Decizia nr. 34/1997

Ioan Muraru - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de Teodorescu Claudia împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 107 din 2 octombrie 1996 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 februarie 1997, în prezenta recurentei, asistată de avocat Valentin Radu, și a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunțarea pentru 25 februarie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 107 din 2 octombrie 1996 s-a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 24 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, invocată de reclamanta Teodorescu Claudia, în Dosarul nr. 15.426/1994 al Judecătoriei Sectorului 1 București. La pronunțarea acestei soluții s-a avut în vedere Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, prin care, în cadrul controlului anterior promulgării, Curtea Constituțională a statuat ca prevederile

art. 24 din Legea nr. 112/1995

"sunt constituționale".

Împotriva acestei decizii a fost declarat, în termen legal, recurs pentru următoarele motive:

- încălcarea, prin

art. 24 al Legii nr. 112/1995 , a liberului acces la justiție, în sensul că aceasta prevedere ar împiedica dreptul cetățeanului afectat prin preluarea abuzivă a locuinței în timpul regimului comunist să se adreseze justiției pentru înlăturarea abuzului;

- obstacularea, prin decizia recurată, a "dreptului procesual, limitind capacitatea juridică a persoanei și, în același timp, competența generală a instanțelor judecătorești".

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucît excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul sau de vedere, Guvernul considera ca soluția pronunțată de Curtea Constituțională este legală și temeinica, urmînd ca recursul formulat să fie respins.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, prevederile

art. 24 din Legea nr. 112/1995

raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Motivele de recurs nu sunt întemeiate.

Potrivit art. 123 din Constituție, justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii. În aplicarea acestor principii orice litigiu ce s-ar supuse jurisdicției unei instanțe judecătorești nu poate fi soluționat decît în temeiul legii. În consecința, cît timp

art. 1 din Legea nr. 112/1995

prevede că această lege reglementează măsurile reparatorii pentru foștii proprietari ai imobilelor cu destinația de locuințe trecute, cu titlu, în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945 și până la 22 decembrie 1989, instanța n-ar putea sa refuze aplicarea legii respective pentru toate ipostazele pe care le reglementează, astfel încât art. 24 alin. 1 din lege nu adauga nimic în plus, ci doar menționează un principiu care, și fără aceasta precizare, nu putea fi altul. Este, de fapt, ceea ce rezultă și din titlul legii: reglementarea situației juridice a imobilelor cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului.

De aceea art. 24 alin. 1 din legea sus-menționată nu împiedica, în nici un fel, liberul acces la justiție, însă în soluționarea cauzelor deduse jurisdicției sale, instanța judecătorească este obligată sa dea o hotărâre numai în temeiul legii, interpretând deci prevederile

Legii nr. 112/1995

și alte dispoziții legale incidente pentru judecarea cauzei.

În motivarea recursului se face o distincție între dreptul de a sesiza instanța, drept de natura procesuala, și soluția pe care instanța o va da, distincție justificată, dar care invedereaza ca art. 24 alin. 1 din lege, ca și decizia recurată, în nici un fel nu obstaculeaza dreptul constituțional al celor interesați de a sesiza instanțele judecătorești cu orice fel de pretentie pe care o considera legală.

Referitor la susținerile avocatului recurentei, formulate oral la termenul de judecată din 18 februarie 1997, în sensul că instanțele judecătorești ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 din Constituție privind prioritatea reglementărilor internaționale față de cele interne, Curtea constata ca, potrivit practicii sale constante, nu cenzureaza modul în care instanțele judecătorești aplica prevederile legale.

În ce privește

art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 , referitor la posibilitatea exercitării recursului în anulare, Curtea constata că nu exista motive care să justifice o alta soluție decît aceea a Deciziei nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, care, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituție, este obligatorie, astfel încât și din acest punct de vedere recursul este neîntemeiat.

Pentru cele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul formulat de Teodorescu Claudia împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 107 din 2 octombrie 1996 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 1997.