Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 214/2005

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , precum și ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004

prezumat în vigoare

Data actului: 14 aprilie 2005
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 428 din 20 mai 2005
Citat de: 6 acte
Citează: 17 acte
Structură: 4 articole · 34.340 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

OUG nr. 33/2001 26 februarie 2001 (prevederi anume) privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categori…

Interpretează 1

Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 Codul muncii

Are ca temei 1

Legea nr. 571/2003 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Claudia Margareta Niță - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , excepție ridicată de Magdalena Muscă, Liliana Chiriță și alții în Dosarul nr. 933/C/2004 al Tribunalului Vrancea Secția civilă, înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 73D/2005.

La apelul nominal răspunde Ministerul Justiției, prin consilier juridic Adriana Mehedinți, cu delegație depusă la dosarul cauzei, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 74D/2005, nr. 117D/2005 și nr. 118D/2005, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Niculina Tuchiluș, Tudorița Branea și alții în Dosarul nr. 1.006/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Secția civilă, de Ion Lefter, Vasile Caștu și alții în Dosarul nr. 974/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Secția civilă, respectiv de Liviu Gătej, Ioana Albiței și alții în Dosarul nr. 990/C/2004 al aceleiași instanțe. De asemenea, Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 76D/2005, nr. 78D/2005 și nr. 79D/2005, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum și ale

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , excepție ridicată de Marcela Comșa, Ioan Busuioc și alții în Dosarul nr. 6/M/2005 al Tribunalului Brașov - Secția civilă, de Aurica Voinescu, Laura Achten și alții în Dosarul nr. 10/M/2005 al aceleiași instanței, respectiv de Gheorghe Achim, Lidia Adam și alții în Dosarul nr. 6/2005 al Tribunalului Covasna.

La apelul nominal răspunde Ministerul Justiției, prin același consilier juridic, care depune delegație în dosarele nr. 74D/2005, nr. 76D/2005 și nr. 78D/2005, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă faptul că, în dosarele nr. 73D/2005, nr. 74D/2005, nr. 76D/2005 și nr. 78D/2005, Ministerul Justiției, în calitate de parte în proces, a transmis prin Serviciul de registratură al Curții Constituționale note scrise prin care apreciază, pe de o parte, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

este întemeiată și, pe de altă parte, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002

și ale

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003

este inadmisibilă.

Curtea, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate este, în totalitate sau în parte, identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Atât reprezentantul Ministerului Justiției, cât și cel al Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 118D/2005, nr. 117D/2005, nr. 79D/2005, nr. 78D/2005, nr. 76D/2005 și nr. 74D/2005 la Dosarul nr. 73D/2005, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Justiției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , precum și respingerea ca inadmisibilă a excepției referitoare la celelalte texte de lege criticate de către autorii acesteia. În acest sens, face referire la argumentația expusă pe larg în notele depuse de Ministerul Justiției în dosarele nr. 73D/2005, nr. 74D/2005, nr. 76D/2005 și nr. 78D/2005.

Reprezentantul Ministerului Public arată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea reținând, de exemplu prin deciziile nr. 38 din 25 ianuarie 2005 și nr. 56 din 1 februarie 2005, că acestea au avut un caracter temporar. Apreciază că nu au intervenit elemente noi de natură să impună schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, astfel că solicită respingerea excepției ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 14, 25, 27 și 28 ianuarie 2005, pronunțate în dosarele nr. 933/C/2004, nr. 1.006/C/2004, nr. 6/M/2004, nr. 10/M/2004, nr. 6/2005, nr. 974/C/2004 și nr. 990/C/2004, Tribunalul Vrancea - Secția civilă, Tribunalul Brașov - Secția civilă și Tribunalul Covasna au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum și ale

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 . Excepția a fost ridicată de Magdalena Muscă și alții, de Niculina Tuchiluș și alții, de Marcela Comșa și alții, de Aurica Voinescu și alții, de Gheorghe Achim și alții, de Ion Lefter și alții, respectiv de Liviu Gătej și alții în cadrul unor cauze având ca obiect plata primei de concediu.

În motivarea excepției, având un conținut asemănător, autorii acesteia arată că prin textele de lege criticate a fost suspendat în mod succesiv, mai întâi până la data de 1 ianuarie 2002, apoi până la data de 31 decembrie 2002, 31 decembrie 2003, respectiv 31 decembrie 2004, exercițiul dreptului la prima de concediu prevăzut de

art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 , introdus prin

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 . Autorii consideră că "suspendarea aplicării unei legi prin care se recunoaște un drept echivalează cu restrângerea exercițiului acelui drept", astfel că textele de lege criticate contravin art. 53 din Constituție, ale cărui condiții strict și limitativ prevăzute pentru restrângerea exercițiului unui drept prin lege nu sunt respectate.

În plus, în dosarele nr. 76D/2005 și nr. 78D/2005, autorii excepției de neconstituționalitate apreciază că art. 41 alin. (2) din Constituție, reglementând dreptul la muncă și protecția socială a muncii, se referă și la concediul de odihnă plătit, prin care se înțelege cumulul dintre indemnizația de concediu și prima de vacanță. Se susține că Legea fundamentală a României nu prevede posibilitatea suspendării unor drepturi constituționale, ci doar restrângerea prin lege a exercițiului unor drepturi sau libertăți, în condiții stricte care impun o astfel de măsură, astfel că încălcarea art. 53 din Constituție este cu atât mai evidentă. Se mai arată că prevederile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

încalcă și art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât măsura dispusă prin ordonanța criticată "nu a fost justificată de o situație excepțională", așa cum impune norma constituțională invocată. În acest sens se amintesc decizii ale Curții Constituționale prin care texte de lege reglementate cu încălcarea condiției urgenței au fost declarate neconstituționale (deciziile nr. 65/1995 și nr. 83/1998). În final, se invocă prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție, referitoare la caracterul de stat de drept, democratic și social al României, precum și la garantarea, ca valori supreme în stat, a drepturilor și libertăților cetățenilor.

În plus, în Dosarul nr. 79D/2005, autorii excepției de neconstituționalitate solicită ca "în baza principiului egalității în drepturi" să se aibă în vedere "că salarizarea personalului din autoritatea judecătorească se întemeiază pe raporturi de autoritate, nu pe principii contractuale", ceea ce creează "o inechitate față de personalul contractual al societăților comerciale care în baza negocierii beneficiază de asemenea prime de vacanțe, precum și de primele reglementate de Codul fiscal".

Tribunalul Vrancea - Secția civilă, exprimându-și opinia în dosarele nr. 73D/2005, nr. 74D/2005, nr. 117D/2005 și nr. 118D/2005, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece suspendarea succesivă a unui drept recunoscut de lege echivalează cu o restrângere a exercițiului acestui drept, care nu se înscrie însă printre situațiile expres și limitativ reglementate de art. 53 din Constituție. Deși menționează că revine instanței de judecată competența de a constata abrogarea

art. 41^1 din Legea nr. 50/1996 , aceasta consideră, totuși, necesară intervenția Curții Constituționale, "ca autoritate publică specializată."

Tribunalul Brașov - Secția civilă, exprimându-și opinia în dosarele nr. 76D/2005 și nr. 78D/2005, consideră că "prima de vacanță prevăzută de

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

se încadrează în sintagma «alte condiții specifice, stabilite de lege», prevăzută de art. 41 alin. (2) din Constituție, având în vedere că aceasta este distinctă de concediul de odihnă plătit, însă este specifică categoriei profesionale a magistraților și a personalului auxiliar din autoritatea judecătorească și este prevăzută prin lege specială". În consecință, suspendarea primei de vacanță, "chiar dacă ar fi considerată o restrângere temporară", nu este justificată din prisma prevederilor art. 53 din Constituție, deoarece nu se încadrează în nici una dintre situațiile prevăzute limitativ de norma constituțională invocată, nu este necesară într-o societate democratică și are ca efect atingerea dreptului în substanța sa. Se mai menționează că actele normative ce conțin dispozițiile de lege criticate nu cuprind nici o expunere de motive care să justifice luarea acestei măsuri, măsură ce "este de natură a conduce la discriminarea autorității judecătorești față de celelalte puteri ale statului".

Tribunalul Covasna, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 79D/2005, apreciază că "actele normative invocate de autorii excepției ca fiind neconstituționale nu sunt în contradicție cu prevederile Legii fundamentale, întrucât în cauză nu este vorba de suspendarea unui drept constituțional" cuprins între drepturile și libertățile fundamentale reglementate de Capitolul II din Constituție, așa cum este dreptul la un salariu minim brut pe țară. Dreptul la prima de vacanță este un drept instituit printr-o lege specială, astfel că art. 53 din Constituție nu poate fi invocat.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, prin punctul său de vedere transmis în dosarele nr. 73D/2005, nr. 74D/2005, nr. 76D/2005, nr. 78D/2005 și nr. 79D/2005, consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

este întemeiată, pentru următoarele argumente: concediul de odihnă plătit este un drept al salariaților garantat de art. 41 alin. (2) din Constituție, referitor la măsurile de protecție socială a muncii; din "interpretarea coroborată a dispozițiilor Codului muncii și ale

Legii nr. 188/1999 " rezultă că dreptul la concediul de odihnă are două componente, care nu se pot disocia: una nepatrimonială, constând în însăși efectuarea concediului prin suspendarea obligației salariatului de a presta munca, iar cealaltă de natură patrimonială, care acoperă drepturile cuvenite salariatului în perioada concediului de odihnă; "a admite posibilitatea suspendării aplicabilității prevederilor legale care consacră dreptul la prima de concediu echivalează cu recunoașterea implicită a posibilității de suspendare a exercițiului oricărei componente a dreptului la concediu plătit, inclusiv sub aspectul laturii nepatrimoniale"; art. 139 alin. (2) din Codul muncii prevede că dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări. În consecință, se apreciază că suspendarea acordării dreptului la prima de concediu reprezintă, în fapt, o suspendare a unui drept constituțional fundamental consacrat de art. 41 alin. (2) din Constituție", iar această suspendare "echivalează cu restrângerea nejustificată a acestui drept, fără a fi incidentă vreuna dintre situațiile de excepție prevăzute de art. 53 din Constituție, care să permită o astfel de restrângere". Mai mult, se susține că "restrângerea adusă de legiuitor prin măsura suspendării care, în fapt, anulează aplicarea unei componente esențiale a dreptului constituțional în discuție aduce atingere înseși existenței dreptului", încălcând flagrant, și sub acest aspect, dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002

și ale

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , se arată că, potrivit

Deciziei Curții Constituționale nr. 283/2004 , alin. (2) al art. 138 din Constituție consacră principiul anualității bugetului de stat, astfel că, legile criticate nemaifiind în vigoare și aplicându-se dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția este inadmisibilă.

Totodată, în punctul de vedere transmis în dosarele nr. 117D/2005 și nr. 118D/2005, al căror obiect îl constituie excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , precum și ale

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , Guvernul apreciază că textele de lege criticate au caracter temporar, fiind "norme juridice cuprinse în legi ale bugetului de stat cu aplicare în timp limitată la anii la care se referă" și, în consecință, "nu pot constitui obiect al controlului constituțional". Conform art. 147 alin. (1) din Constituție și

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională decide numai asupra "unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare", astfel că excepția de neconstituționalitate "urmează a fi respinsă."

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere, prin care arată următoarele:

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

față de prevederile art. 53 din Constituție, se arată că "aceasta nu poate fi reținută, întrucât textul legal atacat nu pune în discuție restrângeri ale exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale". De asemenea, textele de lege criticate nu contravin nici art. 41 alin. (2) din Constituție, deoarece măsurile de protecție socială - printre care și dreptul la prima ce se acordă cu ocazia plecării în concediu - sunt cele "stabilite prin lege", așa cum prevede chiar norma constituțională invocată de autorii excepției.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a textelor din legile bugetului de stat pe anii 2002, 2003 și 2004, se arată că, potrivit principiului anualității bugetului de stat, acestea nu mai sunt în vigoare. În consecință, sunt incidente prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , conform cărora Curtea Constituțională se pronunță numai asupra excepțiilor de neconstituționalitate având ca obiect dispoziții legale în vigoare.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

sunt constituționale, iar excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 , precum și cele ale

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003

este inadmisibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că este legal sesizată și competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

Legea nr. 386/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, ale

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum și ale

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 . Acestea au următorul cuprins:

Articolul III

alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești: "De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă și ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din

Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum și aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 237/2000

pentru modificarea

Legii nr. 21/1999

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000.";

Articolul 12

alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 : "Termenele prevăzute la

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

Legea nr. 386/2001 , se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002.";

Articolul 10

alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 : "Termenele prevăzute la

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

Legea nr. 386/2001 , cu modificările ulterioare, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2003.";

Articolul 9

alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 : "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale

art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004."

Aplicarea dispozițiilor

art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 , referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă, a fost suspendată și prin

Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, care la art. 8 alin. (7) prevede că: "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale

art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005." În consecință, Curtea Constituțională urmează a se pronunța și asupra acestui text de lege, în contextul criticilor formulate cu privire la măsurile de suspendare referitoare la acordarea primelor de concediu în anii 2002, 2003 și 2004, stabilită prin legile bugetare adoptate pentru acești ani.

În motivarea excepției ridicate, autorii invocă încălcarea art. 1 alin. (3), a art. 16 alin. (1), a art. 41 alin. (2), a art. 53, precum și a art. 115 alin. (4) din Constituție. Aceste prevederi au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.";

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 41 alin. (2): "Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.";

- Art. 115 alin. (4): "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora."

Examinând dispozițiile de lege criticate, raportate la normele constituționale invocate, Curtea Constituțională constată că excepția urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Dispozițiile de lege atacate au mai fost supuse, în repetate rânduri, examenului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi constituționale, ca și cele invocate de autorii prezentei excepții de neconstituționalitate. De exemplu, prin

Decizia nr. 69 din 3 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 14 martie 2005, sau prin

Decizia nr. 96 din 15 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 18 martie 2005, Curtea a reținut că

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

prevede suspendarea aplicării dispozițiilor art. 41^1 alin. (1) și ale

art. 45 alin. (1) din Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, până la data de 1 ianuarie 2002. Acest termen a fost prelungit prin

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , precum și prin legile bugetare pentru anii 2003, 2004 și 2005, până la data de 31 decembrie 2005.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , Curtea constată că și acestea au avut aplicabilitate temporară, ele fiind în vigoare între 2 martie 2001 și 1 ianuarie 2002. Or, potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională decide numai asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei legi sau a unei ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare. În consecință, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Curtea constată că și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din legile bugetului de stat pe anii 2002, 2003 și 2004 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât, în virtutea principiului anualității bugetului de stat, aceste acte normative și-au încetat aplicabilitatea o dată cu încheierea exercițiului anului bugetar corespunzător perioadei de reglementare.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 , Curtea observă că textul de lege este în vigoare și prevede suspendarea aplicării acelor dispoziții din actele normative care se referă la acordarea primelor pentru concediul de odihnă, până la data de 31 decembrie 2005. În ce privește dreptul la prima de concediu a magistraților, prevăzut de

art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din autoritățile judecătorești, Curtea constată că textul de lege menționat a fost abrogat prin

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002. Aceste dispoziții au următorul conținut: "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 1^1, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit

legii, acestora, din Legea nr. 50/1996

(...)." Ca atare, prevederile

art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996

și-au încetat aplicarea cu privire la aceste categorii de personal de la data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 177/2002 . În consecință,

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004

suspendă dreptul la acordarea primei pentru concediul de odihnă doar în ceea ce privește personalul auxiliar din organele autorității judecătorești, astfel că, numai sub acest aspect, Curtea va efectua controlul de constituționalitate prin raportare la normele din Constituție invocate ca fiind încălcate.

Astfel, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a acestui text de lege față de art. 53 din Legea fundamentală, Curtea a reținut prin deciziile menționate că dreptul la prima pentru concediu de odihnă nu este un drept de natură constituțională, ci este un drept suplimentar, instituit de o lege specială. Prin urmare, acest drept excede cadrului instituit de art. 41 alin. (2) din Constituție și nu poate fi înscris între "drepturile și libertățile fundamentale" avute în vedere de către aceasta, astfel că, atât prevederile art. 1 alin. (3), cât și cele ale art. 53 din Legea fundamentală, nu sunt aplicabile.

Nu poate fi reținută nici critica referitoare la nesocotirea principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât între cele două categorii de salariați pe care autorii excepției le amintesc, personalul contractual al societăților comerciale și personalul din autoritatea judecătorească, există diferențe în ceea ce privește natura raporturilor de muncă și condițiile specifice de încheiere ale contractului de muncă, astfel că și regimul juridic aplicabil fiecărei categorii este diferit. Or, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa că principiul egalității impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice și, per a contrario, presupune ca, în situații de fapt diferite, să se aplice un regim juridic diferit.

În sfârșit, referitor la critica de neconstituționalitate a

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

față de art. 115 alin. (4) din Constituție, care se referă la caracterul excepțional al ordonanței de urgență, precum și la necesitatea motivării unei astfel de reglementări, Curtea reține că, potrivit expunerii de motive ce însoțește proiectul de lege pentru aprobarea ordonanței criticate, "se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 prevederile referitoare la (...) acordarea primei cu ocazia plecării în concediu de odihnă (...) din

Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, precum și prevederile care reglementează aceleași drepturi cuprinse în

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

(...)", întrucât "creșterea prevăzută a nivelurilor de salarizare cu până la 80% conduce la influențe semnificative asupra bugetului general consolidat și produce un decalaj substanțial între salariile diplomaților, ale funcționarilor publici și celorlalte categorii de personal din sectorul bugetar". În continuare, se mai arată că "până la finele semestrului I 2001 va fi elaborat un proiect de lege prin care să se asigure revizuirea sistemului de salarizare în sectorul bugetar și care va asigura o politică unitară prin stabilirea salariilor în funcție de importanța domeniului de activitate și de performanțele profesionale individuale (...)". Așadar, elaborarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2001

a avut în vedere rațiuni de politică financiară și bugetară a statului, considerate a se constitui într-o urgență a momentului, ceea ce corespunde art. 114 alin. (4) din Constituție, în forma nerevizuită. De altfel, planificarea bugetului statului și concretizarea politicilor și măsurilor financiare și bugetare ale statului în plan legislativ sunt aspecte ce nu privesc controlul de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, în caz contrar realizându-se o ingerință a acestei instanțe în atributele puterilor legislativă și executivă ale statului, ceea ce ar contraveni principiului separației și echilibrului puterilor în stat, consfințit de art. 1 alin. (4) din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum și cele ale

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , excepție ridicată de Magdalena Muscă, Liliana Chiriță și alții în Dosarul nr. 933/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Secția civilă, de Niculina Tuchiluș, Emil Dediu Borza și alții în Dosarul nr. 1.006/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Secția civilă, de Marcela Comșa, Ioan Busuioc și alții în Dosarul nr. 6/M/2004 al Tribunalului Brașov - Secția civilă, de Aurica Voinescu, Laura Achten și alții în Dosarul nr. 10/M/2005 al Tribunalului Brașov - Secția civilă, de Gheorghe Achim, Lidia Adam și alții în Dosarul nr. 6/2005 al Tribunalului Covasna, de Ion Lefter, Vasile Caștu și alții în Dosarul nr. 974/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Secția civilă, respectiv de Liviu Gătej, Ioana Albiței și alții în Dosarul nr. 990/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Secția civilă.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 .

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2005.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niță

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.