Decizia nr. 228/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Laura" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.010/2004 al Judecătoriei Târgu Mureș.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Se arată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea reținând că acestea nu încalcă prevederile art. 139 alin. (1) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 aprilie 2004, primită la Curtea Constituțională la 6 decembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.010/2004, Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Laura" - S.R.L. într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate de autorul excepției împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate, prin care se acordă Guvernului dreptul de a stabili și sancționa contravenții prin hotărâri, încalcă dispozițiile art. 139 alin. (1) din Constituție, "potrivit cărora «Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat [...] se stabilesc numai prin lege»". Se arată în acest sens de către autorul excepției că " Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , modificată prin

Legea nr. 180/2002 , acordă Guvernului puterea de a stabili prin hotărâri (nu prin ordonanțe) contravenții și de a le sancționa"; or, amenzile sunt venituri ale bugetului de stat.

Judecătoria Târgu Mureș consideră că excepția este neîntemeiată. Se apreciază că "în speță ne aflăm în prezența unui caz de delegare legislativă, astfel cum este instituit prin dispozițiile art. 114 din Constituția României [devenit

art. 115 după republicarea Constituției], iar Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

a fost supusă aprobării Parlamentului potrivit procedurii legislative, fiind aprobată prin

Legea nr. 180/2002 , astfel că, urmare a îndeplinirii procedurii legislative de aprobare prin lege, s-a realizat și respectarea dispozițiilor art. 139 alin. (1) din Constituția României. De asemenea, Constituția României nu statuează nici o interdicție privind delegarea legislativă a Guvernului în materia care face obiectul excepției de neconstituționalitate".

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că, în jurisprudența sa, "Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 51 din 12 februarie 2004 , [...] sesizată fiind cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , a constatat: «noțiunea de organizare a executării legii din cuprinsul art. 108 alin. (2) al Constituției republicate are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, și anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituționale sau sancționatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispozițiilor legii. Așadar, legiuitorul nu mai stabilește întotdeauna direct, prin lege, contravenții și sancțiuni, ci, chiar în sensul textului constituțional invocat, această competență revine autorității publice însărcinate cu organizarea executării legii.

În consecință, Curtea nu poate reține că prevederile

art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , care atribuie Guvernului, în mod expres, competența de a stabili și sancționa prin hotărâre anumite fapte ce constituie încălcări ale legii, sunt neconstituționale»".

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale.

În motivarea acestui punct de vedere se arată că dispozițiile criticate nu contravin art. 139 alin. (1) din Constituție. Avocatul Poporului consideră că "este constituțională dispunerea unor măsuri sancționatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor legii. Așadar, legiuitorul nu mai stabilește întotdeauna direct, prin lege, contravenții și sancțiuni, ci această competență revine autorității publice însărcinate cu organizarea executării legii. În sensul celor de mai sus, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 51/2004 ".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din analiza motivării acesteia, îl constituie dispozițiile

art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, care au următorul conținut:

- Art. 2 alin. (1): "Prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate."

Critica de neconstituționalitate constă în susținerea că prevederile legale criticate acordă Guvernului posibilitatea de a stabili prin hotărâri amenzi pentru contravenții, care constituie venituri ale bugetului de stat, încălcându-se astfel dispozițiile art. 139 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege".

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Deși, potrivit legii, amenzile se fac venit la bugetul de stat, stabilirea lor pentru săvârșirea contravențiilor nu are aceeași semnificație cu stabilirea impozitelor și taxelor sau a altor contribuții ale bugetului de stat, în sensul textului constituțional al art. 139 alin. (1), cu caracter obligatoriu și prestabilit. În cazul amenzilor, baza legală a prevederii lor ca venituri la buget o constituie reglementarea cuprinsă în

art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , aprobată prin

Legea nr. 180/2002 , potrivit căreia "Sumele provenite din amenzi se fac venit la bugetul de stat", precum și dispozițiile din anexa nr. 1 la

Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, dispoziții care prevăd, la "diverse venituri", cuantumul total estimat al veniturilor din amenzi și din alte sancțiuni aplicate, potrivit dispozițiilor legale. Spre deosebire de plată impozitelor și taxelor sau a altor contribuții ale bugetului de stat, a cărei obligație constituțională a cetățenilor este prevăzută de art. 56 din Constituție, în sensul că aceștia contribuie prin impozite și taxe la finanțarea cheltuielilor publice, amenda nu face parte din categoriile de venituri prevăzute de art. 139 alin. (1) din Constituție; ea nu este o sursă de venit dacă legea este respectată, ceea ce reprezintă situația normală, dezirabilă. Specificul derivă din caracterul de sancțiune al amenzii, de consecință a încălcării unei norme legale prin săvârșirea unei contravenții. Faptul generator al raportului juridic al obligației de plată a amenzii îl constituie comiterea contravenției.

De altfel, textul de lege criticat, într-un alt context, a mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat pe cale de excepție, Curtea stabilind că dispozițiile respective sunt constituționale. Prin

Decizia nr. 51 din 12 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 . În considerentele deciziei s-a reținut că "noțiunea de organizare a executării legii din cuprinsul art. 108 alin. (2) al Constituției republicate are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, și anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituționale sau sancționatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispozițiilor legii. Așadar, legiuitorul nu mai stabilește întotdeauna direct, prin lege, contravenții și sancțiuni, ci, chiar în sensul textului constituțional invocat, această competență revine autorității publice însărcinate cu organizarea executării legii.

În consecință, Curtea nu poate reține că prevederile

art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , care atribuie Guvernului, în mod expres, competența de a stabili și sancționa prin hotărâre anumite fapte ce constituie încălcări ale legii, sunt neconstituționale."

În același sens menționăm și

Decizia nr. 43 din 27 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 22 februarie 2005.

De asemenea, prin

Decizia nr. 535 din 7 decembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, Curtea a constatat că "textele criticate nu încalcă dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituție, care proclamă Parlamentul drept organ reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării, întrucât reglementarea unor contravenții într-un domeniu sau altul de activitate este posibilă și prin acte normative subordonate legii, în condițiile în care domeniile respective sunt prevăzute în competența dată prin lege autorităților publice stabilite la

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 . Reglementarea contravențiilor în condițiile dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

nu reprezintă o reglementare primară, ci una secundară în raport cu legea care stabilește competența în materie a autorităților administrației publice locale sau județene într-un domeniu sau altul de activitate sau care, eventual, reglementează domeniul de activitate respectiv. De altfel, chiar dispozițiile art. 2 alin. (2) menționate se referă la «toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege».

De altfel, Curtea, de principiu, a stabilit în jurisprudența sa că noțiunea de organizare a executării legii, consacrată de dispozițiile art. 108 alin. (2) din Constituție, «are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, și anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituționale sau sancționatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispozițiilor legii»".

Soluțiile pronunțate de Curtea Constituțională în cauzele respective, precum și considerentele care au stat la baza acestora își păstrează valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu se invocă elemente de natură să determine modificarea acestei jurisprudențe.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Laura" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.010/2004 al Judecătoriei Târgu Mureș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 aprilie 2005.