Decizia nr. 265/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 și art. 206 din Codul penal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Media Group Gazeta" - S.R.L. și Camelia Bărbuțu în Dosarul nr. 1.922/2005 al Judecătoriei Craiova.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.922/2005, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 205 și art. 206 din Codul penal.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Media Group Gazeta" - S.R.L. și Camelia Bărbuțu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că textul legal criticat contravine dispoziției constituționale potrivit căreia legea stabilește delictele de presă. Or, la data inițială a promulgării Legii fundamentale, răspunderea pentru delictele de presă nu era reglementată de Codul penal. Nici ulterior revizuirii Constituției Codul penal nu prevedea vreo dispoziție referitoare la răspunderea pentru delictele de presă, ci numai la răspunderea civilă. De altfel, noul Cod penal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, care va intra în vigoare la un an de la data publicării, a înlăturat pedeapsa închisorii pentru infracțiunea de calomnie, deoarece această faptă nu prezintă un grad de pericol social ridicat. Prin urmare, dispozițiile legale criticate aduc atingere și art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la libertatea de exprimare.

Judecătoria Craiova opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art. 30 alin. (8) și art. 20 ale Legii fundamentale. Motivarea formulată de părți în sensul că delictele de presă ar atrage doar răspunderea civilă nu este temeinică și legală, atât timp cât cele două fapte, de insultă și calomnie, sunt reglementate în mod expres ca infracțiuni în partea specială a Codului penal.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece libertatea de exprimare garantată de art. 30 alin. (1) din Legea fundamentală impune respectarea cerinței înscrise în alin. (6) al aceluiași articol, potrivit căruia acest drept nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a unei persoane și dreptul la propria imagine. Caracterul inviolabil al libertății de exprimare nu justifică o asemenea atingere. De altfel, toate prevederile din Constituție și din actele internaționale prin care se consacră libertatea de exprimare cuprind precizarea că această libertate nu poate fi absolută, ea putând suferi restrângeri în măsura în care sunt necesare pentru apărarea drepturilor și libertăților altora.

Prin incriminarea insultei și calomniei legiuitorul nu a urmărit să cenzureze libertatea de exprimare, ci doar să impună anumite limite în comportamentul și exprimarea oamenilor, astfel încât să nu fie încălcate drepturile și libertățile celorlalți. Totodată, stabilirea prin lege a unor restrângeri sau sancțiuni nu este incompatibilă cu libertatea de exprimare atât timp cât acestea sunt absolut necesare pentru apărarea onoarei și demnității persoanei.

Nu se poate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 20 din Legea fundamentală și art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece textul constituțional cuprinde două reguli care privesc transpunerea în practică a drepturilor și libertăților fundamentale, a căror interpretare și aplicare se face în concordanță cu prevederile tratatelor internaționale la care România este parte și care acordă prioritate reglementărilor internaționale în situația în care s-ar ivi nepotriviri, contradicții, conflicte între ele și reglementările interne. Această prioritate este acordată numai în domeniul drepturilor omului. De altfel, în concordanță cu cele de mai sus, și prevederile art. 10 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale stabilesc posibilitatea limitării libertății de exprimare.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece nu poate fi reținută critica potrivit căreia prevederile art. 205 și art. 206 din Codul penal încalcă dispozițiile art. 30 alin. (8) din Legea fundamentală, întrucât răspunderea penală este întemeiată pe principiul legalității incriminării. Insulta și calomnia sunt infracțiuni contra demnității, iar demnitatea omului este nominalizată în art. 1 alin. (3) din Constituție printre valorile supreme garantate de Legea fundamentală. Această garantare se înfăptuiește și prin incriminarea și sancționarea penală a faptelor prin care se aduce atingere demnității.

Critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 205 și 206 din Codul penal față de art. 20 din Constituție și art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu poate fi primită, deoarece incriminarea acestor fapte ca infracțiuni dă expresie restrângerii exercițiului dreptului la exprimare, prevăzut de art. 30 alin. (6) din Constituție, în scopul apărării unor valori care sunt de esența unei societăți democratice. De altfel, posibilitatea limitării libertății de exprimare este prevăzută și în art. 10 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 205 și art. 206 din Codul penal, care au următorul conținut:

- Art. 205: Insulta:

"Atingerea adusă onoarei ori reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepsește cu amendă.

Aceeași pedeapsă se aplică și în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.";

- Art. 206: Calomnia:

"Afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară, ori disprețului public, se pedepsește cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendă.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală".

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 30 alin. (8) teza finală, potrivit cărora Delictele de presă se stabilesc prin lege, și ale art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală, raportat la art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la Libertatea de exprimare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, asupra constituționalității dispozițiilor art. 205 și art. 206 din Codul penal, aceasta s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 183 din 22 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 15 mai 2004, și, respectiv, prin

Decizia nr. 139 din 10 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 25 aprilie 2005, în cauze în care, de asemenea, se indica încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la libertatea de exprimare. Prin acele decizii, Curtea a constatat că textele legale criticate sunt în deplină concordanță cu Legea fundamentală, statuând că dispozițiile art. 205 și 206 din Codul penal incriminează și sancționează faptele de insultă și calomnie ca infracțiuni contra demnității persoanei, valoare supremă, garantată în statul de drept și consacrată în art. 1 alin. (3) din Constituție. Libertatea de exprimare, astfel cum este consfințită de dispozițiile art. 30 din Constituție, impune respectarea cerinței înscrise în alin. (6) al aceluiași articol, și anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine. Totodată, acest drept permite cetățenilor să participe la viața socială, politică și culturală, manifestându-și gândurile, opiniile, credințele etc. Dar această libertate nu poate fi absolută și, ca atare, în scopul apărării unor valori care sunt de esența unei societăți democratice, este supusă unor coordonate juridice expres prevăzute de lege. De aceea, înlăuntrul acestor coordonate menite a preîntâmpina abuzul în exercițiul libertății de exprimare, legiuitorul a incriminat infracțiunea de calomnie.

În plus, posibilitatea limitării libertății de exprimare este prevăzută și în art. 10 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care dispune că "Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru [...] protecția reputației sau a drepturilor altora [...]."

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Curtea mai constată că autorii excepției solicită, de fapt, definirea conceptului de delict de presă și, ca o consecință imediată, reconsiderarea practicii instanțelor de judecată în aplicarea și interpretarea celor două infracțiuni de insultă și calomnie ca fapte antisociale cu un grad de pericol social diminuat, care nu justifică limitările existente în cele două texte legale criticate, de vreme ce acestea nu ar putea face parte din categoria delictelor de presă. Or, așa cum s-a arătat mai sus, prevederile legale supuse controlului nu aduc atingere dispozițiilor fundamentale și convenționale invocate, iar celelalte aspecte nu sunt de resortul instanței de control constituțional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 și art. 206 din Codul penal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Media Group Gazeta" - S.R.L. și Camelia Bărbuțu în Dosarul nr. 1.922/2005 al Judecătoriei Craiova.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2005.