Decizia nr. 262/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989 și ale art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
- OUG nr. 184/2002 12 decembrie 2002 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobil…
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a prevederilor
art. 8 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și ale
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 501/2002 , excepție ridicată de Elena Jugaru în Dosarul nr. 7.080/2004 al Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
nu încalcă principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, deoarece pentru situații juridice diferite regimul juridic adoptat de către legiuitor este diferit. Nu poate fi reținută nici încălcarea art. 44 din Constituție, dat fiind că principiul constituțional al garantării dreptului de proprietate privată operează numai în condițiile în care acest drept a fost dobândit în mod legal.
În ceea ce privește prevederile
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , apreciază că acestea sunt constituționale, art. 126 alin. (2) din Constituție stabilind că legiuitorul este în drept să reglementeze un termen special de prescripție, derogatoriu de la dreptul comun, în considerarea anumitor situații speciale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 7.080/2004, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 8 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și ale
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 501/2002 , excepție ridicată de Elena Jugaru.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate încalcă art. 16 din Constituție, deoarece "creează o inegalitate între persoanele fizice și cultele religioase din România". Se mai arată că prin legi speciale sunt acordate anumite drepturi cultelor religioase din România, fiind încălcat astfel dreptul de proprietate al persoanelor fizice. De asemenea, se susține că dispozițiile legale criticate fac ineficientă aplicarea
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , ce este incident în judecarea cauzei în care s-a invocat excepția.
Judecătoria Sibiu consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție, deoarece "nu este de natură să creeze discriminări între proprietari". Pe de altă parte se precizează că dispoziția constituțională invocată are în vedere egalitatea în drepturi a cetățenilor, iar nu a persoanelor juridice. Se mai arată că textul de lege criticat nu contravine nici art. 44 din Constituție, întrucât "ocrotirea dreptului de proprietate intervine numai dacă acesta a fost legal dobândit".
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
"nu instituie nici o discriminare în ocrotirea proprietății private, întrucât reglementările legale invocate se referă la situații distincte, ca și la persoane deosebite", astfel încât nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție. Textele de lege criticate nu contravin nici dispozițiilor art. 44 din Constituție, ci, dimpotrivă, reprezintă o aplicare a acestor dispoziții, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Se invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.
Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție, deoarece "acestea se aplică tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale, respectiv tuturor celor îndreptățiți la măsuri reparatorii, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare". În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 44 din Constituție, se apreciază că aceasta nu este întemeiată, întrucât "stabilirea unui termen special, derogatoriu de la dreptul comun, pentru prescrierea acțiunii în constatarea nulității absolute" (...), "are ca finalitate prevenirea eventualelor abuzuri în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite și limitarea efectelor perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice". În ceea ce privește referirea autorului excepției la necorelarea unor dispoziții legale, se apreciază că acest aspect nu poate face obiectul controlului de neconstituționalitate, invocându-se în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Președintele Camerei Deputaților consideră ca fiind neîntemeiată critica de neconstituționalitate a prevederilor
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , deoarece "reglementarea situației juridice a unor categorii de imobile prin acte normative distincte nu este în măsură să constituie, prin ea însăși, o încălcare a principiului egalității cetățenilor în fața legii, (...) fiind atributul exclusiv al legiuitorului să stabilească întinderea obiectului reglementării unui act normativ". Se mai arată că "dispozițiile
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
nu împiedică în nici un fel aplicarea prevederilor
art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 " (...), întrucât "norma de trimitere de la
art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
face posibilă aplicarea, în cazul imobilelor care au aparținut cultelor religioase, numai a regulilor prevăzute la
art. 46 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 10/2001 , iar nu a acestei legi în întregime". Așadar, "subdobânditorii unor imobile ce au aparținut cultelor religioase din România, preluate fără titlu valabil, se bucură de protecția pe care
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
o acordă bunei-credințe". Se arată astfel că "drepturile de proprietate ale subdobânditorilor de bună-credință sunt ocrotite în deplină concordanță cu prevederile art. 44 din Constituție".
Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din Încheierea de sesizare a Curții Constituționale din 18 ianuarie 2005, îl constituie prevederile
art. 8 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și ale
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin
a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, iar
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002.
În legătură cu neconstituționalitatea prevederilor
art. 8 din Legea nr. 10/2001 , Curtea constată că, potrivit motivării formulate de către autorul excepției, aceasta privește, în realitate, doar alin. (2) al acestui articol, care se referă la regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice.
Prevederile legale criticate au următorul conținut:
-
Articolul 8
alin. (2) din Legea nr. 10/2001 : "Regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Până la adoptarea acestor reglementări este interzisă instrăinarea imobilelor în cauză sau schimbarea destinației acestora.";
-
Articolul VI
alin. (4) al titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 : "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Pentru soluționarea acestor cauze instanțele judecătorești competente vor avea în vedere dispozițiile
art. 46 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 10/2001 , cu modificările și completările ulterioare."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi - și în art. 44 - Dreptul de proprietate privată.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:
I.
Articolul 8
alin. (2) din Legea nr. 10/2001
a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, și cu o motivare identică. Prin
Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 18 ianuarie 2005, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că acest text de lege are caracterul unei norme imperative, cu caracter temporar, ce instituie un regim juridic special, derogatoriu de la regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, constând în interdicția înstrăinării imobilelor care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, până la adoptarea unor acte normative speciale. Prin urmare, Curtea a reținut că principiul constituțional al egalității în drepturi nu este încălcat, deoarece persoanele fizice, pe de o parte, și cultele religioase sau comunitățile minorităților naționale, pe de altă parte, se află în situații juridice diferite, ceea ce justifică adoptarea de către legiuitor a unui regim juridic diferit. În acest sens este menționată și
Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003.
Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea dispozițiilor
art. 44 din Constituție, prin Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004 , anterior menționată, Curtea a statuat că garantarea și ocrotirea proprietății operează în condițiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale. Prin urmare, nu poate fi invocată protecția constituțională a dreptului de proprietate, în condițiile dobândirii acestui drept cu încălcarea unei norme juridice imperative.
II. În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor
art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , prin
Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 18 ianuarie 2005, Curtea a reținut că această reglementare, stabilind un termen special, de prescripție a acțiunii în constatarea nulității absolute, derogatoriu de la dreptul comun, nu este de natură a aduce vreo atingere dreptului de proprietate sau de a încălca principiul egalității în fața legii a cetățenilor, iar soluția legiuitorului este în concordanță cu dispozițiile constituționale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".
Soluțiile pronunțate și considerentele ce au stat la baza deciziilor menționate sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale
De altfel, în legătură cu termenul de exercitare a dreptului la acțiune prevăzut de
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , Curtea observă că, pentru cei care nu au introdus acțiuni în restituirea imobilelor în termenul de 6 luni prevăzut inițial de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , a fost instituit ca măsură reparatorie un nou termen în care poate fi exercitat dreptul la acțiune. Astfel,
art. II din Legea nr. 48 din 23 martie 2004
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, prevede: "Dreptul la acțiune prevăzut la titlul II
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
se poate exercita și în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi."
În prezenta cauză autorul excepției mai susține că dispozițiile legale criticate fac ineficientă aplicarea
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , text ce este incident în judecarea cauzei în care s-a invocat excepția. Sub acest aspect, Curtea reține că nu este competentă să se pronunțe, reglementarea legală fiind de resortul exclusiv al puterii legiuitoare. Potrivit
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției". Curtea a stabilit în jurisprudența sa, de exemplu prin
Decizia nr. 81 din 25 mai 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, și nu compararea mai multor prevederi legale între ele, astfel încât o problemă de necorelare între două acte normative nu poate fi examinată de instanța de contencios constituțional.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și ale
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 501/2002 , excepție ridicată de Elena Jugaru în Dosarul nr. 7.080/2004 al Judecătoriei Sibiu.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Irina Loredana Lăpădat ______________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.