Decizia nr. 500/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 501/2002 , excepție ridicată de Consiliul Local Cluj-Napoca în Dosarul nr. 15.540/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 327/D2005 și nr. 362/2005, care au același obiect și același autor. La apelul nominal în aceste dosare lipsesc, de asemenea, părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

În temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 327D/2005 și nr. 362/2005 la Dosarul nr. 300D/2005, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că sancționarea cu nulitate absolută a actelor de înstrăinare încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării nu reprezintă decât consacrarea legală a aplicării sancțiunii nulității actului juridic civil, astfel încât nu se poate susține că textul de lege criticat are caracter retroactiv.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 12 ianuarie 2005, 25 martie 2005 și 6 aprilie 2005, pronunțate în dosarele nr. 14.744/2004, nr. 15.540/2004 și nr. 14.740/2004, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 501/2002 , excepție ridicată de Consiliul Local Cluj-Napoca.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate încalcă principiul neretroactivității legii, întrucât sancționează cu nulitate absolută acte juridice încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi.

Se susține că aceste dispoziții încalcă și principiul egalității în drepturi a cetățenilor, prin discriminarea creată, pe de o parte, între cumpărătorii imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase, deveniți proprietari în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu statul român după preluarea imobilelor, și ceilalți cumpărători ai altor imobile preluate de stat, prin "înlăturarea beneficiului bunei-credințe a cumpărătorilor apartamentelor situate în imobilele care au aparținut cultelor religioase". Pe de altă parte, se mai susține că textul de lege criticat creează o discriminare și între cumpărătorii imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase și foștii proprietari ai unor astfel de imobile.

Se mai arată că textul de lege criticat contravine și dispozițiilor art. 44 din Constituție, deoarece "proprietatea privată nu mai este ocrotită și garantată în mod egal de lege".

Instanța de judecată consideră că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție. Se arată că textul de lege criticat reprezintă consacrarea legală a "principiului că actele juridice încheiate cu încălcarea normelor juridice în vigoare la data încheierii lor sunt lovite de nulitate absolută". Astfel apreciază că prevederile

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor și nici cel al garantării și ocrotirii în mod egal a proprietății private, indiferent de titular.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textul de lege criticat "nu instituie un tratament inegal între dobânditorii de bună-credință ai unor imobile preluate în mod abuziv de stat și dobânditorii unor imobile ce au aparținut cultelor religioase, întrucât cele două categorii de persoane se află în situații diferite". În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 44 din Constituție, se arată că "scopul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

a fost acela de a restitui foștilor proprietari imobile ce au aparținut cultelor religioase din România (...)", fiind în concordanță cu dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Avocatul Poporului consideră că textul criticat este constituțional. În acest sens arată că prin aceste dispoziții se instituie sancțiunea nulității absolute pentru actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data înstrăinării și reprezintă astfel o consacrare a principiului "tempus regit actum". Nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 44 din Constituție, se apreciază că prevederile art. VI alin. (3) cuprinse în titlul II din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

sunt în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Pe de altă parte, se mai arată că principiul constituțional al garantării și ocrotirii dreptului de proprietate operează în condițiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și prevederile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 501/2002 .

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale,

art. VI alin. (1)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

a fost abrogat expres prin

art. VI din titlul II al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Textul criticat a fost preluat, în aceeași redactare, prin

art. I pct. 16 din titlul II al Legii nr. 247/2005 , referitor la modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

a devenit

art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 , având următoarea redactare:

- Art. 6 alin. (2): "Actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, al căror conținut este următorul:

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.";

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. (...)"

Analizând criticile de neconstituționalitate, precum și argumentele aduse în susținerea acestora, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.

Textul de lege criticat sancționează cu nulitate absolută actele juridice de înstrăinare a imobilelor ce fac obiect de reglementare al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, dacă aceste acte au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.

Prin urmare, textul de lege criticat, sancționând cu nulitate absolută actele de înstrăinare a unor astfel de imobile, încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, nu reprezintă decât consacrarea legală a aplicării sancțiunii nulității actului juridic civil. Mai mult, astfel de acte juridice încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale erau supuse sancțiunii nulității absolute, în lumina principiilor de drept civil, chiar de la data încheierii lor, astfel încât textul de lege criticat nu are caracter retroactiv, ci, dimpotrivă, acesta nu face altceva decât să instituie în mod expres sancțiunea nulității absolute.

De altfel, asupra constituționalității prevederilor legale criticate, prin raportare la aceleași texte constituționale, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 284 din 7 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 16 august 2005, și

Decizia nr. 374 din 5 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 29 august 2005.

Atât soluțiile adoptate, cât și argumentele ce au stat la baza acestora se mențin și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, excepție ridicată de Consiliul Local Cluj-Napoca în dosarele nr. 14.744/2004, nr. 15.540/2004 și nr. 14.740/2004 ale Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 octombrie 2005.