Decizia nr. 283/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și ale art. 2.1 lit. A și B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
prezumat în vigoare 1 act modificator
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Modificat prin 1
- Decizia nr. 355/2005 1 iunie 2005 (prevederi anume) pentru modificarea statului de funcții al Secretariatului General al Guvernului
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
Ioan Vida - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Aurelia Rusu - procuror
Irina Loredana Lapadat - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 46 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și ale
art. 2.1 lit. A și B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Rodica Pricop în Dosarul nr. 2.163/CIV/2004 al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind litigii de muncă și asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 2.1 lit. A și B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 ca inadmisibila, arătând ca, potrivit prevederilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , solicita respingerea acesteia ca neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 22 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.163/CIV/2004, Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 46 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și ale
art. 2.1 lit. A și B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Rodica Pricop.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
contravin principiului constituțional al neretroactivitatii legii, cuprins în art. 15 alin. (2), deoarece "stabilește cauze de nulitate absolută retroactiv" și "se aplică unor situații juridice create înainte de intrarea sa în vigoare".
Pentru aceleași considerente autorul excepției susține și neconstituționalitatea prevederilor
art. 2.1 lit. A și B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
De asemenea, arata ca prevederile
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceasta prevedere legală "creează un dezechilibru pe plan procesual între foștii proprietari și foștii chiriași, instituind în sarcina acestora din urma o prezumție de rea-credința".
Se mai susține ca prin aceste prevederi legale sunt incalcate și principiile constituționale ale garantarii și ocrotirii proprietății, cuprinse în art. 44 și art. 136 din Constituție.
Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind litigii de muncă și asigurări sociale apreciază ca prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și (2), art. 44 și art. 136 din Constituție, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 2.1 lit. A și B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 este inadmisibila, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 46 din Legea nr. 10/2001 , arata ca din cuprinsul motivarii excepției rezultă ca obiectul acesteia îl reprezintă doar alin. (2) al acestui articol. În legătură cu pretinsa neconstituționalitate a textului de lege criticat, Guvernul apreciază ca acesta nu contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece "un act de înstrăinare încheiat în condițiile în care ambele părți au fost de rea-credința era considerat nul absolut, chiar anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 10/2001 ", astfel încât textul de lege criticat nu retroactiveaza.
În ceea ce privește raportarea criticii de neconstitutio-nalitate la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, se arata ca acest text de lege nu instituie un tratament inegal între persoanele care revendica imobile preluate de stat fără titlu și dobanditorii de buna-credința, întrucât cele două categorii de persoane se afla în situații juridice diferite.
Se mai arata ca prevederile
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
nu contravin dispozițiilor art. 44 și 136 din Constituție, ci reprezintă "o aplicare a principiului constituțional al ocrotirii proprietății private" (...) "din perspectiva proprietarului care a cumpărat imobilul de la stat, în baza legii în vigoare la data respectiva și cu respectarea întocmai a prevederilor acesteia, fiind, deci, de buna-credința în momentul cumpărării".
Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 46 din Legea nr. 10/2001
este neîntemeiată. În acest sens se arata ca textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor art. 15 din Constituție, deoarece, "aplicând principiul ocrotirii bunei-credințe și pe cel al aparentei de drept, (...) nu are caracter novator și, prin urmare, nu retroactiveaza".
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 2.1 lit. A și B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 , se arata ca, potrivit
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
și ale art. 146 lit. d) din Constituție, excepțiile de neconstituționalitate pot avea ca obiect numai legile și ordonanțele, astfel încât excepția este inadmisibila.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, asa cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale din data de 22 noiembrie 2004, îl constituie prevederile
art. 46 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, precum și prevederile
art. 2.1 lit. A și B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2003.
a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dându-se textelor o noua numerotare. Astfel,
art. 46 din Legea nr. 10/2001
a devenit art. 50, fără a se modifica soluția legislativă anterioară.
Curtea constata ca, asa cum rezultă din motivarea excepției, este criticat pentru motive de neconstituționalitate doar alin. (2) al
art. 46 din Legea nr. 10/2001 , devenit art. 50 alin. (2) în urma republicarii. Prin prezenta decizie, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestui text de lege, care are următorul cuprins: "(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu buna-credința."
Articolul 2
1 lit. A și B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003
prevede:
"2.1. Preluarile de imobile efectuate în baza
Legii nr. 119/1948
pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, cu modificările ulterioare, sunt prezumate ca fiind făcute cu titlu valabil.
A. Preluarile de imobile în baza celorlalte acte normative de naționalizare (este cazul
pentru naționalizarea unor întreprinderi de cai ferate particulare,
pentru naționalizarea instituțiilor sanitare particulare,
pentru naționalizarea industriei cinematografice și reglementarea comerțului cu produse cinematografice,
pentru naționalizarea unităților sanitare ca: farmaciile urbane din resedinte și neresedinte de județ și centre importante muncitoresti, laboratoare chimico-farmaceutice, drogherii medicinale, depozite de medicamente și laboratoare de analize medicale, cu completările ulterioare,
pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare,
pentru naționalizarea farmaciilor particulare) sunt considerate ca fiind preluate «cu titlu», în măsura în care s-au respectat condițiile stabilite de acestea.
B. În cazul în care entitatea notificată soluționează o notificare având ca obiect imobile care au fost preluate prin actele normative enunțate la lit. A, aceasta este în măsura să se pronunțe și cu privire la calificarea «fără titlu», în cazul în care apreciază ca preluarea respectiva nu s-a încadrat în condițiile actului de naționalizare."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și (2), art. 44 și art. 136 din Constituție, al căror conținut este următorul:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire.
(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietatea publică a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de orice alta natura discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiție.
(7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.";
- Art. 136: "(1) Proprietatea este publică sau privată.
(2) Proprietatea publică este garantată și ocrotită prin lege și aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale.
(3) Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.
(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuita instituțiilor de utilitate publică.
(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice."
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea retine următoarele:
I. Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor
art. 2.1 lit. A și B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 , potrivit art. 146 lit. d) din Constituție, Curtea Constituțională "hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele [...]", iar potrivit
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare [...]."
Astfel, hotărârile Guvernului nu pot constitui obiect al controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, acestea putând fi atacate numai pe calea contenciosului administrativ. Pentru aceste motive, potrivit dispozițiilor
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , instanța judecătorească trebuia sa respingă aceasta excepție printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională. Întrucât instanța de judecată nu s-a conformat acestor dispoziții legale, urmează ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 2.1 lit. A și B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003
să fie respinsă ca inadmisibila de către Curtea Constituțională.
II. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , Curtea s-a pronunțat în mod constant asupra constituționalității acestui text de lege, prin raportare la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție.
Astfel, prin Decizia nr. 71 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru a pronunța aceasta soluție, Curtea a reținut ca un act de înstrăinare consimțit de un neproprietar este esentialmente viciat, fiind lipsit de eficienta juridică, întrucât este de principiu ca nimeni nu poate transmite altuia mai mult decât are el însuși (nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet). Prin urmare, se poate susține ca prevederea expresă a unei sancțiuni cu o asemenea finalitate nu are caracter retroactiv. Mai mult, examinând teza întâi a art. 46 alin. (2) prin raportare la teza a doua a aceluiași text, Curtea constata ca, deși nu se prevede în mod expres nulitatea, aceasta are în vedere actele de înstrăinare încheiate cu rea-credința. Astfel, se impune concluzia ca textul de lege criticat nu are caracter novator și, prin urmare, nu retroactiveaza.
Atât soluția pronunțată în decizia anterior menționată, precum și considerentele care au stat la baza acesteia își mențin valabilitatea și în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.
În prezenta cauza, autorul excepției invoca și încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, arătând ca textul de lege criticat "creează un dezechilibru pe plan procesual între foștii proprietari și foștii chiriași (...)".
Curtea constata ca aceste sustineri nu sunt întemeiate, deoarece foștii proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pe de o parte, și chiriașii unor astfel de imobile, pe de altă parte, se afla în situații obiectiv diferite, astfel încât nici statutul lor juridic nu poate fi identic. De altfel, în sensul jurisprudenței constante a Curții Constituționale, principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât situația juridică diferita a anumitor categorii de persoane justifica aplicarea unui regim juridic diferit.
În ceea ce privește raportarea criticii de neconstituționalitate la dispozițiile art. 44, referitoare la dreptul de proprietate privată, și ale art. 136, referitoare la regimul proprietății, Curtea constata ca, în sensul jurisprudenței sale (de exemplu, Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003), dispozițiile constituționale privind garantarea și ocrotirea proprietății se aplică numai după dobândirea dreptului de proprietate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibila excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 2.1 lit. A și B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Rodica Pricop în Dosarul nr. 2.163/CIV/2004 al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind litigii de muncă și asigurări sociale.
2. Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Irina Loredana Lapadat ___________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.