Decizia nr. 175/2000

Lucian Mihai - președinte

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Editura Atac la Persoana" - S.A. din București și de Dumitru Dragomir în Dosarul nr. 4.416/1999 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 septembrie 2000, în prezenta părților și a reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26 septembrie 2000.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 4.416/1999, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Editura Atac la Persoana" - S.A. din București și de Dumitru Dragomir.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii excepției susțin ca " art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

contravine dispozițiilor art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție. Or, dispozițiile

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 , de care se prevalează reclamantul pentru a nu-și timbra acțiunea, instituie o discriminare pozitiva, în favoarea unui grup restrâns de persoane - de regula, demnitarii. Acest text reprezintă modalitatea prin care un personaj politic a înțeles sa ocroteasca imunitatea parlamentară de care se bucura un alt personaj politic. Astfel ca legea poate fi numita, din aceasta perspectiva, o lege de speta. De aceea, a da, în aceste condiții, în care marea majoritate a populației este nevoita sa suporte cheltuielile actului de justiție, o lege care să îi scutească de la plata taxei de timbru pe cativa demnitari ce își evalueaza prejudiciul de imagine după criterii numai de ei stiute, este un act nu numai neconstitutional, dar și profund imoral. Este, în orice caz, neconstitutionala o lege care creează asemenea inegalitati între oamenii care se adresează justiției, favorizandu-i tocmai pe aceia care nu numai că nu au nevoie, dar nu au nici dreptul la o protecție specială. Legea are, prin definiție, vocație la universalitate, fiind chemată sa reglementeze o totalitate de relații sociale, și nu sa favorizeze un grup de indivizi care sunt, deja, prin poziția lor socială și politica, privilegiați". Totodată autorii excepției, prin reprezentant, au ridicat în ședința de judecată a Curții Constituționale din 19 septembrie 2000 excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 11/1998 , în legătură cu care se susține ca încalcă dispozițiile art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată este intemeiata, textul de lege criticat contravenind dispozițiilor art. 4 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Constituția României. Astfel, se considera ca "modificarea legii taxei de timbru introdusă prin

Ordonanța Guvernului nr. 11/1998

nu justifica cu nimic aplicarea unui regim preferențial, sub aspectul timbrajului, persoanelor care solicită acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice, aceasta, deoarece în contextul celorlalte prevederi cuprinse în

art. 15 din Legea nr. 146/1997 , care justifica o astfel de înlesnire, asigurând accesul la justiție unor persoane îndreptățite la acest lucru (persoane deposedate în mod abuziv de imobile în regimul comunist, persoane condamnate pe nedrept sau cauze ce privesc interesele minorilor), prezentul text de lege nu are în vedere nici un considerent de aceasta natura". Se apreciază ca prevederea legală în discuție "este neconstitutionala, cu atât mai mult cu cat repararea unor astfel de daune morale, atât timp cat este solicitată în cadrul unui proces penal, este scutită de plată taxei de timbru. Or, în majoritatea cauzelor aflate pe rolul instanțelor astfel de despăgubiri sunt solicitate ca urmare a săvârșirii unor fapte ce vizează sfera Codului penal (calomnie, insulta) și dovedirea lor implica proba verității, proba admisă în procesul penal numai în anumite condiții. Ca urmare, atâta timp cat astfel de despăgubiri pot fi solicitate pe calea unei acțiuni penale și sunt scutite de plată taxei de timbru, nimic nu justifica scutirea de plată acestei taxe legale atunci când acestea sunt valorificate pe cale civilă, cu atât mai mult cu cat cuantumul lor este adesea evaluat la sume ce depășesc sute de milioane".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece:

Legea nr. 146/1997

recunoaște tuturor cetățenilor care se considera vătămați prin atingeri aduse onoarei, demnității sau reputației lor dreptul de a cere despăgubiri în justiție fără plata vreunei taxe, neinstituind discriminări de nici un fel; principiul egalității în fața legii trebuie înțeles în sensul că aceeași norma legală nu poate fi aplicată diferit, discriminatoriu de la un caz la altul, în funcție de criteriile enumerate la art. 4 alin. (2) din Constituție, și nicidecum în sensul că legea n-ar putea prevedea măsuri diferențiate în funcție de categoria de subiecte cărora li se adresează sau de sfera relațiilor sociale pe care o reglementează. În concluzie, se apreciază că nu au fost incalcate dispozițiile constituționale cuprinse în art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1).

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

I. Prin Încheierea din 7 decembrie 1999 a Tribunalului București - Secția a III-a civilă Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, dispoziții introduse prin pct. 4 al

art. I din Ordonanța Guvernului nr. 11/1998

și modificate prin

Legea nr. 112/1998

privind aprobarea acestei ordonanțe (lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998). Aceste dispoziții au următoarea redactare: "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru: acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: [...]

f^1) stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice;"

Ulterior sesizării Curții Constituționale, prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, s-au adus modificări literei f^1) a

art. 15 din Legea nr. 146/1997 , care are în prezent următorul cuprins: "stabilirea și acordarea de despăgubiri persoanei fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnității, reputației, vieții intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine;"

În practica sa jurisdicțională Curtea Constituțională a statuat în mod constant ca, atunci când după ridicarea excepției de neconstituționalitate dispoziția legală a fost modificată, excepția poate să fie examinata, dacă textul legal, în noua sa redactare, conserva substanța reglementării inițiale. De aceea, având în vedere ca aceasta cerința este îndeplinită, Curtea urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

în forma modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 .

II. Pentru a stabili în ce măsura excepția de neconstituționalitate este intemeiata, Curtea urmează sa examineze prevederea legală criticata, spre a constata dacă aceasta este în concordanta cu dispozițiile art. 4 alin. (2), potrivit cărora "România este patria comuna și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială", precum și cu cele ale art. 16 alin. (1) din Constituție, conform cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca instituirea unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituțional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituție, "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind asadar la latitudinea legiuitorului sa stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situații diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligație constituțională a cetățenilor, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, conform căruia "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice". Asa fiind, nu se poate considera ca prin textul de lege criticat ar fi fost lezate prevederile art. 4 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.

Curtea constata ca fiind neîntemeiat și argumentul potrivit căruia prin textul de lege criticat s-ar institui o discriminare pozitiva în favoarea unui grup restrâns de persoane (demnitarii). Aceasta deoarece prin

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

este scutită de plată taxei de timbru orice persoană fizica în cazul formulării de acțiuni și cereri având ca obiect stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității, reputației, vieții intime, familiale sau private ori dreptului la imagine.

III. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 11/1998

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, Curtea constata ca aceasta a fost ridicată direct în fața sa, iar nu a instanței judecătorești care a fost investită cu soluționarea cauzei.

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională "hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și ordonanțelor". Rezultă, pe cale de interpretare, ca instanța de contencios constituțional nu hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate direct în fața sa. Soluția contrară nu poate fi primită și pentru aceea ca astfel s-ar încalcă prevederile

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, conform cărora părțile trebuie să-și exprime punctele de vedere în legătură cu excepția de neconstituționalitate, depunând dovezile și probele pe care le considera necesare și exercitandu-și astfel drepturile procesuale ce le aparțin. Mai mult, însăși instanța de judecată este obligată să-și exprime opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată și sa sesizeze, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională. De asemenea, Curtea Constituțională hotărăște asupra excepției de neconstituționalitate nu numai pe baza sesizării prin încheierea instanței de judecată, dar și în limitele acestei sesizări. Orice investire a Curții Constituționale dincolo de limitele sesizării ar avea drept consecința ignorarea prevederilor constituționale și ale legii sale organice privind imposibilitatea sesizării ei din oficiu.

În acest sens este și jurisprudenta Curții Constituționale (de exemplu, Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, precum și Decizia nr. 150 din 3 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 21 august 1997).

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Editura Atac la Persoana" - S.A. din București și de Dumitru Dragomir în Dosarul nr. 4.416/1999 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 septembrie 2000.