constituie fundamentul politicii de integrare euro-atlantica și europeană. Guvernul își va asuma, fără rezerve, costurile și responsabilitățile ce decurg firesc din aceasta. Atingerea acestor obiective majore se va realiza și pe baza largului sprijin popular, deja exprimat, și a angajamentului tuturor forțelor politice din România.

A. Aderarea la NATO

În virtutea vocației României de pace și stabilitate regionala, Guvernul privește aderarea la NATO din dubla perspectiva a asigurării securității naționale și a creșterii încrederii și cooperării în zona.

Guvernul va acționa în vederea admiterii simultane în NATO a tuturor țărilor care aparțin aceleiași regiuni strategice și care și-au exprimat dorința de a fi membre ale Aliantelor Nord-Atlantice.

Se vor intensifica cooperarea în cadrul Parteneriatului pentru Pace și participarea României la acțiunile umanitare și de menținere a păcii.

În cel mai scurt timp, vor fi asigurate gradul necesar de interoperabilitate cu structurile militare nord-atlantice și compatibilitatea cu armatele statelor membre ale NATO.

B. Integrarea în Uniunea Europeană

Politica de integrare europeană va evolua pe baza Acordului de Asociere a României la Uniunea Europeană. Guvernul va grăbi procesul de restructurare și de aderare, conform marilor sale optiuni: consolidarea democrației, a statului de drept și dezvoltarea competitivitatii economice. Guvernul va acționa de asemenea pentru a asigura:

- accelerarea procesului de armonizare a legislației românești cu cea comunitara și aplicarea ei. O atenție particulară se va acorda liberei concurente;

- încurajarea schimburilor economice pe baza liberalizarii comerciale asigurate prin Acordul de Asociere;

- intensificarea cooperării în domeniul justiției, afacerilor interne și a relațiilor umane.

3. Politica de securitate naționala

Politica de securitate naționala trebuie să asigure protejarea intereselor naționale fundamentale și promovarea intereselor strategice ale României - aderarea la NATO și integrarea în Uniunea Europeană.

Politica de securitate trebuie să fie adaptată la noul context internațional și să ofere raspunsuri eficiente la noua gama de riscuri generata de dubla tranzitie traversata: tranzitia de la un tip de sistem internațional, la un altul nou, încă incomplet definit și tranzitia proprie a României de la totalitarism la democratie și economie de piața.

Politica de securitate naționala a tarii noastre va fi îndeaproape corelata cu eforturile internaționale de realizare a unei noi arhitecturi de securitate europeană și auro-atlantica, România trebuind sa devină, în viitorul apropiat, producător european de securitate. În mod special se va urmări coordonarea eficace a tuturor instituțiilor statului cu rol în domeniul securității naționale, asigurindu-se astfel îndeplinirea cu costuri realiste a obiectivelor politicii de securitate.

Din punct de vedere al cadrului legislativ, vor exista doua direcții principale:

- punerea de acord cu prevederile constituționale a unor legi anterioare adoptării Constituției (Legea privind siguranța naționala; Legea de înființare și organizare a Consiliului Suprem de Apărare a Tarii; Legea de înființare și funcționare a SRI; Legea organizării și funcționarii M.Ap.N);

- completarea cadrului legislativ prin elaborarea celorlalte legi necesare în acest domeniu (Legea de înființare și funcționare a SIE; Legea Jandarmeriei; Legea stării de asediu; Legea stării de urgenta), precum și prin adoptarea Cărții Albe a Securității Naționale.

A. Politica de apărare naționala

Scopul politicii de apărare naționala este descurajarea agresiunilor armate împotriva tarii, iar în cazul producerii acestora, prezervarea, prin mijloace militare, a intereselor naționale fundamentale ale României.

- Obiectivele strategice

* creșterea capacității de apărare a tarii;

* asigurarea interoperabilitatii cu structurile militare ale NATO și UEO.

- Misiunile armatei

Armata este componenta de baza a forțelor armate, căreia îi revin, în cooperare cu celelalte forte ale sistemului național de apărare, următoarele misiuni principale:

* apărarea teritoriului, populației și drepturilor României împotriva oricărei agresiuni armate, pentru garantarea suveranității, independentei și a unității statului, a integrității teritoriale a tarii și a democrației constituționale;

* participarea la misiunile în serviciul păcii și al securității organizate sub mandatul ONU sau al OSCE, potrivit responsabilităților asumate de România;

* conducerea și participarea la protecția civilă - dezvoltarea dialogului și a cooperării cu alte armate, pentru consolidarea păcii în Europa și în lume.

- Situația actuala a armatei

Armata a fost și rămâne un factor de stabilitate important și respectat în societatea noastră.

Armata este angajata într-un proces amplu de reforma a conceptiilor, organizării, structurilor, instruirii și inzestrarii, proces marcat însă de insuficienta cronica a resurselor financiare alocate prin bugetul de stat care, în ultimii patru ani, s-au redus sub 25% din necesar. Calitatea inzestrarii cu armament și tehnica, starea de operativitate a acestora, precum și nivelul de instruire a militarilor sunt componentele capacității de lupta a armatei celei mai afectate de insuficienta resurselor financiare. Doar o parte foarte mica din tehnica de lupta, armament și dotările logistice ale armatei sunt compatibile cu standardele de interoperabilitate ale NATO. Creșterea numărului de unități și mari unități tactice de baza, realizată prin reorganizarea armatei, s-a făcut fără a se putea asigura condițiile de logistica și infrastructura corespunzătoare, îndeosebi în ceea ce privește cazarmile, rețelele de transmisiuni, depozitele și locuintele pentru cadrele militare. Numirea unor demnitari "fără uniforma" în conducerea Ministerului Apărării Naționale este un pas important pentru întărirea controlului democratic asupra forțelor armate, dar numărul acestora este prea mic, iar puterea lor de influența, de decizie și de control în problemele politicii de apărare trebuie consolidata și mai bine legiferata.

Armata și-a demonstrat voința și capacitatea de reforma dar îndeplinirea tuturor obiectivelor acesteia este condiționată de sporirea resurselor financiare ce se vor asigura îndeosebi pentru achiziționarea de tehnica de lupta și armament cu performanțe superioare precum și pentru modernizarea și exploatarea celor din inzestrare.

- Direcții de acțiune în domeniul politicii de apărare naționala

- Măsuri de creștere a capacității de lupta a armatei:

* organizarea funcțională a conducerii armatei și creșterea flexibilitatii și capacității de adaptare la diferite tipuri de criza;

* dislocarea proporțională a forțelor armate în raport cu mediul geografic și valentele geostrategice ale teritoriului național;

* micșorarea numărului de unități și mari unități cu grad redus de operativitate și cu capacitate de lupta incompleta;

* crearea unei componente a armatei pentru riposta rapida și imediata;

* sporirea capacității de manevra, de intervenție și de lovire eficace, precisa și la distanta mare, în orice zona de operații și pe orice direcție;

* definitivarea reformei învățământului militar;

* îmbunătățirea organizării și a conceptiei de pregătire și întrebuințare a forțelor de rezerva.

- Măsuri de imbunatatire a inzestrarii armatei:

Cel puțin un sfert din unitățile armatei vor fi dotate cu tehnica de lupta și armament nou sau modernizat, la nivelul performantelor anului 2000.

Prioritati:

* sisteme pentru comanda, control, comunicații și informații;

* echipamente pentru lupta de noapte;

* sisteme de recunoaștere "amic-inamic" pentru acțiunile aeriene;

* sisteme de conducere a focului;

* elicoptere de atac (antitanc);

* sistemele pentru lupta radioelectrica;

* echipament individual de protecția militarilor.

- Măsuri de intensificare a profesionalizarii armatei:

Se va trece la o instruire realista și intensiva a militarilor pentru creșterea profesionalismului acestora, corespunzător caracteristicilor luptei moderne și la nivelul practicat în armatele țărilor membre ale NATO.

Prioritati:

* tragerile reale;

* antrenamentul piloților;

* pregătirea unității de submarine;

* acțiunile de lupta pe timp de noapte;

* pregătirea unităților destinate pentru acțiuni de menținere a păcii;

* aplicatiile în comun cu partenerii și viitorii aliați.

Se vor îndeplini condițiile de interoperabilitate prevăzute de standardele NATO, în domeniile conducerii, comunicațiilor, instruirii și, parțial, în domeniile operational, al inzestrarii și al logisticii.

- Măsuri de protejare a sectorului industriei de armament și de tehnica de lupta:

Pentru viabilitatea apărării, precum și din ratiuni economice, România trebuie să-și mențină o capacitate adecvată de cercetare și producție a tehnicii de lupta și armamentelor.

* strategia pentru domeniul producției pentru apărare va fi inserată strategiei generale privind industria și cercetarea;

* sectorul industriei pentru apărare va fi restructurat pentru a corespunde contextului strategic, posibilităților și necesităților reale ale României, precum și, în funcție de performanțele tehnologice ale agenților economic și caracteristicile tehnico-tactice ale produselor acestora;

* realizarea competitivitatii este unul din obiectivele fundamentale ale restructurării sectorului industriei de apărare, exigenta impusa atât de cerințele armatei privind calitatea și performanțele armamentului și tehnicii de lupta, cît și de caracteristicile actuale ale pieței internaționale de echipamente militare;

* programul de restructurare existent va fi reanalizat și se vor aloca resursele financiare pentru îndeplinirea lui, până în anul 2000;

* va fi reanalizata și menținută independenta în domeniul producției de munitie, armament de infanterie și artilerie, va crește cooperarea pentru producția de nave, aeronave și blindate și se vor iniția colaborări pentru participare la realizarea unor sisteme de armament de înaltă tehnologie;

* agenții economici din sectorul industriei pentru apărare vor fi sprijiniti pentru racordarea la programele de cercetare și producție a armamentelor și tehnicii de lupta care se desfășoară în cadrul NATO și UEO, precum și pentru cooperarea bilaterala cu alți producători din acest domeniu.

- Măsuri de menținere și amplificare a relațiilor militare cu armatele altor state și cu organismele internaționale, precum și de sustinere a demersurilor întreprinse de România pentru sprijinirea continua a eforturilor comunității internaționale de edificare a unei noi arhitecturi de pace și stabilitate.

- Ministerul Apărării Naționale va continua îndeplinirea obligațiilor asumate prin tratate și acorduri internaționale.

Ca prima semnatara a Parteneriatului pentru Pace, România își va intensifica cooperarea și participarea la exercitii comune.

Prioritati:

* continuarea participării României la operațiuni ONU și OSCE, umanitare sau de menținere a păcii;

* sporirea numărului și a capacității de acțiune a batalioanelor de tip "casti albastre".

- Măsuri de imbunatatire a statutului social și a condițiilor de viața ale personalului forțelor armate:

Consideram ca militarul în slujba națiunii merita și trebuie să fie respectat și prețuit de către aceasta.

Se vor îmbunătăți condițiile de viața ale personalului forțelor armate și protecția socială a acestuia prin:

* creșterea calității hranei, a echipamentului și a condițiilor de cazarmare pentru militari;

* construirea de apartamente de serviciu și sprijinirea cadrelor militare active și în rezerva pentru construirea de locuințe proprii, prin acordarea de credite bancare în condiții avantajoase, în funcție de vechimea în serviciul militar și de durata acestuia asumată prin contract.

- Măsuri de asigurare a resurselor necesare apărării:

* pentru stoparea periculoasei degradari a capacității de apărare a tarii va fi schimbată conceptia privind prioritățile în repartiția creditelor de la bugetul de stat, ponderea acestora pentru armata urmînd sa crească treptat în următorii patru ani;

* vor fi valorificate corespunzător cadrele militare educate și pregătite în străinătate după 1990.

- Măsuri de dezvoltare a relatiei cu societatea civilă:

Pentru ca, într-un stat democratic, politicile din orice domeniu trebuie adoptate de către majoritatea populației, vom dezvolta dialogul, relațiile și colaborarea cu societatea civilă, considerind ca numai prin comunicare și transparenta rațională a acesteia vom putea promova și menține încrederea, înțelegerea și respectul reciproc între armata și aceasta.

Se va consolida parteneriatul dintre serviciile pentru informare și relații publice ale armatei și presa, și se vor diversifica formele de inițiere și pregătire a jurnalistilor în cunoașterea problemelor apărării armate.

Se va dezvolta colaborarea dintre armata și instituțiile civile de învățământ, pentru sporirea implicarii acestora în abordarea unor teme de cercetare privind politica de apărare și inzestrare a armatei.

Se va incuraja organizarea de activități în comun cu organizațiile neguvernamentale, pentru aprofundarea conceptelor privind strategia apărării, precum și pentru înțelegerea și reliefarea necesităților și a prioritatilor instituției militare.

B. Politica de siguranță naționala

Obiectivul politicii de siguranță naționala îl reprezintă identificarea riscurilor și amenintarilor la adresa securității naționale și formularea în timp util de strategii eficiente de prevenire și combatere a lor.

Elementul central al acestei politici îl reprezintă informația. România trebuie să posede o capacitate reală de culegere, analiza și valorificare a informațiilor pentru a reduce incertitudinile cu privire la pericolele ce vizează securitatea naționala.

Politica de siguranță naționala va fi adaptată noii game de riscuri și amenințări, o atenție deosebită acordindu-se atât combaterii spionajului economic, terorismului, traficului de droguri și crimei organizate, în special a celei economico-financiare, cît și problemelor de protecție a mediului.

Se va acorda o atenție specială înregistrării unui progres substanțial în exercitarea prerogativelor serviciilor de informații, urmărindu-se ridicarea nivelului de profesionalism al personalului, accelerarea asimilarii unor metode moderne de muncă și asigurarea deplinei neutralitati politice.

Activitatea serviciilor de informații se va desfășura strict în limitele legii și sub control parlamentar.

Prioritățile vor fi stabilite în conformitate cu cerințele situației operative interne și externe a României și din perspectiva procesului de integrare euro-atlantica.

-------------