Decizia nr. 467/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Claudia Margareta Niță - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 6 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată, cu modificări și completări, prin

Legea nr. 501/2002 ", excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, reprezentat prin primar Emil Boc, în Dosarul nr. 15.223/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens se arată că, potrivit

art. I pct. 16 din titlul II al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, dispozițiile

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

au fost preluate în substanța lor juridică prin

art. 4^1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 , iar prin dispozițiile art. VI din titlul II al aceleiași legi, dispozițiile

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

au fost abrogate în mod expres.

Totodată dispozițiile

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

au mai fost supuse examenului de constituționalitate, iar prin

Decizia nr. 284 din 7 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 16 august 2005, Curtea Constituțională a constatat că acestea nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) și ale art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală și nici dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția asupra drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate a fi încălcate și în prezenta cauză. Întrucât soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile de lege criticate a fost preluată în totalitate de

art. 4^1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 , se apreciază că nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții, astfel că soluția și considerentele reținute în decizia amintită se mențin și în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 15.223/2004, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 6 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată, cu modificări și completări, prin

Legea nr. 501/2002 ". Excepția a fost ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, reprezentat prin primar Emil Boc, într-o cauză civilă având ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul de lege criticat încalcă principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

se aplică și unor situații legal constituite pe baza unei legi anterioare. De asemenea, este nesocotit și principiul egalității în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, prin aceea că introduce o discriminare "nejustificată, nelegală și imorală. Se înlătură, astfel, beneficiul bunei-credințe în privința vânzării-cumpărării unei categorii de imobile preluate de stat în mod abuziv, instituind astfel un tratament juridic discriminatoriu pentru unii cetățeni care, de fapt, se află într-o situație identică cu cea a altor cumpărători, ale căror acte de cumpărare își păstrează valabilitatea".

Se mai susține că textul de lege atacat contravine totodată și art. 44 din Constituție, deoarece "proprietatea privată nu mai este garantată și ocrotită în mod egal de lege, creându-se, în acest fel, o situație discriminatorie", încălcându-se astfel și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în raport cu art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală. În sfârșit, se afirmă și contrarietatea dintre dispozițiile de lege criticate și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, "în raport de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului".

Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și ca atare urmează a fi respinsă, deoarece

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

nu vine în contradicție cu prevederile art. 15 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) și ale art. 44 din Constituție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Dispozițiile

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

nu instituie o încălcare a principiului neretroactivității legii civile, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, ci, dimpotrivă, reprezintă chiar o consacrare a acestuia. Textul de lege criticat nu face decât să constate nulitatea absolută a unor acte, ca urmare a nerespectării unor dispoziții imperative ale legilor în vigoare la momentul încheierii lor, iar sancțiunea care intervine este aceeași atât la momentul încheierii actului juridic civil, cât și în cazul noii legi, existând o continuitate care exclude retroactivitatea.

Nu pot fi reținute nici susținerile potrivit cărora dispozițiile de lege menționate "introduc o discriminare nejustificată, nelegală sau imorală" împotriva exigențelor principiului egalității în drepturi al cetățenilor, statuat în art. 16 din Constituție. Aceasta deoarece, pe de o parte, Curtea Constituțională nu are în vedere, la examinarea constituționalității unui text de lege, compatibilitatea acestuia cu alte prevederi legale, ci doar cu principiile și prevederile fundamentale, iar, pe de altă parte, dispozițiile de lege în cauză se referă, distinct, la două categorii de persoane aflate în situații juridice diferite, respectiv dobânditorii de bună-credință ai unor imobile preluate de stat fără titlu valabil și dobânditorii unor imobile ce au aparținut cultelor religioase. Or, principiul egalității în drepturi nu interzice, ci, dimpotrivă, presupune tratament juridic diferit pentru persoane aflate în situații deosebite.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 44 din Constituție, se precizează că "scopul Ordonanței Guvernului nr. 94/2000 a fost acela de a restitui foștilor proprietari imobile ce au aparținut cultelor religioase din România, iar nu acela de a legifera o expropriere, fără dreaptă și prealabilă despăgubire, așa cum susține autorul excepției".

Legiuitorul nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale ale art. 44 din Constituție, respectând totodată și prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care, "potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, permit statelor să reglementeze exercitarea dreptului de proprietate în concordanță cu interesul general, adoptând în acest sens legile necesare".

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. VI alin. (3) din titlul II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002

sunt constituționale.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituție, se menționează că textul de lege atacat, "instituind sancțiunea nulității absolute pentru actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data înstrăinării", reprezintă tocmai "consacrarea principiului tempus regis actum, cauza de nulitate existând încă de la data încheierii actului". De asemenea, se apreciază că nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate față de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece textul de lege criticat "se aplică tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale, respectiv celor ce au dobândit imobile prin acte juridice încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la acea dată, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare".

În sfârșit, dispozițiile

art. VI alin. (3) al titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 44 din Constituție și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Potrivit acestora, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar "garantarea și ocrotirea proprietății operează în condițiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale și nu prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la epoca respectivă".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare și notelor scrise ale autorului excepției, dispozițiile " art. 6 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată, cu modificări și completări, prin

Legea nr. 501/2002 ".

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, a fost aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 48/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004.

La data sesizării Curții Constituționale, textul de lege criticat avea următorul conținut:

- Art. VI alin. (3): "Actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 501/2002 , sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale,

art. VI alin. (1)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

a fost abrogat expres prin

art. VI din titlul II al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.

Dispozițiile art. VI alin. (3), prevăzute la titlul II al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , au fost preluate, cu un conținut identic, în

art. 4^1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 , potrivit

art. I pct. 16 din titlul II al Legii nr. 247/2005

intitulat "Modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România".

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că, atunci când dispoziția legală criticată pentru neconstituționalitate a fost abrogată, excepția este admisibilă numai în măsura în care noua reglementare menține în substanța sa reglementarea anterioară. Având în vedere că în cauza de față această cerință este îndeplinită, Curtea urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate așa cum aceasta a rezultat din modificările

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 .

Este de observat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

a fost ulterior republicată, în temeiul

art. V din titlul II al Legii nr. 247/2005 , în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, iar ca urmare a renumerotării textelor, art. 4^1 alin. (2) a devenit art. 6 alin. (2). Așadar, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra acestui din urmă text de lege, care are următorul conținut:

- Art. 6 alin. (2): "Actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementărilor internaționale privitoare la drepturile fundamentale, cu excepția cazului în care legile interne conțin dispoziții mai favorabile, și ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată. De asemenea, se susține și încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății, precum și a art. 6 paragraful 1 din aceeași convenție, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta este neîntemeiată și în consecință urmează să fie respinsă.

Textul de lege criticat sancționează cu nulitatea absolută actele juridice de înstrăinare a imobilelor ce fac obiect de reglementare al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, dacă aceste acte au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.

Dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse examenului de constituționalitate prin raportare la aceleași texte din Constituție și din documentele internaționale invocate, în parte, și în prezenta cauză, cu prilejul soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. VI alin. (3) din titlul II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , dispoziții ale căror conținut și soluție legislativă au fost preluate de

art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată.

Astfel, prin

Decizia nr. 284 din 7 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 16 august 2005, și prin

Decizia nr. 374 din 5 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 29 august 2005, Curtea a constatat conformitatea dispozițiilor

art. VI alin. (3) din titlul II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002

față de prevederile și principiile fundamentale cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) și art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, precum și față de dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății, reținând în esență următoarele: sancționând cu nulitatea absolută actele de înstrăinare a unor bunuri imobile prevăzute de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 , încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, textul de lege criticat nu reprezintă decât consacrarea legală a aplicării sancțiunii nulității actului juridic civil, fără a i se putea imputa așadar nesocotirea principiului neretroactivității legii civile; foștii proprietari ai imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase și cumpărătorii unor asemenea imobile se află în situații juridice diferite, astfel că un tratament juridic diferențiat este pe deplin justificat, în lumina exigențelor principiului egalității, care nu este sinonim cu uniformitatea, ci impune aplicarea unor soluții diferite pentru situații diferite; în sfârșit, principiul constituțional al garantării și ocrotirii proprietății private operează în condițiile dobândirii legale a dreptului de proprietate, nu și în cazul în care dreptul este dobândit prin încălcarea normelor imperative ale legilor în vigoare la data încheierii actelor juridice de înstrăinare, soluția judicioasă pentru această situație fiind cea a aplicării sancțiunii nulității actului juridic civil.

Dată fiind identitatea de conținut juridic dintre dispozițiile

art. VI alin. (3) din titlul II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002

și prevederile

art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 , republicată, și observând totodată că temeiurile constituționale invocate atât în deciziile menționate mai sus, cât și în prezenta cauză sunt aceleași, Curtea constată că soluțiile adoptate și argumentele ce au stat la baza acestora se mențin și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții.

În ceea ce privește susținerile potrivit cărora dispozițiile de lege criticate contravin și prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea constată că argumentarea pretinsei contrarietăți se referă doar la "jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului", fără a se indica însă o cauză anume, soluționată de instanța europeană în sensul celor afirmate. Or, potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate", astfel că aceste critici nu pot fi reținute.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată, excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, reprezentat prin primar Emil Boc, în Dosarul nr. 15.223/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2005.