Decizia nr. 386/2003

Nicolae Popa - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 289, art. 327 alin. 3 și 5 și ale art. 334 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Bogdan Robert Oprea, Alexandru Eugen Leon Dimitriu și Victor Viorel Vasile în Dosarul nr. 7.677/2002 al Judecătoriei Buftea.

La apelul nominal răspunde avocat Mircea Popescu, pentru autorii excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorilor excepției solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată și constatarea neconstituționalității textelor de lege criticate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 289 și ale art. 327 alin. 3 și 5 din Codul de procedură penală, arătând că asupra textelor de lege criticate Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 151/2002 , neexistând elemente noi pentru schimbarea acestei jurisprudențe. În ceea ce privește neconstituționalitatea prevederilor art. 334 din Codul de procedură penală, pune concluzii de respingere a excepției, ca fiind inadmisibilă, întrucât autorii acesteia nu au motivat-o, încălcând astfel dispozițiile

art. 12 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 martie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 7.677/2002, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 289, art. 327 alin. 3 și 5 și ale art. 334 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Bogdan Robert Oprea, Alexandru Eugen Leon Dimitriu și Victor Viorel Vasile, inculpați în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că dispozițiile legale menționate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 23, referitoare la libertatea individuală, și ale art. 24, referitoare la dreptul la apărare, prevederilor art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, referitoare la dreptul la un proces echitabil, și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la același drept fundamental. În argumentarea excepției se arată că dreptul la apărare nu se poate realiza câtă vreme inculpatul nu are posibilitatea de a pune întrebări martorului care nu este prezent la judecată, de a putea stabili, prin audierea acestuia în instanță, situații de fapt noi, cu implicații în situația de drept. A se da citire unei declarații de martor audiat în faza de urmărire penală și a prevedea că instanța va ține seama de ea la judecarea cauzei este considerat un aspect de reală insecuritate juridică. În opinia autorilor excepției, declarația martorului care nu se prezintă în instanță urmează să fie înlăturată, deoarece nu corespunde exigenței probatoriului în materie penală. În sensul legislației europene trebuie să se asigure o garanție maximă de desfășurare a procesului penal, prin aducerea martorilor în instanță.

Cu privire la dispozițiile art. 334 din Codul de procedură penală, autorii excepției consideră că, pentru asigurarea egalității procesuale a părților, schimbarea încadrării juridice să fie făcută în termen de maximum un an de la data sesizării instanței, atunci când schimbarea încadrării este în defavoarea inculpatului, și că numai schimbarea încadrării juridice în favoarea inculpatului să poată fi făcută oricând.

Exprimându-și opinia asupra excepției, Judecătoria Buftea arată că solicitarea autorilor excepției de a fi înlăturate declarațiile martorilor audiați în faza urmăririi penale, dacă aceștia nu sunt audiați și în cadrul cercetării judecătorești, reprezintă o sancțiune pe care aceștia ar solicita-o prin modificarea Codului de procedură penală. Or, Curtea Constituțională se pronunță doar cu privire la constituționalitatea textului de lege criticat, neputând adăuga la textul de lege și cu atât mai puțin de a stabili printr-o decizie o sancțiune procesuală penală. În plus, în România drepturile procesuale sunt garantate inculpaților atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată. De altfel, inculpații ar fi avut posibilitatea solicitării unei confruntări cu martorii audiați în momentul în care li s-a prezentat materialul de urmărire penală. Legea română permite, în toate fazele procesului, ca inculpații să adreseze întrebări celorlalte părți din proces. Faptul că, din motive obiective, un martor nu poate fi audiat în faza judecății nu înseamnă că acest lucru se datorează unei lacune legislative, mai ales că legea română prevede posibilitatea unei asemenea confruntări în toate fazele și etapele procesuale. În ceea ce privește aprecierea probelor, aceasta este un atribut al instanței, care urmează să se pronunțe asupra fondului cauzei prin coroborarea tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza judecății. Cu privire la critica dispozițiilor art. 334 din Codul de procedură penală, instanța consideră că aceasta este inadmisibilă, deoarece Curtea Constituțională nu poate modifica norma legală examinată, ci doar se pronunță cu privire la constituționalitatea ei. Pentru același motiv, apare ca vădit nefondată critica formulată în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice în favoarea sau în defavoarea inculpaților, cu atât mai mult prevederea unui termen de un an de zile.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților apreciază că dispozițiile art. 289, art. 327 alin. 3 și 5 și ale art. 334 din Codul de procedură penală sunt constituționale. În acest sens, se arată că autorii excepției solicită, în realitate, Curții Constituționale interpretarea dispozițiilor art. 334 din Codul de procedură penală, precum și modificarea acestora, fapt ce excedează competenței acesteia. De asemenea, solicitarea lor de a fi înlăturate declarațiile martorilor audiați în faza urmăririi penale, atunci când aceștia nu mai sunt audiați în cadrul cercetării judecătorești, nu reprezintă o problemă de control al constituționalității, ci o adăugare la textul legii, ceea ce nu poate fi admis. De altfel, se arată în punctul de vedere menționat, autorii excepției nu indică textul constituțional considerat încălcat prin art. 334 din Codul de procedură penală.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 289 și ale art. 327 alin. 3 și 5 din Codul de procedură penală, în raport cu prevederile art. 23 și 24 din Constituție, este neîntemeiată, iar excepția privind art. 334 din Codul de procedură penală este inadmisibilă. Se arată că inadmisibilitatea decurge, pe de o parte, din faptul că autorii nu indică textele constituționale cărora dispozițiile criticate le contravin, iar pe de altă parte, pentru că ei solicită completarea acestor dispoziții prin adăugarea unor prevederi, ceea ce este inadmisibil, întrucât Curtea Constituțională se pronunță doar cu privire la constituționalitatea unui text de lege, fără să adauge sau să-l modifice. În ceea ce privește neconstituționalitatea art. 327 alin. 3 și 5, coroborate cu prevederile art. 289 din Codul de procedură penală, se arată că, potrivit art. 172 din Codul de procedură penală, învinuitul sau inculpatul are posibilitatea de a asista direct sau prin apărător la audierea martorilor în cursul urmăririi penale, iar cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, el ia cunoștință de declarațiile martorilor și poate cere confruntarea cu aceștia. De aceea, dreptul la apărare al inculpatului nu este încălcat. Procedura instituită de legiuitorul român este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, invocată și de autorii excepției, potrivit căreia este permisă folosirea declarațiilor martorilor date anterior judecății, chiar dacă inculpatul nu a asistat la această audiere, cu condiția să fi fost respectate drepturile apărării. Se invocă și jurisprudența Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 151/2002 , prin care Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Avocatul Poporului consideră, de asemenea, că dispozițiile art. 289 și ale art. 327 alin. 3 și 5 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Se arată că dispozițiile art. 327 alin. 3 și 5, în raport cu prevederile art. 24 din Constituție, au fost adoptate în considerarea unor situații obiective excepționale, în care martorul audiat în faza urmăririi penale nu se mai poate prezenta în fața instanței judecătorești pentru o nouă audiere. În aceste cazuri speciale, dreptul la apărare al inculpatului nu este încălcat, deoarece acesta are posibilitatea de a participa la audierea martorilor în cursul urmăririi (art. 172 din Codul de procedură penală). Pe de altă parte, este în interesul aflării adevărului să se țină seama de declarațiile martorului audiat aflat în imposibilitate de a fi audiat și la instanță. În acest sens, s-a pronunțat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 151/2002 . Totodată, partea interesată poate exercita căile de atac. În ceea ce privește art. 334 din Codul de procedură penală, față de art. 24 din Constituție, se arată că schimbarea încadrării juridice este un act procesual necesar, iar instanța este obligată să atragă atenția inculpatului că poate cere timp pentru a-și pregăti apărarea în noua situație, ceea ce constituie o garanție a dreptului la apărare. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 83/2002 . Cu privire la cererea autorilor excepției de modificare a dispozițiilor art. 334 din Codul de procedură penală, se arată că aceasta este inadmisibilă. Referitor la art. 289 din Codul de procedură penală față de prevederile art. 23 și 24 din Constituție, Avocatul Poporului precizează că aceste critici sunt nerelevante în cauză.

Președintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 289, art. 327 alin. 3 și 5 și ale art. 334 din Codul de procedură penală, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 289 (Oralitatea, nemijlocirea și contradictorialitatea): "Judecata cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu.";

- Art. 327 (Ascultarea martorului, expertului sau interpretului) alin. 3 și 5: "Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanța dispune citirea depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale și se va ține seama de ea la judecarea cauzei. [...]

Dacă unul sau mai mulți martori lipsesc, instanța poate dispune motivat fie continuarea judecății, fie amânarea cauzei. Martorul a cărui lipsă nu este justificată poate fi adus silit.";

- Art. 334 (Schimbarea încadrării juridice): "Dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea."

I. Referitor la dispozițiile art. 289 și ale art. 327 alin. 3 și 5 din Codul de procedură penală, autorii excepției consideră că acestea sunt contrare prevederilor art. 23 și 24 din Constituție, privind libertatea individuală și dreptul la apărare, precum și prevederilor art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, în fața unei instanțe independente și imparțiale. În motivarea excepției, ei arată că dreptul la apărare al inculpatului nu se poate realiza dacă martorul, deși prezent și audiat în faza urmăririi penale, nu este prezent în instanță pentru a fi din nou audiat și pentru a fi întrebat. În aceste condiții, luarea în considerare a declarației martorului date în faza urmăririi penale ar însemna o nesocotire a dreptului la apărare și ar trebui ca această probă să fie eliminată.

Examinând această critică de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 327 alin. 3 și 5 din Codul de procedură penală nu sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituție referitoare la dreptul la apărare, deoarece inculpatul a putut cunoaște declarațiile date de martor în cursul urmăririi penale sau cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, când putea cere confruntarea cu martorul. De aceea, în situația obiectivă excepțională în care prezența martorului audiat în faza urmăririi penale nu mai este posibilă în fața instanței de judecată, legea prevede citirea declarației martorului, punerea ei în discuție și luarea în considerare la pronunțarea hotărârii. De altfel, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 151 din 23 mai 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 8 iulie 2002. Prin această decizie, Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate, a arătat că dreptul de apărare al inculpatului nu este încălcat, având în vedere că are posibilitatea de a cunoaște și de a combate declarațiile date de martor în cursul urmăririi penale. Totodată, Curtea a subliniat că este în interesul aflării adevărului să se țină seama de declarațiile martorului legal audiat, aflat în imposibilitate obiectivă de a se prezenta în fața judecătorului pentru a da o nouă declarație.

Referitor la criticile de neconstituționalitate ale art. 289 din Codul de procedură penală în raport cu prevederile constituționale ale art. 23 și 24, Curtea constată că acestea sunt nerelevante pentru soluționarea excepției, neavând incidență cu obiectul acesteia.

II. În ceea ce privește dispozițiile art. 334 din Codul de procedură penală, Curtea constată, pe de o parte, că autorii excepției nu și-au raportat critica de neconstituționalitate la dispoziții din Constituție. Astfel fiind, instanța de contencios constituțional nu este în măsură să se substituie părții cu privire la invocarea unor motive de neconstituționalitate, deoarece ar exercita astfel un control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu prevederile

art. 144 lit. c) din Constituție și cu cele cuprinse în Legea nr. 47/1992 .

Pe de altă parte, din examinarea conținutului excepției rezultă că autorii acesteia consideră dispozițiile art. 334 din Codul de procedură penală ca fiind neconstituționale, deoarece nu prevăd un termen până la care, în cursul procesului penal, să se poată dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, mai ales într-o infracțiune mai gravă. De aceea, ei propun o modificare a dispozițiilor legale în acest sens, ceea ce, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituție, este de competența exclusivă a Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a țării. Conform

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională verifică, în cadrul controlului de constituționalitate a legilor, doar conformitatea acestora cu dispozițiile constituționale.

De altfel, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 334 din Codul de procedură penală este neîntemeiată și pe fond, deoarece schimbarea încadrării juridice a faptei este un act procesual necesar, în cazul în care rechizitoriul a reținut din eroare o anumită încadrare sau atunci când în cursul judecății apar elemente noi, de natură să determine o altă încadrare juridică decât cea dată prin actul de sesizare a instanței.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 289, art. 327 alin. 3 și 5 și ale art. 334 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Bogdan Robert Oprea, Alexandru Eugen Leon Dimitriu și Victor Viorel Vasile în Dosarul nr. 7.677/2002 al Judecătoriei Buftea.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2003.