Decizia nr. 505/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 85 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Ramazan Akkaya în Dosarul nr. 1.438/2005 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca fiind neîntemeiată. Arată în acest sens că liberul acces la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești, la toate mijloacele procedurale de înfăptuire a justiției și nici la toate căile de atac.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.438/2005, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 85 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , excepție ridicată de Ramazan Akkaya într-o cauză ce are ca obiect o contestație la ordonanța de declarare a indezirabil.

În motivarea excepției, autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate prevăd o singură cale de atac împotriva ordonanței de declarare ca indezirabil a unui străin, fiind exclus dublul grad de jurisdicție, ceea ce contravine prevederilor art. 15 alin. (2), coroborate cu art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituție, precum și reglementărilor din art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și din art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la această convenție.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că nu sunt întemeiate criticile de neconstituționalitate formulate de autorul excepției, deoarece principiul dublului grad de jurisdicție nu este inclus ca atare în Constituție și nici în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar prevederile art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 nu au incidență în cauză.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul consideră că excepția ridicată nu este întemeiată, întrucât art. 6 §1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede componente ale bunei administrări a justiției, care sunt în totalitate respectate și prin dispozițiile legale criticate.

Arată că această convenție prevede obligativitatea dublului grad de jurisdicție numai pentru soluționarea cauzelor penale, ca și art. 2 din Protocolul adițional nr. 7, iar declararea unui străin ca fiind indezirabil are loc în cadrul unei proceduri administrative.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale sunt constituționale. Arată, în acest sens, că obligativitatea dublului grad de jurisdicție este prevăzută numai pentru cauzele penale.

Invocă jurisprudența constantă a Curții Constituționale, conform căreia accesul la justiție nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului.

Apreciază că dispozițiile legale criticate nu contravin sub nici un aspect principiului neretroactivității legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 85 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, prevederi care au următorul cuprins: "(1) Ordonanța de declarare ca indezirabil poate fi atacată de străinul împotriva căruia a fost dispusă, în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării, la Curtea de Apel București. Instanța se pronunță în termen de 3 zile de la data primirii cererii. Hotărârea este definitivă și irevocabilă.

(2) Exercitarea căii de atac prevăzute la alin. (1) nu are efect suspensiv de executare a ordonanței de declarare ca indezirabil a străinului. În cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea de pagube iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea executării ordonanței de declarare ca indezirabil, până la soluționarea acțiunii. Instanța va soluționa cererea de suspendare, de urgență, hotărârea pronunțată în acest caz fiind executorie de drept."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (2) și ale art. 20 din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile."

De asemenea, autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare și prevederilor art. 6 §1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și celor ale art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, care au următorul cuprins:

- Art. 6 §1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției."

- Art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: "1. Orice persoană declarată vinovată de o infracțiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege.

2. Acest drept poate face obiectul unor excepții în cazul infracțiunilor minore, așa cum acestea sunt definite de lege, sau când cel interesat a fost judecat în primă instanță de către cea mai înaltă jurisdicție ori a fost declarat vinovat și condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitării sale."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta este neîntemeiată și, în consecință, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente: