Decizia nr. 162/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 399 din Codul de procedură civilă, a Legii nr. 295/2002

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată și a dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 34/2001

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, aprobată prin

Legea nr. 742/2001 , excepție ridicată de reprezentantul Societății Comerciale "Dupress" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 5.094/COM/2002 al Tribunalului Bihor - Secția comercială și de contencios administrativ într-o cauza având ca obiect o contestație la executare.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind inadmisibila, în ceea ce privește art. 399 din Codul de procedură civilă, și ca fiind neîntemeiată, în privinta

Legii nr. 295/2002

și a dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 34/2001 , invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 14 ianuarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 5.094/COM/2002, Tribunalul Bihor - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 399 din Codul de procedură civilă, a Legii nr. 295/2002

și a dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 34/2001 , excepție ridicată de reprezentantul Societății Comerciale "Dupress" - S.R.L. din Oradea într-o cauza având ca obiect o contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile art. 399 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale prin omisiune, întrucât nu se prevede obligativitatea citarii, ca parte în cadrul procesului de contestație la executare, a executorului judecătoresc, acesta situandu-se astfel mai presus de lege, ceea ce contravine prevederilor

art. 16 alin. (2) din Constituție. Legea nr. 295/2002

este considerată neconstitutionala în ansamblu, deoarece creează privilegii pentru creditor și ingradeste exercițiul dreptului la apărare al debitorului, incalcand prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 24 alin. (1) din Constituție. Dispozițiile

art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 34/2001

încalcă, în opinia autorului excepției, principiul egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, prin faptul ca în cazul cererilor pentru emiterea somației de plată prevede taxa judiciară de timbru în suma fixa de 300.000 lei, deși pentru celelalte litigii cu obiect evaluabil în bani se stabilește plata taxelor judiciare de timbru în raport cu valoarea obiectului cauzei.

Tribunalul Bihor - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază ca excepția de neconstituționalitate a

Legii nr. 295/2002

este neîntemeiată. Pe de o parte, prin Decizia Curții Constituționale nr. 252/2002 s-a stabilit ca

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 24 alin. (1) din Constituție, iar pe de altă parte, "prin aceasta procedura a somației de plată s-a urmărit rezolvarea cu celeritate a unor litigii comerciale în situația în care obiectul litigiului nu comporta discuții, creanta creditorului fiind certa, lichidă și exigibilă." Instanța considera ca excepția este neîntemeiată și în ceea ce privește dispozițiile

art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 34/2001 , întrucât acestea nu-l favorizează pe creditor într-un mod care ar încalcă principiul egalității în drepturi, deoarece prin instituirea taxei fixe legiuitorul urmărește, de asemenea, rezolvarea cu celeritate a acestui tip de litigii.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată nu este intemeiata. Asupra constituționalității

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002, stabilind ca dispozițiile acestei ordonanțe nu creează discriminări între cetățeni pe criteriile prevăzute de art. 4 alin. (2) din Constituție. De asemenea, nici dispozițiile

art. I pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 34/2001

nu creează privilegii sau discriminări. Prin instituirea acestei taxe fixe legiuitorul a urmărit sa pună la indemana creditorilor o procedură accesibila.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie următoarele dispoziții legale:

- Art. 399 din Codul de procedură civilă, care reglementează dreptul persoanelor interesate de a face contestație împotriva executării silite însăși, precum și împotriva oricărui act de executare ori pentru lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu;

-

Legea nr. 295/2002

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002;

- cu privire la

art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 34/2001 , cu toate ca atât autorul excepției, cat și instanța judecătorească menționează acest text drept obiect al excepției, în realitate critica de neconstituționalitate vizează

art. 3 lit. o^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, text introdus prin

art. I pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 34/2001

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 146/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001. Acest text are următorul conținut: "Acțiunile și cererile neevaluabile în bani se taxeaza astfel: [...]

o^1) cereri pentru emiterea somației de plată 300.000 lei;".

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) și ale art. 24, care au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata următoarele:

I. În ceea ce privește dispozițiile art. 399 din Codul de procedură civilă, nu se poate retine neconstituționalitatea prin omisiune, deoarece Curtea Constituțională are competența să se pronunțe numai asupra constituționalității unui text de lege existent. Astfel, potrivit

art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , republicată, "În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunța numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului."

Pe de altă parte, critica de neconstituționalitate cu privire la art. 399 din Codul de procedură civilă nu poate fi primită, deoarece în cadrul executării silite, ca și în cazul contestației la executare, organul de executare nu are interese proprii și, în consecința, nu are calitatea de parte în proces și nu este necesar să fie citat ca atare, iar problema unei asemenea calități a organului de executare s-ar putea pune numai în ipoteza din art. 399 alin. 1 ultima teza din Codul de procedură civilă, atunci când se face contestație la executare pentru motivul ca "organul de executare refuza sa îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.

II. Referitor la critica de neconstituționalitate a

Legii nr. 295/2002

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, Curtea retine ca, deși prin această lege s-au adus unele modificări și completări ordonanței, esenta prevederilor care sunt criticate de autorul excepției se regaseste în actul normativ de baza, care este

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 . Atât aceasta ordonanța în ansamblul sau, cat și diferite dispoziții ale sale au fost supuse controlului de constituționalitate în numeroase cazuri, Curtea Constituțională retinand de fiecare data ca dispozițiile ordonanței nu încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și nu ingradeste nici exercițiul dreptului la apărare pentru vreuna dintre părțile implicate în litigiu. În acest sens Curtea a statuat, spre exemplu, prin Decizia nr. 72 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, sau prin Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002.

III. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a

art. 3 lit. o^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cuantumul acestor taxe este stabilit în mod diferit, în raport cu obiectul acțiunilor sau al cererilor, prin sume fixe în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani și prin cote procentuale aplicate la valoarea obiectului cererii, când acesta este evaluabil în bani. Stabilirea și dimensionarea taxelor judiciare de timbru reprezintă atributia exclusiva a legiuitorului, potrivit dispozițiilor art. 138 alin. (1) din Constituție, care prevăd ca "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege." Totodată Curtea constata ca dispozițiile

Legii nr. 146/1997

nu instituie nici privilegii și nici discriminări, toate persoanele care promovează un anumit tip de acțiune sau cerere fiind obligate sa plătească taxele judiciare de timbru în valoare și în condiții identice.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de reprezentantul Societății Comerciale "Dupress" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 5.094/COM/2002 al Tribunalului Bihor - Secția comercială și de contencios administrativ.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 295/2002

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată și a dispozițiilor

art. 3 lit. o^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2003.