Decizia nr. 315/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Grapina Damian în Dosarul nr. 8.654/2004 al Tribunalului Iași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că, în ceea ce privește dispozițiile art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a pronunțat, în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate, prin

Decizia nr. 176/2005 . Referitor la dispozițiile lit. b), c) și d) ale aceluiași articol, Ministerul Public arată că toate elementele de identificare cuprinse în cererea de recurs sunt importante, iar reglementarea acestora nu aduce atingere accesului liber la justiție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 ianuarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 8.654/2004, Tribunalul Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Grapina Damian într-o cauză ce are ca obiect o contestație de executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate aduc o gravă atingere "dreptului constituțional la justiție și la o judecată echitabilă", prevăzut de art. 21 din Constituție, precum și de art. 24, care consacră dreptul la apărare, prin condiționarea menționării în cuprinsul cererilor de recurs, sub sancțiunea nulității, a tuturor elementelor de identificare a persoanelor juridice. Astfel, apreciază că această condiționare este total nejustificată din moment ce până la faza procesuală a recursului, în cauză au fost deja clarificate datele referitoare la părțile care participă la actul de judecată, ba mai mult, aceste date pot fi adesea modificate între diferitele faze ale procesului civil, respectiv fond, apel și/sau recurs.

De asemenea, autorul excepției arată că art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă împiedică instanțele de recurs, în numeroase cazuri, să verifice legalitatea și temeinicia unor hotărâri greșit pronunțate de instanțe, anterior fazei procesuale a recursului. Din această perspectivă, apreciază că aceste dispoziții de lege ar putea fi modificate, în sensul că neîndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege criticat să fie sancționată nu cu nulitatea recursului, ci prin suspendarea judecării cauzei până la îndeplinirea acestor cerințe, respectându-se astfel drepturile constituționale consacrate prin art. 21 și 24.

Tribunalul Iași apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile art. 302^1 din Codul de procedură civilă nu instituie o restrângere a exercițiului dreptului părții de a se adresa justiției și de a exercita împotriva hotărârilor judecătorești căile de atac, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea abuzivă a acestor drepturi.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că din conținutul dispozițiilor criticate nu rezultă că sancțiunea nulității operează automat, fără a da părților posibilitatea îndeplinirii cerințelor legale. Dimpotrivă, dând expresie principiului accesului liber la justiție, art. 316 coroborat cu art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă dau recurentului posibilitatea de a îndeplini cerințele menționate până în prima zi de înfățișare, iar în ceea ce privește semnătura, în tot cursul judecății, conform art. 133 alin. 2 din același cod. În opinia Guvernului, acesta este și sensul modificărilor aduse, prin

Legea nr. 195/2004 ,

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 , care permitea constatarea inadmisibilității recursului pentru neîndeplinirea condițiilor de formă, fără citarea părților. De altfel, prin

Decizia nr. 194/2004 , Curtea Constituțională a constatat ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, modificate și completate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003 , tocmai pentru că s-a apreciat că acestea făceau imposibilă remedierea viciilor de formă ale cererii de recurs. În condițiile abrogării dispozițiilor privind admisibilitatea în principiu a recursului, și potrivit art. 316 coroborat cu art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, aspectele de neconstituționalitate nu mai subzistă.

În final, Guvernul arată că, într-adevăr, în lipsa unei interpretări și aplicări coroborate a prevederilor art. 302^1 alin. 1 cu cele ale art. 316 și art. 287 din Codul de procedură civilă, aplicarea automată a sancțiunii nulității recursului poate produce o îngrădire nejustificată a exercitării căii de atac a recursului și deci a accesului liber la justiție. Aceasta însă constituie o problemă de interpretare a legii, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale, ca de altfel și cenzurarea modului de aplicare a dispozițiilor legale de către instanțele judecătorești.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. În acest sens, arată că dispozițiile criticate nu contravin art. 21 din Constituție, întrucât nu îngrădesc sub nici un aspect posibilitatea părților de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime. Consideră, totodată, că prevederile legale criticate referitoare la condițiile de formă ale cererii de recurs sunt în deplină concordanță cu principiul contradictorialității, garanție a dreptului la un proces echitabil. De altfel, în temeiul art. 316 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 287 alin. 2 din același cod, recurentul are posibilitatea de a îndeplini cerințele menționate în textul criticat până la prima zi de înfățișare. În susținerea acestui punct de vedere, este invocată jurisprudența Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 310/2004.

De asemenea, Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu conțin elemente care să aducă atingere dreptului la apărare, consacrat în art. 24 din Constituție, recurentul având în permanență posibilitatea consultării dosarului pentru a afla datele de identificare a celorlalte părți, precum și de a formula pretenții și apărări.

Totodată, arată că dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură ce reprezintă opțiunea legiuitorului, conforme cu prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 302^1 din Codul de procedură civilă, introdus prin

art. I pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, și completat prin

art. I pct. 6 din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.

Dispozițiile legale criticate au următorul conținut:

"Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni:

a) numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar. Dacă recurentul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;

b) indicarea hotărârii care se atacă;

c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;

d) semnătura."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 și 24, potrivit cărora:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, ulterior sesizării sale, s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor

art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005, decizie prin care s-a constatat că textul de lege criticat este neconstituțional în ceea ce privește sancționarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar", precum și - dacă recurentul locuiește în străinătate - "domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul".

În consecință, în temeiul

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

În ceea ce privește critica îndreptată împotriva dispozițiilor lit. b), c) și d) ale aceluiași articol, Curtea constată că, dincolo de semnificația esențială a acestor mențiuni pentru buna administrare a justiției în faza de atac a recursului, coroborarea reglementării criticate cu dispozițiile art. 287 și cu cele ale art. 316 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea are posibilitatea să complinească omisiunea lor până la prima zi de înfățișare, în cererea de apel și, prin extindere, și în aceea de recurs, se impune concluzia că dispozițiile legale deduse controlului nu contravin normelor constituționale de referință. Așa fiind, critica privind neconstituționalitatea dispozițiilor lit. b), c) și d) ale art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Grapina Damian în Dosarul nr. 8.654/2004 al Tribunalului Iași.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 lit. b), c) și d) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de același autor în dosarul sus-menționat.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2005.