Decizia nr. 558/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 105/1999 30 august 1999 (prevederi anume) privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în …
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Florentina Baltă - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 105/1999
pentru modificarea și completarea
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, excepție ridicată de Maria Bălan în Dosarul nr. 7.269/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepției. Lipsește Casa Județeană de Pensii Iași, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, autorul excepției evocă aspecte ce țin de situația de fapt, considerând că dispozițiile
au fost aplicate în mod arbitrar de către instanța de judecată. Depune note scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca fiind neîntemeiată. Astfel, arată că autorul excepției de neconstituționalitate critică modul de aplicare a dispozițiilor
art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 . Apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât acestea nu instituie privilegii sau discriminări pentru persoane aflate în aceeași situație juridică.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 16 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 7.269/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 105/1999
pentru modificarea și completarea
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, excepție ridicată de Maria Bălan în cadrul unui litigiu de contencios administrativ.
În motivarea excepției autorul acesteia susține că
Legea nr. 189/2000 , prin încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, cuprinde dispoziții contrare principiului egalității în drepturi a tuturor cetățenilor, întrucât nu asigură ca "atât cetățenii români din stânga Prutului, cât și din dreapta Prutului, care au fost persecutați etnic, să beneficieze în mod egal de prevederile
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile
sunt constituționale.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată nu vizează compatibilitatea actului normativ contestat cu dispozițiile constituționale, ci interpretarea acestuia de către instanța de judecată.
Invocă jurisprudența Curții Constituționale, respectiv
Decizia nr. 134/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 7 mai 2003, și
Decizia nr. 107/1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, deoarece nu aduc atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, aceste dispoziții aplicându-se tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Opțiunea legiuitorului de a acorda reparații numai persoanelor persecutate de regimurile instaurate în România nu contravine principiului nediscriminării, întrucât "statului român nu îi revine nici o obligație față de cetățenii români asupra cărora au fost exercitate măsuri politice sau dispoziții abuzive de autoritățile altor state, în afara teritoriului său".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Conform actului de sesizare, critica de neconstituționalitate vizează
Legea nr. 189/2000 . Materia a fost și este reglementată primar de
Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 , care prin
Legea de aprobare nr. 189/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 8 noiembrie 2000, a fost în totalitate modificată, transformând-o dintr-un act normativ modificator al
într-un act normativ de reglementare primară de sine stătătoare. Cu acest prilej a fost modificat și titlul ordonanței în "Ordonanță privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice".
Deși, formal, critica privește actul normativ în ansamblu, observăm că, în conținut, aceasta se referă doar la modul de stabilire a categoriilor de persoane beneficiare ale drepturilor acordate, ceea ce constituie obiect de reglementare al
art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 , astfel cum a fost modificată prin
Legea nr. 586/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 7 noiembrie 2002, și prin
Legea nr. 323/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 13 iulie 2004. Astfel, numai acest articol constituie obiectul excepției de neconstituționalitate, care are următorul conținut: "Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:
a) a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;
b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;
c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;
d) a făcut parte din detașamentele de muncă forțată;
e) a fost supraviețuitoare a trenului morții;
f) este soțul sau soția persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;
g) a fost evacuată din locuința pe care o deținea."
Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, care au următorul cuprins: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta este neîntemeiată și, în consecință, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Ordonanța Guvernului nr. 105/1999
este un act normativ cu caracter reparatoriu, care prevede acordarea unor drepturi cetățenilor români persecutați pe motive etnice de regimurile instaurate în România în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945.
Articolul 1
din ordonanță stabilește categoriile de cetățeni care beneficiază de prevederile acestui act normativ, în raport cu modalitățile și condițiile în care au fost persecutați. Stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice.
Textul de lege examinat nu conține dispoziții prin care s-ar institui privilegii sau discriminări. Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, excepție ridicată de Maria Bălan în Dosarul nr. 7.269/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 octombrie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Cristina Toma
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.