Decizia nr. 460/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Corneliu Popescu în Dosarul nr. 1.500/2005 al Tribunalului Mehedinți - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 411D/2005, care are același obiect.

La apelul nominal în Dosarul nr. 411D/2005, se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 411D/2005 la Dosarul nr. 410D/2005, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerințele conexării prevăzute de

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 .

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea, întrucât dosarele au obiect identic.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menționate, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 411D/2005 la Dosarul nr. 410D/2005, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, având în vedere jurisprudența recentă a Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 395/2005 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 28 aprilie 2005, pronunțate în dosarele nr. 1.500/2005 și nr. 1.504/2005, Tribunalul Mehedinți - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Parchetul Național Anticorupție, devenit

art. 28 alin. (5) prin Legea nr. 601/2004

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2004 . Excepția a fost ridicată de Corneliu Popescu și de Cristina Mazilescu, Gina Rolea, Stelian Aurelian Cadea, Magdalena Tinca, Dumitru Popescu, Elena Sârbu, Alin Ghimpău, Alina Mihaela Crăiniceanu, Claudia Marian Ghilă, Elena Ciupitu, Liliana Grigorescu, Tatiana Toșa, Dorinel Zoican, Alina Tudosie, Magdalena Aldea, Mihaela Popescu, Adela Barbu, Dumitru Guran, Camelia Zoican, Sorina Nicoleta Căpitănescu, Laura Victoria Epure, Aurora Ioana Mihăiță, Carmen Mihaela Olaru, Daniela Toader, Magdalena Cristina Cocor, Ștefania Gherănescu în cadrul unor litigii de muncă având ca obiect obligarea Ministerului Finanțelor Publice, a Ministerului Justiției, respectiv a Ministerului Public, a Curții de Apel Craiova și a Tribunalului Mehedinți la plata drepturilor salariale reprezentând 40% din indemnizația de încadrare brută lunară.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, că nu există în realitate complete specializate pentru judecarea cauzelor de corupție, marea majoritate a judecătorilor secțiilor penale ale tribunalelor și curților de apel soluționând acest gen de cauze și, ca atare, nu se justifică acordarea unor drepturi salariale sporite. Totodată, aceste cauze nu necesită o specializare anume față de alte categorii de cauze, soluționate de alte secții ale acelorași instanțe și, de asemenea, nu presupun un grad de complexitate sporit față de acestea. Mai arată că acest gen de cauze nu supune judecătorul cauzei unor pericole mai mari decât cele la care este expus procurorul care a instrumentat cauza, care poate fi din cadrul parchetelor de pe lângă tribunale sau curțile de apel. În acest sens, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 89/2003 , prin care s-a statuat că dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 543/2002

sunt neconstituționale, întrucât limitează aplicarea legii la pedepse, măsuri și sancțiuni aplicate prin hotărâri judecătorești rămase definitive până la data intrării în vigoare a legii, excluzând pedepsele, măsurile și sancțiunile aplicate ulterior pentru fapte săvârșite până la această dată.

Totodată, arată că legiuitorul a acordat acest spor și în privința altor categorii de cauze, cum sunt cele privind combaterea criminalității organizate și a terorismului, precum și tuturor judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și procurorilor de la parchetul de pe lângă această instanță.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 124 alin. (3) din Constituție, autorul excepției susține că acordarea sporului de 40% numai anumitor judecători aduce atingere independenței judecătorului, întrucât repartizarea judecătorilor pe secții și desemnarea judecătorilor specializați în cauze de corupție se fac de președintele instanței respective [potrivit art. 9 lit. l), art. 10 lit. c) și art. 11 lit. a) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel, elaborat de Ministerul Justiției, Direcția generală organizare, resurse umane și relații cu Ministerul Public].

Tribunalul Mehedinți - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, arătând că dispozițiile

art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , devenit

art. 28 alin. (5) prin Legea nr. 601/2004 , încalcă prevederile constituționale ale art. 124 alin. (3) privind independența judecătorilor, deoarece repartizarea cauzelor este atributul exclusiv al președintelui instanței judecătorești.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că dispoziția legală criticată trebuie înțeleasă și interpretată "în contextul locului pe care îl ocupă în zilele noastre lupta împotriva corupției în politicile interne și internaționale". În acest sens, Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției (adoptată la New York la 31 octombrie 2003 și ratificată de România prin

Legea nr. 365/2004 ) și Convenția penală privind corupția din 1999 a Consiliului Europei (ratificată de România prin

Legea nr. 27/2002 ) conțin prevederi distincte privind "Autorități specializate", cum ar fi art. 36 din Convenția ONU, potrivit căruia "Fiecare stat parte face astfel încât, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, să existe unul sau mai multe organisme ori persoane specializate în lupta împotriva corupției prin investigații și reprimare. Acest organism sau aceste organisme ori aceste persoane își vor acorda independența necesară, conform principiilor fundamentale ale sistemului juridic al statului parte, pentru a putea exercita eficient funcțiile lor la adăpost de orice influență necuvenită. Aceste persoane sau personalul respectivului ori respectivelor organisme ar trebui să aibă formarea și resursele adecvate pentru a-și exercită sarcinile". O dispoziție asemănătoare este prevăzută și în art. 20 din Convenția penală privind corupția, a Consiliului Europei. Din aceste prevederi reiese atât obligația existenței în statele semnatare ale Convenției a unor organisme ori persoane specializate în lupta împotriva corupției, cât și cerința ca aceste persoane să dispună de pregătirea și resursele adecvate pentru a-și îndeplini sarcinile.

Ca urmare, dispozițiile

art. 28 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

reprezintă transpunerea în dreptul intern a prevederilor internaționale privind prevenirea și combaterea corupției, pe care România este obligată să le respecte, ca parte semnatară a convențiilor. Totodată, Strategia națională anticorupție pe perioada 2005-2007 și Planul de acțiune pentru implementarea acestei strategii prevăd, ca una dintre măsurile îndeplinirii angajamentului din Poziția Comună a Uniunii Europene, "pregătirea profesională specializată a personalului P.N.A., mai ales cu privire la tipologiile cazurilor de corupție și cooperare judiciară cu structuri similare din statele membre".

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, apreciază că autorii excepției dau o interpretare eronată principiului egalității cetățenilor în fața legii. Astfel, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia Plenului nr. 1/1994 , principiul constituțional din art. 16 alin. (1) presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, dispozițiile legale criticate nu instituie privilegii sau discriminări, ele aplicându-se în mod egal unei categorii de persoane care se află într-o situație identică, adică "tuturor persoanelor specializate în lupta împotriva corupției, ce funcționează în cadrul sistemului judiciar". În acest caz diferențierea de tratament are la bază criterii obiective privind pregătirea lor profesională diferită, specializată și formarea lor anume pentru activitatea de urmărire și judecare a infracțiunilor de corupție, ca și specificul acestor activități, având în vedere tipologiile diferite ale cazurilor de corupție, ca și specificul cooperării judiciare între structurile specializate din sistemul nostru judiciar și structuri similare din alte state.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate, prin care se instituie un spor la indemnizația de încadrare brută lunară pentru personalul prevăzut de ipoteza normei legale, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât principiul egalității în drepturi nu presupune uniformitate, astfel încât, la situații diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Stabilirea unui tratament juridic diferențiat în cazul categoriilor de personal reprezintă o opțiune a legiuitorului, justificată, în cazul dispozițiilor legale criticate, de complexitatea activității desfășurate, "precum și de necesitatea instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea capacității Parchetului Național Anticorupție ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție".

În ceea ce privește invocarea art. 124 alin. (3) din Constituție, apreciază că aceste dispoziții din Legea fundamentală nu au incidență în cauza de față.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare ale Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile

art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Parchetul Național Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, dispoziții modificate prin

art. IV pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, devenite dispozițiile art. 28 alin.(5) prin

art. I pct. 8 din Legea nr. 601/2004

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2004

privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.227 din 20 decembrie 2004.

Astfel, dispozițiile legale criticate au următorul cuprins: "Personalul prevăzut la alin. (1), judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracțiunile de corupție - potrivit

art. 29 din Legea nr. 78/2000 , cu modificările și completările ulterioare -, procurorii care participă la judecarea acestor cauze, președintele, vicepreședintele, președinții de secții și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, adjuncții săi și procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție beneficiază de un spor de 40% la indemnizația de încadrare brută lunară. Personalul din Parchetul Național Anticorupție prevăzut la alin. (2) și (3) beneficiază de un spor de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție pe care o desfășoară."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile legale criticate contravin următoarelor dispoziții constituționale:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 124 alin. (3): "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii."

Analizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale care instituie un spor de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru anumiți magistrați, Curtea constată că autorii excepției critică enumerarea limitativă a acestor categorii de magistrați, fiind nemulțumiți de faptul că dispoziția legală în discuție nu prevede acordarea acestui spor tuturor magistraților.

Potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, "fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

În acest sens este și

Decizia nr. 328 din 21 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 1 august 2005, prin care Curtea s-a pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, stabilind că "nu are competența de a completa prevederea legală potrivit căreia sporul de 40% se aplică numai anumitor magistrați, ci intră în competența exclusivă a legiuitorului adoptarea unor prevederi legale care să instituie anumite discriminări pozitive. Justificarea instituirii acestui spor, în condițiile în care nu există specializări pentru anumite categorii de magistrați, cum sunt judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracțiunile de corupție sau procurorii care participă la judecarea acestor cauze, reprezintă o problemă de legiferare, iar nu una de constituționalitate. În aceeași ordine de idei, acordarea acestui spor și judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și procurorilor de la parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se înscrie în aceeași competență de legiferare, Curtea Constituțională neputându-se erija într-un legislator pozitiv".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Parchetul Național Anticorupție, excepție ridicată de Corneliu Popescu și de Cristina Mazilescu, Gina Rolea, Stelian Aurelian Cadea, Magdalena Tinca, Dumitru Popescu, Elena Sârbu, Alin Ghimpău, Alina Mihaela Crăiniceanu, Claudia Marian Ghilă, Elena Ciupitu, Liliana Grigorescu, Tatiana Toșa, Dorinel Zoican, Alina Tudosie, Magdalena Aldea, Mihaela Popescu, Adela Barbu, Dumitru Guran, Camelia Zoican, Sorina Nicoleta Căpitănescu, Laura Victoria Epure, Aurora Ioana Mihăiță, Carmen Mihaela Olaru, Daniela Toader, Magdalena Cristina Cocor, Ștefania Gherănescu în dosarele nr. 1.500/2005 și nr. 1.504/2005 ale Tribunalului Mehedinți - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2005.