Decizia nr. 422/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Asociația Chinologică a Municipiului București cu sediul în str. Popa Tatu nr. 61 în Dosarul nr. 1.942/2004 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal răspund autorul excepției, prin consilier juridic, domnul Lucian Bagia, precum și partea Asociația Chinologică a Municipiului București cu sediul în str. Sălăjeni nr. 25, prin avocat, domnul Adrian Ibraim.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul părților. Reprezentantul autorului excepției arată că, față de modificarea prin

Legea nr. 219/2005

a art. 336 din Codul de procedură civilă, excepția de neconstituționalitate invocată a rămas fără obiect, întrucât a fost înlăturată neconstituționalitatea normei juridice criticate. De asemenea, reprezentantul Asociației Chinologice a Municipiului București cu sediul în str. Sălăjeni nr. 25 solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Precizează, însă, că modificarea la care a făcut referire autorul excepției nu afectează obiectul acesteia,

art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

instituind o procedură specială, referitoare la soluționarea recursurilor declarate împotriva încheierilor de admitere sau de respingere a cererilor de înscriere a asociațiilor în Registrul asociațiilor și fundațiilor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Consideră că textul criticat nu restrânge accesul liber la justiție, întrucât persoanele interesate au posibilitatea de a sesiza instanța de judecată, în condițiile legii generale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.942/2004, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Asociația Chinologică a Municipiului București cu sediul în str. Popa Tatu nr. 61 într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei încheieri a Judecătoriei Sectorului 1 București, prin care s-a admis cererea de acordare a personalității juridice și de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor a Asociației Chinologice a Municipiului București cu sediul în str. Sălăjeni nr. 25.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia consideră că prevederile

art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

contravin dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât recursul, calea unică de atac împotriva încheierii de admitere a cererii de înscriere a unei asociații sau fundații, nu poate fi formulat de alte părți decât cele care au fost citate la dezlegarea pricinii. Precizează că în materia asociațiilor și fundațiilor nu își găsește aplicare art. 336 din Codul de procedură civilă, care reprezintă legea generală. Conform acestui articol, calea de atac împotriva hotărârilor pronunțate în materii necontencioase este apelul, care poate fi introdus de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluționarea cererii. În continuare, apreciază că textul de lege criticat încalcă dreptul de liber acces la justiție al părților pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legitime, deoarece, spre deosebire de dispozițiile de drept comun aplicabile apelului, cuprinse în art. 336 alin. (4) din Codul de procedură civilă sau de dispozițiile speciale din vechea reglementare, respectiv

art. 90 alin. (4) din Legea nr. 21/1924 ,

art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

nu precizează în mod expres posibilitatea formulării recursului de către orice persoană interesată, inclusiv de cele care nu au fost citate la soluționarea cererii.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, textul de lege criticat îngrădind posibilitatea persoanei interesate de a ataca în justiție încheierile de admitere sau de respingere a cererii de înscriere a unei asociații sau fundații. În acest sens, arată că, în conformitate cu prevederile art. 336 din Codul de procedură civilă, terțul interesat poate exercita calea de atac a recursului, cu condiția declarării, în prealabil, a apelului. Or,

art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

"suprimă calea de atac a apelului și nu prevede în mod expres posibilitatea terțului de a declara recurs". De aceea, apreciază că "terțul interesat nu mai are la îndemână nici o cale de atac" împotriva încheierilor de admitere sau de respingere a cererilor de înscriere a asociațiilor sau fundațiilor.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că derogarea de la principiul dublului grad de jurisdicție, instituită prin

Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 , nu reprezintă o încălcare a art. 21 din Constituție, întrucât "este destinată să asigure, în primul rând, celeritatea soluționării cauzei, scurtând durata și evitând, astfel, tergiversarea cauzei prin reluarea ciclului procesual". De asemenea, precizează că "derogarea de la procedura de drept comun nu este unică în legislație". În acest sens, menționează, cu titlu de exemplu, încheierea prin care se decide, în procedură necontencioasă, asupra cererii de sechestru asigurător, care este supusă numai recursului. În susținerea constituționalității textului de lege criticat, Guvernul invocă jurisprudența Curții Constituționale, prin care s-a statuat că accesul liber la justiție nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații diferite. În final, apreciază că orice persoană fizică sau juridică are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată, potrivit dreptului comun, în cazul în care se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, afirmă că "accesul liber la justiție are ca semnificație faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social". De asemenea, arată că accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția. În continuare, precizează că "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege". Mai arată că din prevederile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție rezultă că este de competența exclusivă a legiuitorului stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată prin

Legea nr. 246/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005. Acesta are următorul cuprins:

- Art. 11: "(1) Încheierile de admitere sau de respingere a cererii de înscriere sunt supuse numai recursului.

(2) În cazul în care procurorul nu a participat la soluționarea cererii, parchetului de pe lângă instanța sesizată i se vor comunică și copii de pe actul constitutiv și de pe statutul asociației, împreună cu încheierea de admitere ori de respingere a cererii de înscriere, după caz.

(3) Termenul de recurs este de 5 zile și curge de la data pronunțării, pentru cei care au fost prezenți, și de la data comunicării, pentru cei care au lipsit.

(4) Recursul se soluționează cu citarea părților, în camera de consiliu, de urgență și cu precădere. Dispozițiile art. 10 alin. (3) cu privire la pronunțarea și redactarea hotărârii se aplică în mod corespunzător."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, al căror conținut este următorul:

- Art. 21 alin. (1) și (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul excepției critică prevederile

art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 , întrucât nu oferă terților interesați posibilitatea de a ataca încheierile pronunțate de instanțele judecătorești cu privire la cererile de înscriere a asociațiilor în Registrul asociațiilor și fundațiilor. Sub acest aspect, consideră că textul criticat îngrădește dreptul de liber acces la justiție, statuat de art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție.

Textul de lege ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate instituie o procedură specială, derogatorie de la prevederile dreptului comun în materie necontencioasă, procedură ce se justifică prin necesitatea soluționării cu celeritate a acestui tip de cereri. În

Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , Curtea Constituțională a statuat că "nu este contrară principiului liberului acces la justiție instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ce privește căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor". Din această perspectivă, nu poate fi reținută critica autorului excepției, întrucât terții interesați, persoane fizice sau juridice, își pot valorifica pe deplin dreptul constituțional de acces liber la justiție. Astfel, nimic nu împiedică persoana care consideră că prin dobândirea personalității juridice de către o asociație i-au fost vătămate drepturile sau interesele sale legitime să sesizeze instanțele judecătorești în condițiile prevăzute de legea generală, și anume cele ale art. 336 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin pct. 59 din

Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Potrivit textului modificat, încheierea prin care se încuviințează cererea este supusă recursului, care "[...] poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea pricinii". Modificarea este chiar în sensul susținerilor autorului excepției, astfel că și sub acest aspect critica de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Asociația Chinologică a Municipiului București cu sediul în str. Popa Tatu nr. 61 în Dosarul nr. 1.942/2004 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 septembrie 2005.