Decizia nr. 414/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Dana Titian - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, excepție ridicată de Mihail Decean în Dosarul nr. 1.769/2005 al Tribunalului Arad - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele Curții Constituționale dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 475D/2005, care are ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată în fața Tribunalului Arad - Secția civilă de Gudiu Nicolae, Mircea Crețu, Anca Nacu, Constantin Costea, Marian Bratiș, Claudia Rohnean, Petrovan Liliana, Suiu Florin Vivi, Ruxandra Codrea, Romulus Proks, Zorina Horvath, Corina Balcu, Marinela Mihalca, Aurora Bihoi, Emilia Cioabă, Adriana Spătaru, Dana Jebelean, Doina Rizac, Incze Istvan, Pușa Carmen Pârvulescu, Viorica Tortolea, Casiana Seculi, Bugarsky Gheorghe, Eugen Blaga, Mihaela Roibu, Maria Belicariu, Didona Lungulescu, Loredana Neamțu, Carmina Orza, Diaconescu Dănuț, Miculiț Mariana, Marghescu Rodica, Popescu Constantin, Mihăieș Aurel, Pokker Adina, Mărușteru Mihaela, Țiroga Ilie Dorin, Ionescu Victor, Mancaș Ramiro Virgil, Godea Mircea Sandu, Barbă Ionel, Bârcaci Doina, Copoceanu Maria, Catargiu Victoria, Mălescu Magdalena, Muntean Doinița, Pistriceanu Ana Maria, Buta Anca, Micu Petruța, Stoia Liviu Isaia, Damian Dorian, Damșa Virgil, Dincă Ion, Danilov Milan, Graur Ioan, Martinescu Maria, Lăpădat Maria, Sârbu Gabriela, Obeșterescu Gheorghe, Purcărița Trandafir, Nistor Erica, Dogaru Florin, Gavrilescu Maria Ofelia, Rambu Rujița, Calai Daniela, Moțiu Florin, Barac Lidia, Corhan Adriana, Jivan Ioan, Giurgincă Marinela, Olaru Rodica, Chiu Mircea și Ionescu Ioan în Dosarul nr. 1.701/2005.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

În temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 475D/2005 la Dosarul nr. 474D/2005, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca fiind neîntemeiată. În acest sens arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat în numeroase rânduri cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată, în cauză neexistând elemente noi ce ar putea justifica schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 9 mai 2005, pronunțate în dosarele nr. 1.769/2005 și nr. 1.701/2005, Tribunalul Arad - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, excepție ridicată de Mihail Decean, Gudiu Nicolae, Mircea Crețu, Anca Nacu, Constantin Costea, Marian Bratiș, Claudia Rohnean, Petrovan Liliana, Suiu Florin Vivi, Ruxandra Codrea, Romulus Proks, Zorina Horvath, Corina Balcu, Marinela Mihalca, Aurora Bihoi, Emilia Cioabă, Adriana Spătaru, Dana Jebelean, Doina Rizac, Incze Istvan, Pușa Carmen Pârvulescu, Viorica Tortolea, Casiana Seculi, Bugarsky Gheorghe, Eugen Blaga, Mihaela Roibu, Maria Belicariu, Didona Lungulescu, Loredana Neamțu, Carmina Orza, Diaconescu Dănuț, Miculiț Mariana, Marghescu Rodica, Popescu Constantin, Mihăieș Aurel, Pokker Adina, Mărușteru Mihaela, Țiroga Ilie Dorin, Ionescu Victor, Mancaș Ramiro Virgil, Godea Mircea Sandu, Barbă Ionel, Bârcaci Doina, Copoceanu Maria, Catargiu Victoria, Mălescu Magdalena, Muntean Doinița, Pistriceanu Ana Maria, Buta Anca, Micu Petruța, Stoia Liviu Isaia, Damian Dorian, Damșa Virgil, Dincă Ion, Danilov Milan, Graur Ioan, Martinescu Maria, Lăpădat Maria, Sârbu Gabriela, Obeșterescu Gheorghe, Purcărița Trandafir, Nistor Erica, Dogaru Florin, Gavrilescu Maria Ofelia, Rambu Rujița, Calai Daniela, Moțiu Florin, Barac Lidia, Corhan Adriana, Jivan Ioan, Giurgincă Marinela, Olaru Rodica, Chiu Mircea și Ionescu Ioan în cauze ce au ca obiect pretenții pentru plata primei de concediu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că

art. 41^1 din Legea nr. 50/1996 , introdus prin

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 , a prevăzut dreptul magistraților la prima de concediu. De acest drept magistrații nu au beneficiat niciodată, întrucât aplicarea prevederii legale a fost suspendată succesiv prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

și prin legile anuale ale bugetului de stat, iar apoi expres abrogată prin

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 . Susțin că această abrogare s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 44 din Constituție care garantează dreptul la proprietatea privată, întrucât "dreptul la prima de concediu câștigat prin lege nu poate fi abrogat printr-o altă lege. Abrogarea a fost făcută arbitrar cu încălcarea principiului imperativ al constituționalității actelor normative și al supremației Constituției, prevăzut de art. 1 alin. (5)". Prin neplata primei de concediu s-a încălcat dreptul la muncă și la protecția socială a muncii, garantat de art. 41 din Constituție. Acest drept fundamental nu putea fi abrogat. Putea fi restrâns, eventual, exercițiul lui, dacă ar fi fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție.

Tribunalul Arad - Secția civilă apreciază că excepția ridicată este întemeiată. Însușindu-și motivele de neconstituționalitate invocate de autorul excepției, mai arată că dispozițiile legale criticate sunt contrare și prevederilor art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituție, întrucât prin aceste dispoziții "magistrații au fost privați de un drept salarial conex, consacrat de o lege anterioară, fără a avea nici o cale de acces în mod concret în fața unei instanțe cu plenitudine de jurisdicție".

Întrucât excepția de neconstituționalitate nu a fost ridicată din oficiu de instanță, controlul de constituționalitate urmează a se limita la motivele invocate de autorul excepției.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

sunt constituționale. Arată în acest sens că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.

Consideră că abrogarea prin dispozițiile de lege criticate a prevederilor referitoare la salarizarea și la alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora sunt în conformitate cu art. 41 alin. (2) din Constituție, iar nu în contradicție cu acesta.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a textului, prin raportare la dispozițiile art. 53 din Constituție, apreciază că instanța de contencios constituțional a constatat că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este și prima de concediu, nu constituie un drept constituțional fundamental, precum și că legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada de timp pentru care le acordă.

Invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv

Decizia nr. 12/2005 ,

Decizia nr. 148/2005

și

Decizia nr. 37/2005 .

Arată că dispozițiile art. 1 alin. (4), art. 21 și art. 44 din Legea fundamentală nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, dispoziții conform cărora: "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 1^1, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit

legii, acestora, din Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare."

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (5), art. 41, 44 și 53 din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.";

- Art. 41: "(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă.

(2) Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.

(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.

(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbații.

(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate.";

- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta este neîntemeiată și, în consecință, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Prevederea într-un act normativ a dreptului unor categorii de personal salarizat de a beneficia de anumite prime, sporuri ori adaosuri la salarii sau indemnizații de bază, în speța de față primă de concediu, nu reprezintă titlu constitutiv de drept de proprietate privată, care este garantat și ocrotit conform prevederilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție. O asemenea prevedere legală are semnificația acordării unor drepturi salariale suplimentare, care pot da naștere la un drept de creanță, atât timp cât prevederea legală este în vigoare și aplicabilă, nu este suspendată aplicarea ei și nu este abrogată.