Decizia nr. 565/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Francisc Dămoc în Dosarul nr. 2.741/AS/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspund avocat Nicolae Ivan, pentru autorul excepției, și consilier juridic Corneliu Frățilă, pentru Casa de Pensii a Municipiului București.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepției arată că dispozițiile

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000

creează o discriminare nejustificată între persoanele cu handicap, contravenind astfel prevederilor constituționale care consacră egalitatea în drepturi și protecția persoanelor cu handicap. Pentru aceste motive solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Casei de Pensii a Municipiului București solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că toate persoanele care se încadrează în ipoteza textului de lege criticat beneficiază de aceleași drepturi. În ceea ce privește persoanele care nu se încadrează în această categorie, întrucât au dobândit handicapul ulterior calității de asigurat, acestea se bucură și ele de protecție din partea legii prin dispozițiile care reglementează pensia de invaliditate. Reprezentantul Casei de Pensii pune în discuția Curții și legalitatea încheierii de sesizare, arătând că Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal nu a comunicat opinia sa asupra excepției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Astfel, referindu-se la problema legalității încheierii de sesizare, arată că aceasta întrunește condițiile prevăzute de lege. În ceea ce privește constituționalitatea dispozițiilor

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 , arată că persoanele care au dobândit handicapul anterior calității de asigurat se află într-o situație obiectiv diferită de cea a persoanelor care au dobândit handicapul ulterior și astfel se justifică aplicarea unui tratament juridic diferențiat. De altfel, amintește că și aceasta din urmă categorie de persoane se bucură de reglementări favorabile.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.741/AS/2005, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Francisc Dămoc cu ocazia soluționării contestației formulate împotriva deciziei de respingere a cererii de înscriere la pensie.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituționale care consacră egalitatea în drepturi și dreptul persoanelor cu handicap de a se bucura de o protecție specială din partea statului. În acest sens arată că

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 , care condiționează beneficiul reducerii stagiului de cotizare și a vârstei standard de pensionare de realizarea stagiului de cotizare în condiții de handicap preexistent calității de asigurat, creează, fără vreo justificare de natură obiectivă, o gravă discriminare între persoanele cu handicap preexistent calității de asigurat și cele care au dobândit handicapul după calitatea de asigurat. Astfel, prima categorie de persoane beneficiază de reducerea stagiului de cotizare și a vârstei standard de pensionare în condițiile unui stagiu de cotizare incomplet, în timp ce a doua categorie nu beneficiază de nici o facilitate la pensionare. Autorul excepției susține, de asemenea, că textul de lege criticat este contrar și obligației constituționale a statului de a acorda o protecție specială persoanelor cu handicap și de a asigură realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, care se traduce, în concepția sa, și în "posibilitatea egală pentru toate persoanele cu handicap, de a se bucura de protecția specială prevăzută prin

Legea nr. 19/2000 , aceea de a se pensiona pentru limită de vârstă cu reducerea stagiului de cotizare și a vârstei standard de pensionare".

Tribunalul București a reținut că nu există nici o cauză de inadmisibilitate a excepției. Încheierea de sesizare nu conține însă opinia instanței asupra excepției de neconstituționalitate, iar solicitarea Curții Constituționale ca sesizarea să fie completată și să-i fie astfel comunicată a rămas fără nici un rezultat.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul apreciază ca fiind neîntemeiate criticile de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 . În acest sens arată că textul de lege supus controlului de constituționalitate nu încalcă prevederile constituționale referitoare la protecția specială a persoanelor cu handicap, întrucât aceste măsuri de protecție specială fac obiectul reglementării altor acte normative, respectiv al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/1999

privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 519/2002 . În ceea ce privește dreptul la pensie, arată că stabilirea categoriilor de pensie, a cerințelor și a condițiilor pentru acordarea drepturilor de pensie, inclusiv exceptarea de la îndeplinirea anumitor cerințe și condiții, sunt în competența liberă și exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituție. În lumina acestor concluzii, Guvernul consideră că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 din Constituție, având în vedere că persoanele cu handicap accentuat care au realizat cel puțin două treimi din stagiul complet de cotizare preexistent calității de asigurat se află într-o situație diferită, care justifică, în mod obiectiv și rezonabil, un tratament diferit în raport cu celelalte categorii de persoane care au dobândit deficiențe după încadrarea în muncă.

Avocatul Poporului apreciază că, în absența opiniei instanței de judecată cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, sesizarea Curții Constituționale nu este legală. Cât privește critica de neconstituționalitate adusă

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 , consideră că acest text de lege este constituțional, deoarece se aplică în aceleași condiții pentru toate categoriile de persoane asigurate aflate în aceeași situație, fără a determina privilegii sau discriminări.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctul lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

În ceea ce privește punctul de vedere trimis de Avocatul Poporului, în sensul că lipsa opiniei instanței de judecată conduce la nelegalitatea sesizării Curții, potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , Curtea constată că asupra acestei chestiuni s-a pronunțat prin

Decizia nr. 47 din 5 martie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, prin care a statuat că examinarea excepției de neconstituționalitate nu poate fi împiedicată de neîndeplinirea unei obligații în sarcina unei autorități publice, chiar dacă aceasta este o instanță judecătorească. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispoziții potrivit cărora: "(1) Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent calității de asigurat, în funcție de gradul handicapului, beneficiază de reducerea stagiilor de cotizare și a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3, astfel: [...]

b) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puțin două treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat;".

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 50 din Constituție, conform cărora:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 50: "Persoanele cu handicap se bucură de protecție specială. Statul asigură realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității, respectând drepturile și îndatoririle ce revin părinților și tutorilor."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că esența criticilor aduse prevederilor

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000

are în vedere faptul că beneficiile prevăzute de acest text de lege se acordă numai persoanelor asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent calității de asigurat, iar nu și celor care au dobândit handicapul după calitatea de asigurat. Astfel, se creează, potrivit opiniei autorului excepției, o discriminare între cele două categorii de persoane, discriminare care nu își găsește nici o justificare rațională și obiectivă. În plus, consideră că este neglijată obligația pe care o are statul de a asigura o protecție specială persoanelor cu handicap.

Analizând aceste critici, Curtea constată că prevederile

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000

nu epuizează nicidecum măsurile luate pe plan legislativ pentru realizarea protecției speciale a persoanelor cu handi cap. Astfel, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999

privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 519/2002 , prevede numeroase măsuri de protecție în folosul tuturor categoriilor de persoane cu handicap.

Textul de lege supus controlului de constituționalitate are în vedere doar exercitarea dreptului la pensie al persoanelor cu handicap, iar din cadrul acestei categorii, numai a acelor persoane care au dobândit handicapul înainte de a fi devenit asigurat în sistemul public al asigurărilor sociale, respectiv înainte de a fi încadrate în muncă. Este evident că această categorie de persoane se află într-o situație diferită de cea a persoanelor care au dobândit handicapul în timp ce erau încadrate în muncă, fapt ce justifică în mod rezonabil instituirea unui tratament juridic diferențiat. Astfel, în timp ce persoanele la care se referă

art. 47 din Legea nr. 19/2000

au dreptul de a obține pensie pentru limită de vârstă, cu beneficiul reducerii stagiului de cotizare și a vârstei de pensionare, persoanele care au dobândit handicapul în timp ce erau încadrate în muncă se bucură de o altă categorie de pensie, anume pensia de invaliditate, prevăzută de art. 53 și următoarele din aceeași lege. Aceasta constituie, de asemenea, o reglementare favorabilă, corespunzătoare situației specifice acestei din urmă categorii de persoane. Potrivit acestor prevederi legale, și persoanele care au dobândit handicapul în timp ce erau încadrate în muncă se pot înscrie la pensie înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, cu reducerea sau chiar eliminarea perioadei necesare pentru realizarea stagiului de cotizare, în raport cu gradul de invaliditate, ce se stabilește prin expertiză medicală.

Prin urmare, Curtea constată că textul de lege criticat nu contravine principiului constituțional care consacră egalitatea în drepturi și care permite instituirea unui tratament juridic diferențiat, atât timp cât situațiile de fapt avute în vedere sunt în mod obiectiv diferite. De asemenea, în lumina argumentelor expuse nu pot fi reținute nici criticile privind încălcarea obligației statului de a proteja persoanele cu handicap.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Francisc Dămoc în Dosarul nr. 2.741/AS/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 octombrie 2005.