Decizia nr. 520/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Mugurel Cenușă în Dosarul nr. 8.243/2004 al Tribunalului Suceava - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele Curții Constituționale dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 647D/2005, care are ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată în fața Tribunalului Suceava - Secția civilă de Constantin Catargiu în Dosarul nr. 2.546/C/2005.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin avocat Silvia Tudor, cu împuternicire la dosar. Lipsește partea Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Suceava, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele Curții Constituționale dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 648D/2005, care are ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată în fața Tribunalului Suceava - Secția civilă de Alior Cimpoeșu în Dosarul nr. 2.668/C/2005.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin avocat Silvia Tudor, cu împuternicire la dosar. Lipsește partea Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Suceava, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

Reprezentantul autorilor excepției Constantin Catargiu și Alior Cimpoeșu nu se opune conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

În temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea Dosarelor nr. 647D/2005 și nr. 648D/2005 la Dosarul nr. 571D/2005, care este primul înregistrat.

Având cuvântul, reprezentantul autorilor excepției Constantin Catargiu și Alior Cimpoeșu susține excepția astfel cum aceasta a fost formulată în fața instanței de judecată. Mai arată că dispozițiile de lege criticate oferă angajatorului posibilitatea de a înlătura persoane incomode pe criterii arbitrare. Consideră că despăgubirile ce s-ar putea acorda în cazul anulării deciziei de concediere nu se pot realiza în practică, datorită ratei de inflație, și nu pot acoperi traumele psihice suferite de angajat. Apreciază că nici un angajator nu angajează o persoană împotriva căreia a fost formulată o plângere penală, precum și faptul că, pe perioada suspendării contractului de muncă, angajatul se află în imposibilitatea de a fi promovat, deci de a beneficia de o mărire de salariu.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca fiind neîntemeiată. În acest sens arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, în cadrul controlului a priori, prin

Decizia nr. 24/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 2 februarie 2003, prilej cu care aceasta a constatat constituționalitatea prevederilor criticate. Arată că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, precum și că, întrucât art. 52 alin. (1) se aplică în mod egal tuturor cetățenilor aflați în situații juridice similare, acesta nu contravine dispozițiilor art. 16 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierile din 20 mai 2005, 27 iunie 2005 și 11 iulie 2005, pronunțate în dosarele nr. 8.243/2004, nr. 2.546/C/2005 și nr. 2.668/C/2005, Tribunalul Suceava - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Mugurel Cenușă, Constantin Catargiu și Alior Cimpoeșu în cauze ce au ca obiect contestații la deciziile de suspendare a contractului individual de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că dispozițiile art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 24, art. 41 alin. (1) și art. 53 din Constituție, "instituind o inegalitate în fața legii a persoanelor încadrate în muncă și îngrădind dreptul la muncă al acestora, drept ce poate fi, astfel, restrâns în mod abuziv de către angajator pe baza unei aprecieri exclusive, bazate pe bunul său plac". Consideră că aceste dispoziții legale au caracter discriminatoriu și în raport cu prevederile

art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, care permit suspendarea contractului individual al funcționarului public numai dacă s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru faptele reclamate.

Tribunalul Suceava - Secția civilă apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată, iar dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, deoarece salariatul al cărui contract individual de muncă a fost suspendat se poate încadra pe perioada suspendării la o altă unitate sau în orice altă funcție care nu este incompatibilă cu fapta pentru care angajatorul a formulat plângere penală împotriva sa, și nimic nu îngrădește exercițiul dreptului la apărare. Arată că textul de lege criticat prevede o măsură de protecție a salariatului, întrucât angajatorul, dispunând suspendarea, nu poate concomitent să desfacă contractul de muncă.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii este nefondată, întrucât aceste dispoziții legale nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituție. Arată că măsura suspendării contractului individual de muncă are caracter preventiv și temporar, putând fi dispusă de angajator numai împotriva salariatului bănuit că a săvârșit o faptă incompatibilă cu funcția deținută, iar pe perioada suspendării salariatul respectiv nu este împiedicat să se încadreze la altă unitate ori în altă funcție. De asemenea, pentru situația în care se va constata inexistența faptei ori nevinovăția salariatului, alin. (2) al aceluiași articol prevede măsuri reparatorii corespunzătoare. Invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv

Decizia nr. 24/2003 . Apreciază că, întrucât textul de lege criticat se aplică deopotrivă tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica susținută de autorul excepției cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție este neîntemeiată. Arată că dispozițiile legale criticate nu încalcă dispozițiile art. 24 și 53 din Legea fundamentală.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât acestea nu contravin sub nici un aspect dreptului la apărare, salariatul al cărui contract de muncă s-a suspendat putând să se adreseze instanțelor judecătorești cu cereri, opoziții și întâmpinări, precum și să exercite căile legale de atac. Salariatul respectiv nu este împiedicat să se încadreze la altă unitate ori în altă funcție decât cea cu care este incompatibilă fapta ce constituie obiectul acuzării. Invocă jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 24/2003

și

Decizia nr. 200/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 1 august 2002. Arată că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât acestea nu instituie privilegii sau discriminări între cetățenii aflați în situații identice, precum și că suspendarea nu reprezintă o sancțiune, ci o măsură cu caracter preventiv.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, care au următorul cuprins: "(1) Contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în următoarele situații: [...]

c) în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești."

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 24, art. 41 alin. (1) și art. 53 din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 41 alin. (1): "Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta este neîntemeiată și, în consecință, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Constituționalitatea dispozițiilor art. 52 alin. (1) lit. c) a fost examinată de Curtea Constituțională în cadrul controlului prealabil exercitat asupra Codului muncii. Cu acel prilej, Curtea a constatat, prin

Decizia nr. 24 din 22 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, că aceste dispoziții legale nu încalcă prevederile Constituției. În motivarea acestei soluții s-a reținut că suspendarea contractului individual de muncă constituie o măsură temporară, putând fi dispusă de angajator față de salariatul împotriva căruia s-a formulat plângerea penală ori s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea de infracțiuni incompatibile cu funcția deținută. Pe perioada suspendării salariatul nu poate deține doar funcția cu care este incompatibilă fapta pentru care s-a formulat plângerea penală, nefiind împiedicat să se încadreze la altă unitate ori în altă funcție chiar la aceeași unitate. Astfel, dreptul său la muncă nu este atins. Măsura suspendării nu este contrară nici principiului prezumției de nevinovăție, care se aplică numai în cadrul răspunderii penale. Plângerea penală se întemeiază pe date și pe indicii cu privire la săvârșirea de salariat a unei infracțiuni incompatibile cu funcția deținută, iar existența ori inexistența vinovăției se stabilește prin hotărâre judecătorească definitivă. Fapta salariatului, chiar dacă nu va atrage răspunderea penală a acestuia, poate constitui abatere disciplinară, ce poate fi sancționată inclusiv cu încetarea contractului de muncă. În situații în care se va constata nevinovăția salariatului și dispunerea nejustificată a suspendării contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la măsuri reparatorii corespunzătoare în temeiul dispozițiilor art. 52 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora: "(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c), dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea avută anterior și i se va plăti o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului."

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, astfel încât excepția de neconstituționalitate invocată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Curtea observă că dispozițiile legale criticate se aplică în mod egal față de toți salariații care se află în situații identice, fără privilegii și fără discriminări. Prevederile art. 52 alin. (2) din Codul muncii, pe lângă reparațiile acordate salariatului al cărui contract de muncă s-a suspendat, reprezintă și garanții în prevenirea comportamentului abuziv al angajatorului. Întrucât dispozițiile legale examinate nu restrâng exercițiul nici unui drept fundamental, prevederile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției referitoare la caracterul discriminatoriu al art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, prin raportare la prevederile

art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, Curtea constată că neconcordanța dintre legile în vigoare în aceeași materie nu constituie o problemă de constituționalitate, ci numai neconcordanța cu principiile și normele constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată în fața Tribunalului Suceava - Secția civilă de Mugurel Cenușă în Dosarul nr. 8.243/2004, de Constantin Catargiu în Dosarul nr. 2.546/C/2005 și de Alior Cimpoeșu în Dosarul nr. 2.668/C/2005.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2005.