Decizia nr. 168/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 lit. o^1 ) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Maria Mădălina Petra în Dosarul nr. 19.067/2003 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că dispozițiile de lege criticate nu instituie o situație discriminatorie, așa cum susține autorul excepției, ci se aplică tuturor cetățenilor aflați în ipoteza normei legale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 19.067/2003, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 lit. o^1 ) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Maria Mădălina Petra.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât stabilesc o taxă de timbru disproporționată față de valoarea cererii și creează un dezechilibru între reclamantul care achită o taxă redusă și pârâtul care este nevoit să se apere cu mijloace juridice inegale.

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că procedura somației de plată este o procedură specială pusă la îndemâna creditorului care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, constatată printr-un înscris or determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații. Fiind o procedură specială ce are ca scop punerea la îndemâna creditorului a unei căi facile pentru obținerea titlului executoriu, ea este supusă regulilor speciale prevăzute de lege, inclusiv în ce privește taxa judiciară de timbru. Legiuitorul are opțiunea de a determina cererile pentru care trebuie achitată taxa de timbru, precum și cuantumul acesteia, fără a se încălca prin aceasta dispozițiile constituționale privind egalitatea în fața legii.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că, potrivit dispozițiilor art. 139 și ale art. 137 alin. (1) din Constituție, concretizarea politicii fiscale este stabilită prin lege, legiuitorul fiind abilitat să aprecieze inclusiv asupra cuantumului taxelor instituite. Fixarea cuantumului taxei judiciare pentru cererile adresate instanțelor judecătorești se încadrează în exercitarea acestei prerogative, iar stabilirea lor diferențiată, în raport cu obiectul cererii, nu poate fi calificată ca o discriminare între contribuabilii care sunt obligați să le suporte. De asemenea, arată că instanța de contencios constituțional a statuat în jurisprudența sa că instituirea taxei judiciare de timbru este o aplicare a principiului consacrat de art. 56 din Constituție, potrivit căruia "cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice" care constituie, la rândul său, o particularizare a principiului mai larg formulat în art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit căruia "cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea".

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate nu instituie nici privilegii și nici discriminări, toate persoanele care promovează un anumit tip de acțiune sau cerere fiind obligate să plătească taxele judiciare de timbru în valoare și în condiții identice. Totodată, stabilirea și dimensionarea taxelor judiciare de timbru reprezintă atribuția exclusivă a legiuitorului, potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (1) din Constituție. De asemenea, arată că, potrivit

art. 21 din Legea nr. 146/1997 , instanța judecătorească, pe baza criteriilor clare și în condițiile prevăzute de art. 74-81 din Codul de procedură civilă, poate acorda înlesniri, scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări la plata taxelor judiciare de timbru.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 lit. o^1 ) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, introdus prin

Ordonanța Guvernului nr. 34/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, ordonanță aprobată cu modificări prin

Legea nr. 742/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001. Ulterior sesizării Curții Constituționale, taxa judiciară de timbru prevăzută de art. 3 lit. o^1 ) a fost actualizată prin pct. II din anexa la

Hotărârea Guvernului nr. 783/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004 [potrivit art. 2 alin. (1): "Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005."].

Textul de lege criticat are următorul conținut:

- Art. 3 lit. o^1 ): "Acțiunile și cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: [...] o^1 ) cereri pentru emiterea somației de plată 366.000 lei;".

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituția României, ce au următorul conținut: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 162 din 22 aprilie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 9 mai 2003, și

Decizia nr. 391 din 16 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 10 decembrie 2003, Curtea a reținut că obligația plății taxelor judiciare de timbru, ca una dintre condițiile sesizării legale a instanțelor judecătorești, este prevăzută de norme procedurale a căror adoptare, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului. Legiuitorul are opțiunea liberă în determinarea cererilor pentru care trebuie plătite taxe judiciare de timbru, a cuantumului acestora, precum și a părților care au obligația să le plătească, cu condiția să nu instituie un tratament juridic diferit pentru situații identice. În raport cu obiectul acțiunilor sau al cererilor, cuantumul taxelor judiciare de timbru este stabilit în mod diferit, prin sume fixe în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani și prin cote procentuale aplicate la valoarea obiectului cererii, când acesta este evaluabil în bani. Totodată, Curtea a reținut că dispozițiile

Legii nr. 146/1997

nu instituie nici privilegii și nici discriminări, toate persoanele care promovează un anumit tip de acțiune sau cerere fiind obligate să plătească taxele judiciare de timbru în valoare și în condiții identice.

Soluția adoptată și considerentele deciziilor citate sunt valabile și în prezenta cauză întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 lit. o^1 ) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Maria Mădălina Petra în Dosarul nr. 19.067/2004 al Tribunalului București Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2005.