Decizia nr. 171/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 82 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Kaddour Ahmad în Dosarul nr. 5.658/2004 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, considerând că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. Precizează că accesul liber la justiție nu implică posibilitatea de a exercita toate căile de atac existente, fiind atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili căror căi de atac sunt supuse hotărârile judecătorești. Arată că exigențele Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun existența dublului grad de jurisdicție numai în cauzele penale, or obiectul procesului în cadrul căruia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate îl constituie soluționarea unui litigiu de contencios administrativ.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 decembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 5.658/2004, Curtea de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 82 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Kaddour Ahmad într-o acțiune în contencios administrativ având ca obiect soluționarea contestației formulate de acesta împotriva dispoziției de părăsire a teritoriului României, emisă de Autoritatea pentru străini - Biroul pentru străini al județului Suceava.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 11 și ale art. 48 din Constituție, raportate la prevederile art. 6 pct. 1 și ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Arată că, în conformitate cu prevederile

art. 82 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , sentința pronunțată de curtea de apel, ca instanță de fond, este definitivă și irevocabilă, ceea ce înseamnă că "nu mai este susceptibilă de a fi atacată în nici un fel, deci este nerecurabilă". Consideră că această dispoziție de lege contravine dreptului la un proces echitabil și constituie "o limitare intolerabilă a liberului acces la actul de justiție". De asemenea, susține că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 49 din Constituție pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, concluzionând că "eliminarea posibilității exercițiului unei căi de atac nu este justificată și, deci, aduce o gravă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, încălcându-se atât Constituția, cât și tratatele internaționale la care România a aderat".

Curtea de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că reclamantului nu i-au fost încălcate drepturile recunoscute de lege, împotriva sentinței pronunțate de curtea de apel acesta având deschisă calea apelului, conform

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 .

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere invocă

Decizia nr. 464 din 4 decembrie 2003 , prin care Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 82 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România. De asemenea, este invocată Hotărârea din 5 octombrie 2000, pronunțată în cauza "Maaouia împotriva Franței", prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "deciziile privind intrarea, șederea și expulzarea străinilor nu privesc drepturile și obligațiile civile ale reclamantului și nici acuzații de natură penală, în sensul art. 6 pct. 1 din Convenție. În consecință, art. 6 pct. 1 nu este aplicabil cauzei". Arată, de asemenea, că prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se impune statelor semnatare obligația de a conferi persoanelor dreptul la dublul grad de jurisdicție, dar în materie penală, conform art. 2 alin. 1 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție. "Or, dreptul reclamantului de a contesta dispoziția de părăsire a teritoriului nu face obiectul unei proceduri penale, ci al unei proceduri în contencios administrativ."

Avocatul Poporului apreciază că sesizarea Curții Constituționale nu este legală. Aceasta deoarece Curtea de Apel Suceava nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate în fața sa, or, din interpretarea dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale rezultă că încheierea instanței de judecată prin care se sesizează Curtea Constituțională trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, opinia instanței asupra excepției invocate de autor, aceasta fiind o condiție de valabilitate a sesizării. Mai arată că dispozițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

sunt imperative și reprezintă voința legiuitorului de a acorda instanței de judecată rolul unui filtru de acces la instanța de contencios constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 82 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, modificată și completată prin

Legea nr. 482/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 27 noiembrie 2004. Conținutul textului de lege criticat este următorul:

- Art. 82: "(1) Dispoziția de părăsire a teritoriului poate fi atacată în termen de 10 zile lucrătoare de la data comunicării, la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Autoritatea pentru străini, sau la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis dispoziția de părăsire a teritoriului. Instanța soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Sentința instanței este definitivă și irevocabilă.

(2) Exercitarea căii de atac prevăzute la alin. (1) suspendă executarea dispoziției de părăsire a teritoriului."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 11 și ale art. 52 (art. 48 în forma nerevizuită a Constituției), dispoziții al căror conținut este următorul:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.";

- Art. 11: "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziții contrare Constituției, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituției.";

- Art. 52: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.

(2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătură răspunderea magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență."

De asemenea, autorul excepției consideră că textul de lege criticat încalcă și prevederile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform cărora: Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (...) a cauzei sale, (...)", precum și pe cele ale art. 13 din același instrument juridic internațional, potrivit cărora "Orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale".

Din analizarea excepției de neconstituționalitate se observă că dispozițiile

art. 82 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , care prevăd că sentința curții de apel prin care se soluționează cererea de anulare a dispoziției de părăsire a teritoriului este definitivă și irevocabilă, au mai fost supuse controlului Curții Constituționale, constatându-se constituționalitatea acestora prin

Decizia nr. 464 din 4 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2004. S-a reținut cu acel prilej că în jurisprudența constantă a Curții Constituționale s-a statuat faptul că accesul la justiție nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului. Pe aceleași considerente urmează să fie respinsă critica de neconstituționalitate și în prezenta cauză.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 82 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , Curtea constată că acestea nu pot face obiectul controlului de constituționalitate, întrucât autorul excepției nu formulează nici o critică de neconstituționalitate. Curtea Constituțională a reținut în mod constant că nu este în măsură să se substituie părții cu privire la invocarea unor motive de neconstituționalitate, deoarece ar exercita astfel un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu prevederile art. 146 lit. d) din Constituție și cu cele cuprinse în

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate". În acest sens, pot fi menționate exemplificativ

Decizia Curții Constituționale nr. 93 din 25 iunie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 31 iulie 1998, și

Decizia nr. 386 din 16 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 26 noiembrie 2003.

În sfârșit, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției, referitoare la caracterul statului român de stat de drept, democratic și social, cuprinse în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, și nici cele ale art. 52 din Constituție, privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Cu referire la punctul de vedere exprimat de Avocatul Poporului în sensul că lipsa opiniei instanței de judecată cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată conduce la nelegalitatea sesizării, Curtea reține că lipsa de diligență a autorității publice și culpa sa în îndeplinirea obligațiilor izvorâte din lege nu pot reprezenta un impediment în calea valorificării depline a dreptului la apărare, în speță prin sesizarea Curții Constituționale în scopul realizării controlului de constituționalitate a unui text de lege de care depinde soluționarea cauzei. Curtea Constituțională a statuat în acest sens, de exemplu în

Decizia nr. 47 din 5 martie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, în care s-a reținut că "lipsa opiniei instanței judecătorești din încheierile de sesizare nu poate opri Curtea să judece cauzele ce i-au fost deduse, deoarece încălcarea de către instanță a obligației de a-și exprima opinia nu poate paraliza exercitarea dreptului conferit de Constituție autorilor excepției de a o invoca și, în mod corelativ, de a primi soluția rezultată din controlul legii de către Curtea Constituțională. De principiu, exercițiul unui drept constituțional nu poate fi împiedicat de neîndeplinirea unei obligații în sarcina unei autorități publice, chiar dacă aceasta este o instanță judecătorească".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 82 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Kaddour Ahmad în Dosarul nr. 5.658/2004 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2005.