Decizia nr. 220/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României și ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- OUG nr. 105/2001 27 iunie 2001 (prevederi anume) privind frontiera de stat a României
- OUG nr. 112/2001 30 august 2001 (prevederi anume) privind sancționarea unor fapte săvârșite în afară teritoriului tarii de cetățeni români s…
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2001
și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2001 , excepție ridicată de Petru Novac în Dosarul nr. 8.817/P/2004 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Emil Puțin, în baza delegației depuse la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care reiterează argumentele expuse în fața instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, solicitând în final admiterea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 15 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 8.817/P/2004, Curtea de Apel Timișoara Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2001
și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2001 . Excepția a fost ridicată de Petru Novac într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat de acesta împotriva Deciziei nr. 377 din 6 septembrie 2004 a Tribunalului Arad. Prin această decizie, instanța de judecată a respins apelul declarat de inculpat împotriva Sentinței nr. 1.213 din 11 iunie 2004 a Judecătoriei Arad, prin care a fost condamnat pentru comiterea infracțiunilor de trecere în mod ilegal a frontierei de stat și de trecere ilegală a frontierei unui stat străin, infracțiuni prevăzute de dispozițiile
art. 70 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 , respectiv de
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 .
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că "instituirea interdicției de a trece frontiera de stat pentru o anumită categorie de persoane" contravine dispozițiilor art. 25 din Constituție privind libera circulație.
Curtea de Apel Timișoara - Secția penală arată că excepția este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin art. 25 din Legea fundamentală, deoarece nu se restricționează dreptul la liberă circulație, ci se stabilesc reguli pentru exercitarea acestui drept și sancțiuni corespunzătoare în cazul nerespectării prevederilor legale.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră ca fiind neîntemeiată excepția de neconstituționalitate invocată, deoarece exercitarea liberei circulații se face potrivit unor reguli și în temeiul unor documente anume prevăzute de lege. Aceste reguli nu constituie o restrângere a liberei circulații a cetățenilor, contrară dispozițiilor art. 53 din Constituție, ci, dimpotrivă, sunt norme care instituie cadrul legal necesar exercitării în bune condiții a acestei libertăți.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că luarea unor măsuri legislative privind frontiera de stat a României, precum și pentru sancționarea faptelor de trecere ilegală a frontierei unui stat străin sau de racolare, îndrumare ori călăuzire a mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin sau de organizare a acestei activități ilegale nu echivalează cu încălcarea dreptului la liberă circulație în țară și în străinătate. Totodată apreciază că textele legale criticate pentru neconstituționalitate sunt în deplin acord cu prevederile art. 53 din Legea fundamentală, întrucât măsurile privind restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație sunt stabilite prin lege, ca limitări justificate de apărarea securității naționale, asigurarea unui climat de ordine, precum și de prevenire a unor consecințe negative, fiind necesare într-o societate democratică, proporționale cu situația care le-a determinat și aplicate în mod nediscriminatoriu.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, astfel cum rezultă din încheierea instanței de judecată, dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2001 , precum și cele ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2001 . În realitate, așa cum reiese din motivarea excepției de neconstituționalitate de către autorul acesteia, critica privește prevederile
art. 70 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001
privind frontiera de stat a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 30 iunie 2001, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 243/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 8 mai 2002, precum și dispozițiile
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001
privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 252/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2002, dispoziții cu privire la care Curtea urmează să se pronunțe prin prezenta decizie.
Dispozițiile de lege criticate ca fiind neconstituționale au următorul conținut:
-
Articolul 70
alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 : "Intrarea sau ieșirea din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani." ;
-
Articolul 1
alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 : "Intrarea sau ieșirea dintr-un stat străin prin trecerea ilegală a frontierei acestuia, săvârșită de către un cetățean român sau de o persoană fără cetățenie domiciliată pe teritoriul României, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani."
În opinia autorului excepției textele de lege criticate contravin prevederilor art. 25 alin. (1) din Constituție privind libera circulație.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Constituția României, reglementând libera circulație, prevede în art. 25 alin. (1) că "Dreptul la liberă circulație, în țară și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept". Rezultă că dreptul la liberă circulație vizează libertatea de mișcare a cetățeanului, textul constituțional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, și anume: libera circulație pe teritoriul României și libera circulație în afara teritoriului țării. Libera circulație însă nu poate fi absolută, ea trebuie să se desfășoare cu îndeplinirea și respectarea unor condiții prevăzute de lege, cum sunt și cele privind trecerea frontierei de stat a României și sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România.
Este de observat că Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește prin art. 12 pct. 3 că libera circulație poate face obiectul unor restricții dacă sunt prevăzute prin lege, necesare pentru a ocroti securitatea națională, ordinea publică, sănătatea ori moralitatea publică sau drepturile și libertățile altora și este compatibilă cu celelalte drepturi recunoscute.
Dispozițiile
art. 70 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001
și ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001
sunt o reflectare a acestor prevederi internaționale, în deplin acord și cu prevederile art. 53 din Constituție, întrucât exercițiul dreptului la liberă circulație este limitat prin lege, fără a se aduce atingere însuși dreptului, iar reglementarea cadrului în care se realizează trecerea frontierei, respectiv a frontierei unui stat străin, constituie o restrângere a exercițiului liberei circulații, justificată de necesitatea apărării securității naționale, a ordinii publice, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor.
De asemenea, se constată că prin incriminarea faptelor de trecere ilegală a frontierei unui stat străin sau de intrare ori ieșire din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat nu se îngrădește dreptul la liberă circulație, cum este acesta consfințit de prevederile constituționale, art. 25 alin. (1) din Legea fundamentală garantând exercitarea acestui drept în condițiile stabilite de lege, a căror nerespectare este sancționată juridic.
Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 70 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001
privind frontiera de stat a României și ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001
privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, excepție ridicată de Petru Novac în Dosarul nr. 8.817/P/2004 al Curții de Apel Timișoara Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 aprilie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Florentina Geangu _______________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.