Decizia nr. 389/2005

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2004

pentru modificarea și completarea

Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "ALPHA CONSULTING ROMÂNIA" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 3.825/2004 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens arată că cerința impusă de legiuitor privind înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale, numai dacă actul juridic prin care aceste drepturi s-au constituit ori s-au transmis s-a încheiat în formă autentică, reprezintă o măsură de protecție a dreptului de proprietate și de asigurare a securității circuitului civil.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 115 din Constituție, arată că Ordonanța de urgență nr. 41/2004

a fost adoptată cu respectarea cerințelor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 decembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 3.825/2004, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2004

pentru modificarea și completarea

Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 .

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "ALPHA CONSULTING ROMÂNIA" - S.R.L. din București cu ocazia soluționării apelului formulat împotriva încheierii de respingere a cererii de intabulare a unui imobil.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate îngrădesc dreptul de proprietate și libera transmitere a acestuia. În ceea ce privește încălcarea art. 77 alin. (1), art. 108 alin. (3) și art. 115 din Constituție, arată că ordonanța criticată nu a fost adoptată în baza unei legi speciale de abilitare, nu a fost aprobată prin lege de Parlament și nici "nu a fost promulgată prin decret de Președintele României".

Instanța de judecată apreciază excepția ca neîntemeiată, arătând că cerința impusă de legiuitor vizează forma actului juridic supus intabulării, fiind o măsură de protecție a circuitului civil, și nu poate fi considerată ca o limitare a dreptului de a transmite proprietatea.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră excepția neîntemeiată, întrucât instituirea prin lege a formei autentice a avut în vedere rațiuni cum ar fi: atenționarea părților asupra importanței deosebite pe care o au anumite acte juridice, asigurarea libertății și certitudinii consimțământului, exercitarea unui control al societății asupra actelor ce prezintă importanță juridică. În ceea ce privește încălcarea art. 108 alin. (3) și art. 115 din Constituție, arată că acest act normativ adoptat în regim de urgență a vizat modificarea

Legii nr. 7/1996 , având ca scop instituirea unor măsuri organizatorice în vederea creării unei instituții capabile să organizeze și să coordoneze în mod unitar activitatea de cadastru și publicitate imobiliară, ținând cont și de faptul că "se dorea finalizarea acțiunii de retrocedare a terenurilor agricole și forestiere în luna iunie 2004."

Avocatul Poporului apreciază textul legal criticat ca fiind constituțional. Astfel, arată că instituirea unor condiții pentru înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate corespunde atributului legiuitorului de a reglementa cadrul în care titularul dreptului de proprietate are posibilitatea să și-l valorifice. Referindu-se la susținerea potrivit căreia textul criticat contravine dispozițiilor art. 115 din Constituție consideră că numai Curtea Constituțională are posibilitatea să stabilească dacă ordonanța criticată a fost adoptată cu respectarea acestui text constituțional. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate în raport de art. 77 alin. (1) și de art. 108 alin. (3), arată că aceste texte constituționale nu sunt incidente în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și prevederile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția are ca obiect prevederile

art. I pct. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2004

pentru modificarea și completarea

Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 7 iunie 2004, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 499 din 12 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.069 din 17 noiembrie 2004.

Textul de lege criticat are următoarea redactare:

"Alineatul 1 al articolului 22 va avea următorul cuprins:

«Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis, numai dacă acel act s-a încheiat în formă autentică.»"

Textele constituționale invocate ca fiind înfrânte sunt cele ale art. 44, art. 77 alin. (1), art. 108 alin. (3) și art. 115, având următoarea redactare:

- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.";

- Art. 77 alin. (1): "Legea se trimite, spre promulgare, Președintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.";

- Art. 108 alin. (3): "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.";

- Art. 115: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe.

(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței.

(4) Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.

(5) Ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunță asupra ordonanței, aceasta este considerată adoptată și se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgență. Ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).

(6) Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.

(7) Ordonanțele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).

(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței."

Examinând criticile de neconstituționalitate, Curtea reține că acestea vizează două aspecte de neconstituționalitate, și anume aspectul de neconstituționalitate intrinsecă, privind încălcarea art. 44 din Constituție, și cel de neconstituționalitate extrinsecă, vizând încălcarea art. 77 alin. (1), art. 108 alin. (3) și art. 115 din Constituție.

I. Cu privire la prima categorie de critici, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează:

Prevederile legale criticate condiționează înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale numai dacă actul juridic prin care aceste drepturi s-au constituit ori s-au transmis s-a încheiat în formă autentică. Condiția impusă de legiuitor, pentru înscrierea în cartea funciară, are în vedere importanța drepturilor ce fac obiectul acestor acte și reprezintă tocmai o măsură de protecție a dreptului de proprietate și de asigurare a securității circuitului civil. Publicitatea acestor acte prin înscrierea în cartea funciară are ca scop opozabilitatea față de terți. De altfel, obligația încheierii unor acte juridice în formă autentică este prevăzută și de

Legea nr. 54/1998

privind circulația juridică a terenurilor, care la art. 2 alin. (1) stabilește că "terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică".

II. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate extrinsecă a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2004 , Curtea reține că potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție, Guvernul poate adopta o ordonanță de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare, reglementarea acesteia să nu poată fi amânată și urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței.

Cu privire la aceste exigențe constituționale, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, statuând următoarele:

"Dincolo de caracterul tranșant al formulei utilizate de legiuitorul constituant, intenția acestuia și finalitatea urmărită, constând în restrângerea domeniului în care Guvernul se poate substitui Parlamentului, adoptând norme primare în considerarea unor rațiuni pe care el însuși este suveran să le determine, sunt evidențiate cu pregnanță de deosebirile dintre actualul text constituțional și cel anterior, fostul articol 114 alin. (4) din Constituție, în forma inițială. Potrivit acelui text, posibilitatea Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență era condiționată exclusiv de existența unor cazuri excepționale.

Termenul «cazuri excepționale» acolo utilizat a fost înlocuit, în noua redactare, cu acela de «situații extraordinare». Mai mult, deși diferența dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obișnuit sau comun căruia îi dau expresie, este evidentă, același legiuitor a simțit nevoia să o pună la adăpost de orice interpretare de natură să minimalizeze o atare diferență, prin adăugarea sintagmei «a căror reglementare nu poate fi amânată», consacrând astfel in terminis imperativul urgenței reglementării. În sfârșit, din rațiuni de rigoare legislativă, a instituit exigența motivării urgenței în chiar cuprinsul ordonanței adoptate în afara unei legi de abilitare.

Chiar sub imperiul reglementării constituționale anterioare în materie, Curtea, referindu-se la cazul excepțional, de care depindea legitimitatea constituțională a adoptării unei ordonanțe de urgență, a statuat că acesta este definit în raport cu «necesitatea și urgența reglementării unei situații care, datorită circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public» ( Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995). Cu aceeași finalitate, a definirii cât mai precise a cazului excepțional, Curtea a precizat că de esența acestuia este caracterul obiectiv, «în sensul că existența sa nu depinde de voința Guvernului care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de urgență» ( Decizia nr. 83 din 19 mai 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998).

Cele statuate de Curte în această materie, sub imperiul reglementării constituționale anterioare, ca urmare a unei interpretări care transgresa litera textului constituțional, evidențiindu-i înțelesul prin prisma intenției legiuitorului constituant și a finalității urmărite, precum și prin utilizarea unor principii și constante ale dreptului, sunt cu atât mai pertinente, în prezent, dacă se are în vedere că punctul de vedere înfățișat își are suport deplin în chiar litera reglementării constituționale de referință, în actuala sa redactare."

Curtea, reținând, în ceea ce privește existența "situației extraordinare", că această jurisprudență rămâne valabilă și după revizuirea Constituției, constată că în cauza de față emiterea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2004

a fost justificată prin necesitatea realizării la termenele stabilite a angajamentelor asumate de România în perspectiva aderării la Uniunea Europeană, ce se regăsesc în Programul social pentru perioada 2003-2004, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.610/2003 , precum și crearea sistemului unic de cadastru, în concordanță cu Declarația asupra cadastrului în Europa, adoptată la Congresul de la Granada în anul 2002. De asemenea, așa cum a precizat Guvernul în punctul său de vedere, alegerea promovării acestei ordonanțe de urgență pentru modificarea

Legii nr. 7/1996

a ținut cont de faptul că în iunie 2004 se dorea finalizarea acțiunii de retrocedare a terenurilor agricole și forestiere, urmată de înscrierea în cartea funciară a titlurilor de proprietate, precum și dinamizarea pieței imobiliare în țara noastră. În aceste condiții a fost necesară instituirea unor măsuri organizatorice în vederea creării unei instituții capabile să organizeze și să coordoneze în mod unitar activitatea de cadastru și de publicitate imobiliară.

În consecință, Curtea constată că ordonanța de urgență criticată nu contravine dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât a fost adoptată cu respectarea condițiilor prevăzute de acest text constituțional.

Analizând criticile de neconstituționalitate în raport de celelalte texte constituționale invocate, Curtea constată că aceste texte nu sunt incidente în cauză. Astfel, art. 77 alin. (1) se referă la promulgarea legii, iar art. 108 alin. (3) și art. 115 alin. (1), (2) și (3) reglementează condițiile emiterii de către Guvern a ordonanțelor în baza unei legi de abilitare, și nu condițiile adoptării ordonanțelor de urgență.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2004

pentru modificarea și completarea

Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "ALPHA CONSULTING ROMÂNIA" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 3.825/2004 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iulie 2005.