Decizia nr. 271/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la

Legea locuinței nr. 114/1996 , excepție ridicată de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 9.471/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal răspunde autorul excepției Aurel Ionescu, precum și partea Asociația de proprietari a blocului 104 din Bulevardul Națiunilor Unite nr. 8, București, prin reprezentant.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 775D/2004, nr. 776D/2004 și nr. 122D/2005, care au fost conexate la Dosarul nr. 774D/2004 la termenul de judecată din data de 10 mai 2005, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată.

La apelul nominal răspunde autorul excepției Aurel Ionescu, precum și partea Asociația de proprietari a blocului 104 din Bulevardul Națiunilor Unite nr. 8, București, prin reprezentant. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul pe fond.

Autorul excepției Aurel Ionescu susține admiterea acesteia astfel cum a fost formulată prin notele scrise depuse la dosar.

Partea Asociația de proprietari a blocului 104 din Bulevardul Națiunilor Unite nr. 8, București, prin reprezentant, susține respingerea excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens practica în materie a Curții Constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public arată că prevederile art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la

Legea locuinței nr. 114/1996

nu contravin dispozițiilor constituționale invocate, deoarece stabilirea, prin lege, a unor excepții de la regula timbrării acțiunilor în justiție nu contravine dispozițiilor art. 16 din Constituție, având în vedere situațiile diferite în care se află cei care se încadrează în ipoteza normei legale. Solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, invocând practica în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 26 noiembrie 2004, din 29 octombrie 2004 și din 17 ianuarie 2005, pronunțate în dosarele nr. 9.471/2004, nr. 10.075/2002, nr. 9.468/2004 și nr. 10.070/2004, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31, ale art. 31 alin. 3 și ale art. 31 alin. 4 din anexa nr. 2 la

Legea locuinței nr. 114/1996 . Excepția a fost ridicată de Aurel Ionescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că textul de lege criticat, ce prevede scutirea asociației de proprietari de la plata taxelor de timbru, în cadrul acțiunilor introduse de asociațiile de proprietari împotriva proprietarilor care nu plătesc cheltuielile comune, încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, consacrat de art. 16 din Constituție. De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate contravin și dispozițiilor art. 44 și ale art. 136 alin. (6) din Constituție, precum și celor ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenție, precum și ale art. 3 și ale art. 14 din Convenție, raportate la art. 20 din Constituție, și "restrâng proprietarului dreptul la apărare".

Judecătoria Sectorului 5 București consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, în temeiul art. 139 alin. (1) din Constituție, legiuitorul poate stabili scutiri de taxe sau de impozite, în considerarea unor situații diferite, fără a aduce atingere principiului constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor. De asemenea, se arată că "asociația de proprietari este reprezentanta tuturor proprietarilor, având în această calitate dreptul de a formula cereri de chemare în judecată pentru neplata cheltuielilor comune de întreținere, iar acest drept nu contravine dispozițiilor constituționale invocate (...)".

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că obligația fiecărui proprietar de a achita cota ce îi revine din cheltuielile comune legate de administrarea, întreținerea și reparațiile clădirilor cu mai multe apartamente este o obligație civilă, izvorâtă din contractul de asociere al proprietarilor în cadrul asociației de proprietari, cât și din raporturile contractuale stabilite de asociație cu furnizorii de servicii. Se apreciază astfel, invocându-se jurisprudența Curții Constituționale în materie, că textul de lege criticat nu încalcă art. 16 din Constituție, deoarece legiuitorul poate stabili reglementări juridice diferite, aplicabile unor situații diferite.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece principiul constituțional al egalității în drepturi nu privește egalitatea între cetățeni și persoanele juridice. Se mai arată că, în temeiul art. 139 alin. (1) din Constituție, legiuitorul are competența să stabilească scutiri de taxe și de impozite, având în vedere situații diferite, fără a aduce atingere principiului egalității în drepturi.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că a fost sesizată de către Judecătoria Sectorului 5 București cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la

Legea locuinței nr. 114/1996 , prin încheierea din 26 noiembrie 2004, a prevederilor art. 31 din anexa nr. 2 la

Legea locuinței nr. 114/1996 , prin încheierea din 29 octombrie 2004, și respectiv a prevederilor art. 31 alin. 4 din același act normativ, prin Încheierea din 17 ianuarie 2005.

Din examinarea motivării formulate de către autorul excepției, Curtea constată că, în realitate, acesta critică doar prevederile alin. 3 al art. 31 din anexa nr. 2 la

Legea locuinței nr. 114/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, ce se referă la scutirea de taxa de timbru a acțiunii formulate în justiție de către asociația de proprietari, astfel încât, prin prezenta decizie, urmează să se pronunțe asupra acestui din urmă text de lege potrivit căruia: "Acțiunea este scutită de taxă de timbru."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 16, 20, 24, 44 și ale art. 136 alin. (6) din Constituție, al căror conținut este următorul:

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.

(4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietatea publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de orice altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.";

- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice."

De asemenea, autorul excepției mai invocă și încălcarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenție, precum și ale art. 3 și ale art. 14 din Convenție, fără a arăta în ce constă această încălcare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, prevăzut de art. 16 din Constituție, prin faptul că asociația de proprietari ce administrează clădirile cu mai multe apartamente proprietate privată sau mixtă, în condițiile

Legii locuinței nr. 114/1996 , este scutită de taxa de timbru, în cazul acționării în justiție a oricărui proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, în timp ce proprietarul nu beneficiază de această scutire.

Analizând aceste susțineri, Curtea constată că ele nu sunt întemeiate. Potrivit jurisprudenței sale, de exemplu Decizia nr. 175 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000, "instituirea unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituție, «Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», fiind așadar la aprecierea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situații diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi".

De altfel, prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de neconstituționalitate, prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, iar prin Decizia nr. 163 din 4 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, Curtea a respins excepția ca neîntemeiată. Soluția pronunțată în decizia menționată, precum și considerentele pe care aceasta s-a bazat sunt valabile și în prezenta cauză.

Curtea constată că invocarea dispozițiilor art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 24 referitoare la dreptul de apărare, precum și a celor cuprinse în art. 136 alin. (5) din Constituție referitoare la inviolabilitatea proprietății private, în condițiile legii organice, nu au relevanță în cauză.

Pentru aceleași considerente nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenție, și nici ale art. 3 și art. 14 din aceeași Convenție, prin raportare la dispozițiile art. 20 din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la

Legea locuinței nr. 114/1996 , excepție ridicată de Aurel Ionescu în dosarele nr. 9.471/2004, nr. 10.075/2002, nr. 9.468/2004 și nr. 10.070/2004 ale Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 mai 2005.