Decizia nr. 101/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și ale art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
- OUG nr. 184/2002 12 decembrie 2002 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobil…
Constantin Doldur - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și ale
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 501/2002 , excepție ridicată de Wilhemine Christa Kitzinger în Dosarul nr. 1.811/2004 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, deoarece, pentru situații juridice diferite, regimul juridic adoptat de către legiuitor nu poate fi identic. Nu poate fi reținută nici încălcarea art. 44 din Constituție, dat fiind că principiul constituțional al garantării dreptului de proprietate privată operează numai în condițiile în care acest drept a fost dobândit în mod legal.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 7 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.811/2004, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 8 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și ale
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 501/2002 , excepție ridicată de Wilhemine Christa Kitzinger.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate încalcă art. 16 din Constituție, deoarece "creează o inegalitate între persoanele fizice și cultele religioase din România". Se mai arată că prin legi speciale sunt acordate anumite drepturi cultelor religioase din România, fiind încălcat astfel dreptul de proprietate al persoanelor fizice. De asemenea, se susține că dispozițiile legale criticate fac ineficientă aplicarea
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , care este incident în judecarea cauzei în care s-a invocat excepția.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secția civilă consideră că textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate. În acest sens, se arată că prevederile
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
exprimă intenția legiuitorului de a interzice înstrăinarea temporară a imobilelor aparținând cultelor religioase și de a preveni schimbarea destinației acestora, în vederea adoptării unei reglementări a regimului juridic al unor astfel de imobile, prin legi speciale distincte. În ceea ce privește prevederile
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , acest text de lege reprezintă, în opinia instanței de judecată, expresia juridică a respectării egalității în drepturi a tuturor cetățenilor persoane fizice și juridice, inclusiv cultele religioase. De asemenea, se arată că nu poate fi primită susținerea privind încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, deoarece argumentele aduse în susținerea neconstituționalității sunt în realitate veritabile apărări ce pot avea relevanță doar în judecarea fondului cauzei deduse judecății.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că prevederile
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
sunt în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate. Potrivit punctului de vedere al Guvernului, legiuitorul este îndreptățit să dispună indisponibilizarea imobilelor aparținând cultelor religioase până la stabilirea situației juridice a acestora. Prevederile
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
reprezintă o reflectare a principiilor constituționale invocate de autorul excepției, "prin extinderea aplicabilității textelor care protejează cumpărătorul de bună-credință și pentru situațiile în care obiectul contractului de vânzare-cumpărare îl constituie un imobil care a aparținut cultelor religioase".
Avocatul Poporului consideră că prevederile
art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
și ale
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi, dat fiind că textele de lege sunt aplicabile tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de ipoteza normei juridice. În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 44 din Constituție, se arată că această susținere nu este întemeiată, deoarece "soluția excluderii din obiectul
a terenurilor al căror regim de restituire face obiectul unor legi speciale este rezultatul opțiunii legiuitorului", în temeiul dreptului pe care statul îl are de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută, cu privire la proprietatea funciară.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din Încheierea de sesizare a Curții Constituționale din 7 octombrie 2004, îl constituie prevederile
art. 8 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele ale
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, iar
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002.
În legătură cu neconstituționalitatea prevederilor
art. 8 din Legea nr. 10/2001 , Curtea constată că, potrivit motivării formulate de către autorul excepției, aceasta privește, în realitate, doar alineatul (2) al acestui articol, care se referă la regimul juridic al imobilelor ce au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice.
Prevederile legale criticate au următorul conținut:
-
Articolul 8
alin. (2) din Legea nr. 10/2001 : "Regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Până la adoptarea acestor reglementări este interzisă înstrăinarea imobilelor în cauză sau schimbarea destinației acestora.";
-
Articolul VI
alin. (4) al titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 : "(4) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Pentru soluționarea acestor cauze instanțele judecătorești competente vor avea în vedere dispozițiile
art. 46 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 10/2001 , cu modificările și completările ulterioare."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi și în art. 44 Dreptul de proprietate privată, întrucât "a cumpărat imobilul cu bună-credință".
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:
I.
Articolul 8
alin. (2) din Legea nr. 10/2001
a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, și cu o motivare identică. Prin
Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 18 ianuarie 2005, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că acest text de lege are caracterul unei norme imperative, cu caracter temporar, care instituie un regim juridic special, derogatoriu de la regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, constând în interdicția înstrăinării imobilelor care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, până la adoptarea unor acte normative speciale. Prin urmare, Curtea a reținut că principiul constituțional al egalității în drepturi nu este încălcat, deoarece persoanele fizice, pe de o parte, și cultele religioase sau comunitățile minorităților naționale, pe de altă parte, se află în situații juridice diferite, ceea ce justifică adoptarea de către legiuitor a unui regim juridic diferit. În acest sens este menționată și
Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003.
Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea dispozițiilor
art. 44 din Constituție, prin Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004 , anterior menționată, Curtea a statuat că garantarea și ocrotirea proprietății operează în condițiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale. Prin urmare, nu poate fi invocată protecția constituțională a dreptului de proprietate în condițiile dobândirii acestui drept cu încălcarea unei norme juridice imperative.
II. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , prin
Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004 , Curtea a reținut că această reglementare, stabilind un termen special, de prescripție a acțiunii în constatarea nulității absolute, derogatoriu de la dreptul comun, nu este de natură a aduce vreo atingere dreptului de proprietate sau de a încălca principiul egalității în fața legii a cetățenilor. Curtea a reținut, totodată, că soluția legiuitorului este în concordanță cu dispozițiile constituționale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".
Soluțiile pronunțate și considerentele care au stat la baza lor sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.
De altfel, în legătură cu termenul de exercitare a dreptului la acțiune prevăzut de
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , Curtea observă că, pentru cei care nu au introdus acțiuni în restituirea imobilelor în decursul termenului de 6 luni prevăzut inițial de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , a fost instituit, ca măsură reparatorie, un nou termen în care poate fi exercitat dreptul la acțiune. Astfel, art. II din Legea nr. 48 din 23 martie 2004 privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, prevede: "Dreptul la acțiune prevăzut la titlul II
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
se poate exercita și în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi."
În prezenta cauză autorul excepției mai susține că dispozițiile legale criticate fac ineficientă aplicarea
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , text ce este incident în judecarea cauzei în care s-a invocat excepția. Sub acest aspect, Curtea reține că nu este competentă să se pronunțe, coordonarea legislativă fiind de resortul exclusiv al puterii legiuitoare. Potrivit
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției". Curtea, în jurisprudența sa, a stabilit că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate și nu compararea mai multor prevederi legale între ele, astfel încât o problemă de necorelare între două acte normative nu poate fi examinată ( Decizia nr. 81 din 25 mai 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și ale
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 501/2002 , excepție ridicată de Wilhemine Christa Kitzinger în Dosarul nr. 1.811/2004 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2005.
PREȘEDINTE, CONSTANTIN DOLDUR Magistrat-asistent, Irina Loredana Lăpădat ________________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.