Decizia nr. 287/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și ale art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
- OUG nr. 184/2002 12 decembrie 2002 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobil…
Ioan Vida - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Aurelia Rusu - procuror
Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și ale
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 501/2002 , excepție ridicată de Nicolae Cosma și Maria Cosma în Dosarul nr. 4.527/2003 al Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, deoarece, pentru situații juridice diferite, regimul juridic adoptat de către legiuitor nu poate fi identic. Nu poate fi reținută nici încălcarea art. 44 din Constituție, dat fiind că principiul constituțional al garantării dreptului de proprietate privată operează numai în condițiile în care acest drept a fost dobândit în mod legal.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 21 ianuarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 4.527/2003, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 8 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și ale
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 501/2002 , excepție ridicată de Nicolae Cosma și Maria Cosma.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate încalcă art. 16 din Constituție, deoarece "creează o inegalitate între persoanele fizice și cultele religioase din România". Se mai arată că prin legi speciale sunt acordate anumite drepturi cultelor religioase din România, fiind încălcat astfel dreptul de proprietate al persoanelor fizice. De asemenea, se susține că dispozițiile legale criticate fac ineficientă aplicarea
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , ce este incident în judecarea cauzei în care s-a invocat excepția.
Judecătoria Sibiu consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție, deoarece "nu prevede discriminări între persoanele fizice și cultele religioase", ci "reprezintă o normă specială, aplicabilă unei anumite categorii de bunuri". Se mai arată că "interzicerea înstrăinărilor sau schimbărilor de destinație a imobilelor până la adoptarea unor acte normative speciale nu echivalează cu încălcarea art. 44 din Constituție", întrucât "o lege de reparație în materie imobiliară nu poate avea un sens contrar principiilor constituționale".
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
este neîntemeiată, invocându-se în acest sens jurisprudența Curții Constituționale. În ceea ce privește prevederile
art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , se arată că "în motivarea excepției autorii acesteia nu s-au referit deloc la prescripția acțiunii în anulare" (...), "nici nu au justificat vreun interes pentru a o invoca", astfel încât "este de presupus că motivarea s-a referit la alin. (3) al
art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 ". În legătură cu textul de lege criticat, se arată că acesta reprezintă o aplicare a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, referitoare la principiul neretroactivității.
Avocatul Poporului consideră că aceste reglementări legale nu încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție, deoarece persoanele fizice, pe de o parte, și cultele religioase sau comunitățile minorităților naționale, pe de altă parte, se află în situații juridice diferite, ceea ce justifică aplicarea unui regim juridic diferit. În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 44 din Constituție, se apreciază că aceasta nu este întemeiată. În acest sens se arată că "prevederile legale referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate se aplică numai după constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate". Se invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din Încheierea de sesizare a Curții Constituționale din 21 ianuarie 2005, îl constituie prevederile
art. 8 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele ale
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin
a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, iar
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002 și aprobată prin
Legea nr. 48/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004.
În legătură cu neconstituționalitatea prevederilor
art. 8 din Legea nr. 10/2001 , Curtea constată că, potrivit motivării formulate de către autorul excepției, aceasta privește, în realitate, doar alin. (2) al acestui articol, care se referă la regimul juridic al imobilelor ce au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, astfel încât, prin prezenta decizie, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestui text de lege.
Prevederile legale criticate au următorul conținut: "(2) Regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Până la adoptarea acestor reglementări este interzisă înstrăinarea imobilelor în cauză sau schimbarea destinației acestora."
Articolul VI
alin. (4) al titlului II din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
prevede: "(4) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Pentru soluționarea acestor cauze instanțele judecătorești competente vor avea în vedere dispozițiile
art. 46 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 10/2001 , cu modificările și completările ulterioare."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi și în art. 44 - Dreptul de proprietate privată.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:
I.
Articolul 8
alin. (2) din Legea nr. 10/2001
a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, și cu o motivare identică. Prin
Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 18 ianuarie 2005, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că acest text de lege are caracterul unei norme imperative, cu caracter temporar, care instituie un regim juridic special, derogatoriu de la regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, constând în interdicția înstrăinării imobilelor care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, până la adoptarea unor acte normative speciale. Prin urmare, Curtea a reținut că principiul constituțional al egalității în drepturi nu este încălcat, deoarece persoanele fizice, pe de o parte, și cultele religioase sau comunitățile minorităților naționale, pe de altă parte, se află în situații juridice diferite, ceea ce justifică adoptarea de către legiuitor a unui regim juridic diferit. În acest sens este menționată și
Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003.
Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea dispozițiilor
art. 44 din Constituție, prin Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004
Curtea a statuat că garantarea și ocrotirea proprietății operează în condițiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale. Prin urmare, nu poate fi invocată protecția constituțională a dreptului de proprietate în condițiile dobândirii acestui drept cu încălcarea unei norme juridice imperative.
II. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , prin aceeași
Decizie nr. 542 din 7 decembrie 2004
Curtea a reținut că această reglementare, stabilind un termen special de prescripție a acțiunii în constatarea nulității absolute, derogatoriu de la dreptul comun, nu este de natură a aduce atingere dreptului de proprietate sau de a încălca principiul egalității în fața legii a cetățenilor. Curtea a reținut totodată că soluția legiuitorului este în concordanță cu dispozițiile constituționale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege."
Soluțiile pronunțate și considerentele ce au stat la baza lor sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.
De altfel, în legătură cu termenul de exercitare a dreptului la acțiune prevăzut de
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , Curtea observă că, pentru cei care nu au introdus acțiuni în restituirea imobilelor în decursul termenului de 6 luni prevăzut inițial de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , a fost instituit, ca măsură reparatorie, un nou termen în care poate fi exercitat dreptul la acțiune. Astfel,
art. II din Legea nr. 48 din 23 martie 2004
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, prevede: "Dreptul la acțiune prevăzut la titlul II
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
se poate exercita și în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi."
În prezenta cauză, autorii excepției mai susțin că dispozițiile legale criticate fac ineficientă aplicarea
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , text ce este incident în judecarea cauzei în care s-a invocat excepția. Sub acest aspect Curtea reține că nu este competentă să se pronunțe, coordonarea legislativă fiind de resortul exclusiv al puterii legiuitoare. Potrivit
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "(2) Sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției." Curtea, în jurisprudența sa, de exemplu în
Decizia nr. 81 din 25 mai 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, a stabilit că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, și nu compararea mai multor prevederi legale între ele.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și ale
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 501/2002 , excepție ridicată de Nicolae Cosma și Maria Cosma în Dosarul nr. 4.527/2003 al Judecătoriei Sibiu.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Irina Loredana Lăpădat _________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.