Decizia nr. 472/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Bondar Sandor și Bondar Elisabeta în Dosarul nr. 5.146/2004 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 318 din 14 iunie 2005 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 5.146/2004, Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Bondar Sandor și Bondar Elisabeta.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii arată că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție privind dreptul la un proces echitabil, întrucât "aceeași instanță de judecată, prin judecători din aceeași secție, va soluționa căile de atac împotriva propriilor hotărâri". Or, principiul de bază al organizării justiției este acela al jurisdicției multiple, la instanțe de grad diferit, prin controlul judiciar al instanței superioare în grad asupra hotărârilor pronunțate de instanțele de grad inferior. Acest principiu se realizează prin organizarea judecătorească pe patru niveluri de judecată, specifică fiind instituția controlului ierarhic, al instanței imediat superioare, care verifică temeinicia și legalitatea hotărârilor instanțelor inferioare.

Textul de lege criticat încalcă principiul menționat, întrucât stabilește competența aceleiași instanțe în judecarea apelului și a recursului, fără a ține seama că în acest fel nu se realizează scopul urmărit, și anume controlul ierarhic superior.

Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens arată că noțiunea de "ierarhie" are, în domeniul justiției, o semnificație aparte, deoarece adoptarea hotărârilor este străină de orice subordonare. Constituirea ierarhică a instanțelor judecătorești rezultă atât din dispozițiile art. 126 alin. (1) din Constituție, cât și din prevederile

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară. Dacă nu există ierarhie în interpretarea legii, aceasta există însă cu privire la controlul interpretării legilor. Controlul judiciar înseamnă dreptul și obligația pe care le au, în cadrul unui sistem judiciar, instanțele judecătorești superioare de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești inferioare, casând hotărârile greșite și confirmându-le pe cele legale și temeinice.

Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil presupune, printre altele, și posibilități procesuale egale pentru toate părțile. Or, a acorda aceleiași instanțe competența de a-și reforma propria hotărâre este de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind că modificarea competenței și stabilirea normelor tranzitorii cuprinse în

Legea nr. 195/2004

reprezintă o expresie a principiului înscris în art. 126 alin. (2) din Constituție.

Așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională, accesul liber la justiție nu presupune în mod necesar accesul la toate gradele de jurisdicție și la toate nivelurile de instanță, motiv pentru care exercitarea controlului de legalitate pe calea recursului de către o instanță de același nivel cu cea care a soluționat apelul nu contravine accesului liber la justiție.

Nici afectarea imparțialității instanței nu poate fi susținută, deoarece aceasta este asigurată prin dispozițiile care reglementează statutul magistraților, precum și prin dispozițiile procedurale referitoare la incompatibilitate, care împiedică pronunțarea acelorași judecători în aceeași speță, în două grade diferite de jurisdicție. Diferența dintre apel și recurs este dată de compunerea instanței, de procedura de judecată a fiecărei căi de atac, de efectele hotărârilor pronunțate în respectivele căi de atac, iar nu de instanța care judecă. Altfel spus, recursul nu este prin esența sa o cale de atac de reformare, fiind posibil ca uneori, asemenea altor căi de atac extraordinare, să între în competența aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea atacată.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional. Astfel, dispozițiile legale criticate au caracter tranzitoriu și au fost adoptate de legiuitor conform competenței sale, conferite de dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție. În acest sens, Curtea Constituțională a reținut, pe de-o parte, că reglementarea competenței materiale a instanțelor are caracter imperativ și de ordine publică, iar, pe de altă parte, în condițiile în care textul constituțional consacrând dreptul la un proces echitabil nu înțelege să subordoneze respectarea acestuia încadrării într-un anumit termen, care ar deveni un criteriu de constituționalitate, conceptul "echitabil" are caracter relativ, respectarea sau încălcarea lui urmând a fi stabilită de la caz la caz, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei ( Decizia nr. 46 din 27 ianuarie 2005 ).

Prin urmare, textul de lege criticat nu este de natură să îngrădească dreptul părților interesate de a apela la instanțele judecătorești și de a se prevala de garanțiile procesuale care condiționează într-o societate democratică procesul echitabil, finalitatea lor fiind de a transpune în practică principiul constituțional consacrat de art. 21 alin. (3), de a preveni eventualele abuzuri și de a limita efectele perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. III alin. (2) din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. III alin. (2): "În cazurile prevăzute la alin. (1), apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se trimit la curțile de apel. Dispozițiile art. II alin. (3) sunt aplicabile în mod corespunzător."