Decizia nr. 14/2005

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001

privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bladocard" - S.R.L. din Mijlocenii Bârgăului în Dosarul nr. 3.352/2004 al Judecătoriei Bistrița.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 3.352/2004, Judecătoria Bistrița a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001

privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Bladocard" - S.R.L. din Mijlocenii Bârgăului, cu prilejul soluționării plângerii contravenționale împotriva Procesului-verbal de contravenție seria D nr. 0046933 din 1 aprilie 2004, întocmit de Garda Financiară - Comisariatul Regional Cluj.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) din Constituție, deoarece încalcă principiile fundamentale privind libertatea comerțului, precum și principiile concurenței loiale. Astfel, în opinia sa, dispozițiile

art. 5 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001

instituie un monopol al agenților economici specializați și autorizați pentru valorificarea deșeurilor industriale reciclabile. Argumentându-și susținerile, autorul arată că pentru acești agenți economici nu există obligația legală de a practica anumite prețuri și tarife minimale sau maximale, astfel că aceștia pot practica și impune agenților economici care dețin deșeuri reciclabile prețurile stabilite de ei. Mai mult, nu este prevăzută nici obligația agenților economici de a prelua efectiv deșeurile industriale de la cei care le dețin, astfel încât aceștia pot refuza să trateze cu anumiți furnizori de deșeuri industriale. Consecința este, în opinia sa, aceea că textul de lege criticat creează un climat favorabil practicilor anticoncurențiale, respectiv "dă posibilitatea agenților economici specializați și autorizați în valorificarea deșeurilor de a exploata starea de dependență în care se găsește agentul economic care deține astfel de deșeuri și care nu dispune de o soluție alternativă". Un alt aspect pe care autorul excepției îl învederează este acela că nu există nici o publicitate a agenților economici specializați și autorizați să valorifice deșeurile industriale reciclabile, astfel că cei interesați nu au posibilitatea să cunoască identitatea acestor agenți. În plus, prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 16/2001

nu prevăd nici o obligație în sarcina agentului economic deținător de deșeuri de a solicita agenților economici care preiau deșeurile industriale prezentarea autorizațiilor cerute, astfel încât existența și valabilitatea acestor autorizații nu pot fi verificate. Așa fiind, potrivit autorului excepției, organele de control ar trebui să sancționeze agenții economici care desfășoară activități de valorificare fără autorizație valabilă, și nu agenții economici deținători de deșeuri industriale reciclabile.

Judecătoria Bistrița apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că economia de piață, așa cum este aceasta consacrată în Constituție, "nu presupune imposibilitatea statului de a reglementa măsuri derogatorii de la regulile generale pentru anumite sectoare de activitate considerate de importanță națională, deoarece este atributul suveran al legiuitorului de a institui orice măsură pe care o consideră necesară pentru realizarea acestor obiective". Instanța consideră că problema reciclării deșeurilor după anumite criterii economice, cu respectarea normelor de protecție a mediului înconjurător, preocupă orice țară civilizată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că dispozițiile legale criticate nu instituie un monopol al agenților economici specializați și autorizați să valorifice deșeurile industriale reciclabile, "ci stabilesc condițiile în care, cu egalitate de șanse, în urma autorizării, agenții economici pot să desfășoare activități de reciclare pe piața deșeurilor industriale". De asemenea, luând în considerare faptul că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001

permite deținătorilor de deșeuri să le reutilizeze în propriile procese de producție sau să le valorifice conform legii, consideră că "legiuitorul nu impune agenților economici, deținători de deșeuri industriale, să între în raporturi economice cu agenții specializați și autorizați să desfășoare operațiuni pe piața deșeurilor industriale". În continuare, referindu-se la faptul că accesul agenților economici pe piața deșeurilor industriale și concurența pe această piață au fost restrânse, Guvernul consideră că legiuitorul a procedat astfel în considerarea interesului public general și pe baza unor criterii obiective pe care le impune imperativul protecției mediului și a sănătății populației, astfel încât nu se contravine principiilor fundamentale ale economiei de piață, libertății comerțului și concurenței loiale. În continuare, referindu-se la celelalte argumente invocate de autorul excepției, arată că dispozițiile criticate nu au ca obiect de reglementare stabilirea prețurilor. De asemenea, consideră că nu se poate vorbi de o "poziție dominantă" a agenților economici autorizați să valorifice deșeuri industriale reciclabile, deoarece "îndeplinirea formalităților cerute de lege în considerarea interesului public care privește valorificarea acestor deșeuri, chiar în condițiile unei concurențe restrânse pe o astfel de piață, nu poate avea caracterul ilicit pe care îl presupune folosirea unei astfel de poziții în detrimentul practicilor concurenței loiale". În ceea ce privește critica autorului excepției, potrivit căreia

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001

nu prevede obligația agenților economici autorizați pentru valorificarea deșeurilor industriale reciclabile de a le prelua efectiv de la agenții economici care le dețin, Guvernul apreciază că aceasta se referă mai mult la "deficiențe" ale actului normativ, iar nu la o problemă de constituționalitate.

Avocatul Poporului consideră ca fiind neîntemeiate susținerile autorului excepției. În acest sens arată că "opțiunea legiuitorului de a institui în sarcina persoanelor juridice obligația de reutilizare a deșeurilor industriale reciclabile, în propriile procese de producție, nu contravine principiilor consacrate în art. 135 din Constituție, ci se conformează acestor principii". Astfel se asigură, în opinia sa, cadrul normativ necesar pentru gestionarea eficientă a deșeurilor industriale reciclabile, în concordanță cu interesul național de refacere și ocrotire a mediului înconjurător, precum și de menținere a echilibrului ecologic. În plus, apreciază că prin prevederile Ordonanței de urgență a

Guvernului nr. 16/2001 se reglementează rolul statului în garantarea drepturilor la ocrotirea sănătății și la un mediu sănătos.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 5 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001

privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002, dispoziții a căror redactare este următoarea: "Deținătorii de deșeuri industriale reciclabile, persoane juridice, sunt obligați să asigure strângerea, sortarea și depozitarea temporară a acestora, cu respectarea normelor de protecție a mediului și a sănătății populației, precum și reintroducerea lor în circuitul productiv prin: [...]

c) predarea către agenții economici specializați, autorizați pentru valorificare, a deșeurilor industriale reciclabile, pe baza documentelor de proveniență."

În susținerea neconstituționalității acestui text de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a), potrivit cărora: "(1) Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și cu invocarea acelorași argumente ca în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 506 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 20 ianuarie 2005, și prin

Decizia nr. 519 din 25 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 26 ianuarie 2005, Curtea a statuat că rațiuni evidente, ce țin de asigurarea sănătății populației și a protecției mediului, justifică reglementarea unui regim juridic mai sever pentru persoanele juridice deținătoare de deșeuri industriale reciclabile, acești agenți economici fiind obligați să asigure strângerea, sortarea și depozitarea acestor deșeuri cu respectarea exigențelor menționate, precum și să le reintroducă în circuitul productiv, prin predarea lor către agenții economici specializați, autorizați pentru valorificare. De asemenea, luând în considerare rațiunile și finalitatea reglementării, Curtea a apreciat că așa-zisul monopol pe care îl instituie textul de lege criticat în favoarea agenților economici specializați este impus exclusiv de preocuparea ca valorificarea deșeurilor industriale reciclabile să fie realizată de întreprinderi care dețin utilaje și personal de deservire specializat și care desfășoară în mod curent sau obișnuit o asemenea activitate, ceea ce reprezintă garanții atât în ceea ce privește calitatea corespunzătoare a lucrărilor, cât și pentru prevenirea sau diminuarea riscurilor pe care această activitate o implică.

În ceea ce privește critica potrivit căreia

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001

nu reglementează o procedură pentru asigurarea publicității legale a agenților economici specializați și autorizați pentru valorificarea deșeurilor industriale reciclabile, Curtea a reținut, cu același prilej, că, potrivit competenței sale, astfel cum este ea prevăzută în

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , și respectând principiul constituțional al separației puterilor, instanța de contencios constituțional nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului ei contrar Constituției.

Curtea apreciază că în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței amintite.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001

privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bladocard" - S.R.L. din Mijlocenii Bârgăului în Dosarul nr. 3.352/2004 al Judecătoriei Bistrița.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2005.