Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 398/2005

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , precum și ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004

prezumat în vigoare

Data actului: 12 iulie 2005
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 813 din 7 septembrie 2005
Citează: 18 acte
Structură: 4 articole · 23.240 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

OUG nr. 33/2001 26 februarie 2001 (prevederi anume) privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categori…

Interpretează 1

Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 Codul muncii

Are ca temei 1

Legea nr. 571/2003 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Claudia Margareta Niță - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002

și ale

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 350D/2005 și nr. 364D/2005, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Adrian Mihai Prosan, Ilie Virgil Jurca și alții în Dosarul nr. 2.238/2004 al Tribunalului Constanța - Secția civilă, respectiv de Doina Anghel, Lucian Popină și alții în Dosarul nr. 10/Cv/2005 al Tribunalului Argeș - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate este identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 364D/2005 și nr. 350D/2005 la Dosarul nr. 348D/2005, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că, față de deciziile anterioare, pronunțate de Curtea Constituțională în soluționarea aceleiași excepții de neconstituționalitate, nu au intervenit elemente noi de natură să impună schimbarea jurisprudenței Curții, astfel că solicită menținerea acesteia și în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 6 aprilie, 2 și 22 martie 2005, pronunțate în dosarele nr. 75/M/2005, nr. 2.238/2004 și nr. 10/Cv/2005, Tribunalul Brașov - Secția civilă, Tribunalul Constanța - Secția civilă și Tribunalul Argeș - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum și ale

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 . Excepția a fost ridicată de Elena Eftimie și alții, de Adrian Mihai Prosan și alții, respectiv de Doina Anghel și alții în cadrul unor cauze având ca obiect plata primei de concediu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, având un conținut asemănător, se arată că exercițiul dreptului la prima de concediu, introdus prin

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1996 , a fost suspendat în mod succesiv și "fără nici o justificare", mai întâi prin

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , apoi prin legile bugetului de stat pe anii 2002, 2003 și 2004. Prin plata concediului de odihnă se înțelege cumulul dintre indemnizația de concediu și prima de vacanță, astfel că textele de lege criticate contravin art. 41 alin. (2) din Constituție, care, reglementând dreptul la muncă și protecția socială a muncii, se referă și la concediul de odihnă plătit. De asemenea, se susține că "suspendarea aplicării unei legi prin care se recunoaște un drept echivalează cu restrângerea exercițiului acelui drept", astfel fiind încălcate și prevederile art. 53 din Constituție.

În final se solicită ca, "în baza principiului egalității în drepturi", să se aibă în vedere "că salarizarea personalului din autoritatea judecătorească se întemeiază pe raporturi de autoritate, nu pe principii contractuale", ceea ce creează "o inechitate față de personalul contractual al societăților comerciale care în baza negocierii beneficiază de asemenea prime de vacanță, precum și de primele reglementate de Codul fiscal".

Tribunalul Brașov - Secția civilă, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 348D/2005, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Astfel, se arată că "prima de vacanță prevăzută de

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

se încadrează în sintagma «alte condiții specifice, stabilite de lege», prevăzută de art. 41 alin. (2) din Constituție, având în vedere că aceasta este distinctă de concediul de odihnă plătit, însă este specifică categoriei profesionale a magistraților și a personalului auxiliar din autoritatea judecătorească și este prevăzută prin lege specială". În consecință, suspendarea primei de vacanță, "chiar dacă ar fi considerată o restrângere temporară", nu este justificată din prisma prevederilor art. 53 din Constituție, deoarece nu se încadrează în nici una dintre situațiile prevăzute limitativ de norma constituțională invocată, nu este necesară într-o societate democratică și are ca efect atingerea dreptului în însăși substanța sa. Se mai menționează că actele normative ce conțin dispozițiile de lege criticate nu cuprind nici o expunere de motive care să justifice luarea acestei măsuri, măsură ce "este de natură a conduce la discriminarea autorității judecătorești față de celelalte puteri ale statului".

Tribunalul Constanța - Secția civilă, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 350D/2005, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece textele de lege criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (2) și ale art. 53 din Constituție. În plus, se mai susține că "din cuprinsul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2001

nu rezultă motivele pentru care s-a dispus suspendarea acordării acestei prime de concediu, însă restrângerea exercițiului dreptului contravine rațiunii cuprinse în

art. 1 din Legea nr. 50/1996

și în

art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 9/1997 , respectiv acordarea salariilor acestor categorii - magistrați și personalul autorității judecătorești - în funcție de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, independentă și egală ca importanță cu puterea legislativă și executivă".

Tribunalul Argeș - Secția civilă, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 364D/2005, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, în spețe similare, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , precum și a "dispozițiilor din legile bugetului de stat pe anii 2002 și 2003", întrucât acestea nu mai erau în vigoare la data sesizării Curții.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul a transmis punctul său de vedere prin care apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

este întemeiată pentru următoarele argumente: concediul de odihnă plătit este un drept al salariaților garantat de art. 41 alin. (2) din Constituție, referitor la măsurile de protecție socială a muncii; din "interpretarea coroborată a dispozițiilor Codului muncii și ale

Legii nr. 188/1999 " rezultă că dreptul la concediul de odihnă are două componente, care nu se pot disocia: una nepatrimonială, constând în însăși efectuarea concediului prin suspendarea obligației salariatului de a presta munca și cea patrimonială, care acoperă drepturile cuvenite salariatului în perioada concediului de odihnă; "a admite posibilitatea suspendării aplicabilității prevederilor legale care consacră dreptul la prima de concediu echivalează cu recunoașterea implicită a posibilității de suspendare a exercițiului oricărei componente a dreptului la concediu plătit, inclusiv sub aspectul laturii nepatrimoniale"; art. 139 alin. (2) din Codul muncii prevede că dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări. În consecință, se apreciază că suspendarea acordării dreptului la prima de concediu reprezintă, în fapt, o suspendare a unui drept constituțional fundamental consacrat de art. 41 alin. (2) din Constituție", iar această suspendare "echivalează cu restrângerea nejustificată a acestui drept, fără a fi incidentă vreuna dintre situațiile de excepție prevăzute de art. 53 din Constituție, care să permită o astfel de restrângere". Mai mult, se susține că "restrângerea adusă de legiuitor prin măsura suspendării care, în fapt, anulează aplicarea unei componente esențiale a dreptului constituțional în discuție, aduce atingere însăși existenței dreptului", încălcând flagrant, și sub acest aspect, dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002

și ale

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003

se arată că, prin

Decizia nr. 283/2004 , Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că alin. (2) al art. 138 din Constituție consacră principiul anualității bugetului de stat. Astfel, legile criticate nu mai sunt în vigoare și, în temeiul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția este inadmisibilă.

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere, prin care arată următoarele:

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

față de prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție, se apreciază că suspendarea dreptului la primă ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă este conformă cu norma constituțională invocată, deoarece măsurile de protecție socială sunt cele "stabilite de lege". Pe de altă parte, referitor la critica de neconstituționalitate față de art. 53 din Constituție, se arată că "textele legale criticate nu pun în discuție restrângeri ale exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale".

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002

și ale

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003

față de aceleași norme constituționale, se precizează că, potrivit principiului anualității bugetului de stat, legile atacate au fost în vigoare doar în cursul anului bugetar pentru care s-a aprobat bugetul de stat. Prin urmare, la data sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile cuprinse în aceste acte normative nu mai erau în vigoare, astfel că excepția este inadmisibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că este legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

Legea nr. 386/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, ale

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum și ale

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 . Acestea au următorul cuprins:

Articolul III

alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești: "De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41 1 alin. (1) care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă și ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din

Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum și aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 237/2000

pentru modificarea

Legii nr. 21/1999

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000.";

Articolul 12

alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 : "Termenele prevăzute la

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

Legea nr. 386/2001 , se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002.";

Articolul 10

alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 : "Termenele prevăzute la

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

Legea nr. 386/2001 , cu modificările ulterioare, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2003.";

Articolul 9

alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 : "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale

art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004."

Aplicarea dispozițiilor

art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996

referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă a fost suspendată și prin

Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, care la art. 8 alin. (7) prevede că: "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale

art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005." În contextul criticilor formulate cu privire la măsurile de suspendare referitoare la acordarea primelor de concediu în anii 2002, 2003 și 2004, stabilite prin legile bugetare adoptate pentru acești ani, Curtea Constituțională urmează, în consecință, a se pronunța și asupra acestui text de lege.

În motivarea excepției de neconstituționalitate ridicate autorii invocă încălcarea art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 53, precum și a art. 115 alin. (4) din Constituție. Aceste prevederi au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 41 alin. (2): "Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.";

- Art. 115 alin. (4): "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora."

Examinând dispozițiile de lege criticate, raportate la normele constituționale invocate, Curtea Constituțională constată că excepția urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Dispozițiile de lege atacate au mai fost supuse, în repetate rânduri, examenului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi constituționale ca și cele invocate de autorii prezentei excepții de neconstituționalitate. De exemplu, prin

Decizia nr. 69 din 3 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 14 martie 2005, sau prin

Decizia nr. 96 din 15 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 18 martie 2005, Curtea a reținut, în esență, următoarele: dispozițiile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

au avut aplicabilitate temporară, acestea fiind în vigoare între 2 martie 2001 și 1 ianuarie 2002; dispozițiile

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 ,

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum și ale

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003

și-au încetat, de asemenea, aplicabilitatea, odată cu încheierea exercițiului anului bugetar corespunzător perioadei de reglementare proprii fiecăreia dintre respectivele legi ale bugetului de stat. Or, potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională decide numai asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare. În consecință, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege indicate este inadmisibilă.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 , Curtea Constituțională a reținut, în deciziile mai sus amintite, că textul de lege este în vigoare și nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 53 și ale art. 115 alin. (4) din Constituție.

Având în vedere că în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a impune schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția reținute în deciziile indicate își mențin valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum și cele ale

art. 9 alin.(7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , excepție ridicată de Elena Eftimie, Mariana Zoican, Liana Hațegan, Georgiana Ionescu și Ana Socea în Dosarul nr. 75/M/2005 al Tribunalului Brașov - Secția civilă, de Adrian Mihai Prosan, Ilie Virgil Jurca și alții în Dosarul nr. 2.238/2004 al Tribunalului Constanța - Secția civilă, respectiv de Doina Anghel, Lucian Popină și alții în Dosarul nr. 10/Cv/2005 al Tribunalului Argeș - Secția civilă.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 .

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iulie 2005.

PREȘEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niță

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.