Decizia nr. 104/2005

Constantin Doldur - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Iamsat Prodconstruct" - S.A. din Pitești în Dosarul nr. 15.957/2003 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, arată că dreptul de proprietate nu este afectat în nici un fel prin controlul postprivatizare, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din Constituție, invocat de însuși autorul excepției, statul este îndreptățit să adopte unele măsuri pentru asigurarea libertății comerțului și protecția concurenței loiale, precum și să creeze un cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 15.957/2003, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Iamsat Prodconstruct" - S.A. din Pitești.

Autorul excepției de neconstituționalitate arată că dispozițiile

art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi, art. 45 și ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, întrucât conferă părții contractante, care are poziția de vânzător într-un contract de vânzare-cumpărare de acțiuni într-o procedură de privatizare, o poziție discreționară și leonină.

În motivarea excepției autorul acesteia arată că poziția discreționară, de favoare, conferită vânzătorului Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului este inadmisibilă într-un stat de drept a cărui ordine juridică este caracterizată, printre altele, de egalitatea de tratament în justiție și de egalitatea pozițiilor părților contractante.

Totodată, autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate anihilează garanțiile dreptului de proprietate ce privesc creanțele contra statului, inhibă libertatea economică ce este caracterizată prin libertatea de întreprindere și lipsesc de conținut egalitatea de șansă în comerț.

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că dispozițiile

art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

nu contravin prevederilor art. 1 alin. (3) și ale art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi din Constituție, întrucât dreptul de proprietate este garantat de Legea fundamentală, însă conținutul și limitele acestuia sunt stabilite prin lege.

Conform opiniei formulate de instanță, dispozițiile de lege criticate nu încalcă nici prevederile art. 45 și ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, fiind "conforme cu cerințele unei economii de piață, prin raportare la stadiul actual de dezvoltare a societății". Prin

Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 , arată instanța, legiuitorul "a reglementat controlul postprivatizare, precum și modalitățile de urmărire a executării obligațiilor asumate de cumpărători, pe perioada derulării contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale".

Referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale, instanța apreciază că "egalitatea în fața legii nu înseamnă și uniformitate în privința soluțiilor legislative adoptate de către legiuitor".

În concluzie, instanța de judecată consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

este neîntemeiată, invocând și deciziile Curții Constituționale nr. 175 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 26 iunie 2003, și nr. 189 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 7 iunie 2004, prin care au fost respinse excepții cu același obiect.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul consideră că dispozițiile

art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

nu îngrădesc dreptul de proprietate al cumpărătorului și nu contravin dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 44, art. 45 și ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, întrucât, potrivit acelorași texte din Legea fundamentală, "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar drepturile constituționale invocate de reclamant nu presupun limitarea sau înlăturarea răspunderii contractuale a părților în cazul neexecutării obligațiilor în contractele de privatizare.

Invocând și jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 165 din 6 mai 2003 ,

Decizia nr. 175 din 6 mai 2003

și

Decizia nr. 189 din 27 aprilie 2004 , Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că reglementarea prin dispozițiile

art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

a obligației cumpărătorului de a plăti daune-interese pentru prejudiciile cauzate Autorității, în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, ca efect al acționării pactului comisoriu, este conformă prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție. Totodată, se susține că dispozițiile de lege criticate nu contravin nici art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât acestea se aplică în mod egal tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare.

Conform punctului de vedere al Avocatului Poporului, textul de lege criticat este în concordanță cu dispozițiile art. 135 alin. (2) din Constituție, care precizează rolul statului privind protejarea intereselor naționale în activitatea economică.

Potrivit punctului de vedere prezentat de Avocatul Poporului, dispozițiile art. 1 alin. (3) și ale art. 45 din Constituție nu au incidență în cauză.

Avocatul Poporului consideră, în concluzie, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale, că dispozițiile

art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 506/2002

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 25/2002

privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002, care au următorul cuprins: "În cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară Autoritatea va reține de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalități achitate cu orice titlu, până la desființarea acestuia."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (3), art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi, art. 45 și ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.";

- Art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.";

- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate.";

- Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, cu referire la prevederile art. 44 alin. (1) și ale art. 134 alin. (2) lit. a) [devenit art. 135 alin. (2) lit. a)] din Constituție.

Prin

Decizia nr. 175 din 6 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 26 iunie 2003, și prin

Decizia nr. 189 din 27 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 7 iunie 2004, Curtea Constituțională a respins ca nefondate excepțiile de neconstituționalitate cu același obiect.

Prin cele două decizii Curtea a reținut că

Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

reglementează controlul postprivatizare, precum și modul de urmărire a executării obligațiilor asumate de cumpărători, pe perioada derulării contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat cu societățile comerciale, însă această activitate trebuie să fie în concordanță cu interesul național, pentru a cărui apărare statul acționează prin politica legislativă.

Curtea a reținut totodată că dispozițiile

art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 , cu modificările și completările ulterioare, nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1) [devenit art. 44 alin. (1)] din Constituție, care garantează dreptul de proprietate, precizând că prin lege sunt stabilite conținutul și limitele acestui drept.

De asemenea, Curtea a constatat că, într-o interpretare sistematică a art. 134 din Constituție (devenit art. 135 după revizuire), această prevedere urmează să fie aplicată în concordanță și cu dispozițiile alin. (1) privind economia de piață și cu cele ale alin. (2) lit. a) privind libertatea comerțului, ceea ce presupune că dispozițiile

art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

sunt conforme cu cerințele economiei de piață, în stadiul actual de dezvoltare a societății românești, precum și cu regulile necesare pentru asigurarea libertății comerțului în ansamblul general al economiei din țara noastră.

Cele statuate de Curte în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței.

În legătură cu susținerea autorului excepției din prezenta cauză că textul criticat ar încălca prevederile art. 45 din Constituție privind accesul liber al persoanei la o activitate economică, Curtea reține că această critică nu este întemeiată.

Textul

art. 21 alin. (1) al Ordonanței Guvernului nr. 25/2002

reglementează răspunderea cumpărătorului de acțiuni deținute de stat în cadrul procesului de privatizare, în cazul desființării contractului de vânzare-cumpărare pe cale convențională sau judiciară. Or, textul constituțional invocat de autorul excepției precizează că sunt garantate accesul liber la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii, ceea ce nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune reglementarea strictă, prin lege, cu precizarea răspunderilor în cazul nerespectării obligațiilor contractuale asumate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Iamsat Prodconstruct" - S.A. din Pitești în Dosarul nr. 15.957/2003 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2005.