Decizia nr. 590/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă și ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Florentina Baltă - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă și ale
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Comisia locală de aplicare a
Legii fondului funciar nr. 18/1991
a comunei Blejoi, județul Prahova, în Dosarul nr. 3.026/2004 al Judecătoriei Ploiești.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, apreciază că acestea nu contravin principiului egalității în drepturi, întrucât reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare. Textul de lege criticat este în deplină concordanță și cu prevederile art. 21 din Constituție, iar cât privește prevederile art. 11 alin. (2) raportate la art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală, apreciază că acestea nu au relevanță în soluționarea cauzei. Așa fiind, critica de neconstituționalitate a art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.
Referitor la dispozițiile
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , Ministerul Public consideră că excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții este inadmisibilă, întrucât nu au legătură cu soluționarea cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 26 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 3.026/2004, Judecătoria Ploiești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă și ale
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Excepția a fost ridicată de Comisia locală de aplicare a
Legii fondului funciar nr. 18/1991
a comunei Blejoi, județul Prahova, într-o cauză civilă având ca obiect daune interese.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 167 alin. 1 încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 11 alin. (2) raportat la art. 20 alin. (1), precum și art. 21 alin. (3) din Constituție, în măsura în care acordă instanței de judecată posibilitatea de a cenzura, sub aspectul utilității și concludenței, cererea în probațiune formulată de o parte litigantă, într-o anumită procedură judiciară, pentru administrarea de probe, în vederea apărării poziției sale procesuale și a drepturilor sale substanțiale ce formează obiectul cauzei deduse judecății. De asemenea, în opinia autorului excepției, dispozițiile
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
sunt neconstituționale, deoarece conferă instanței judecătorești, în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate, posibilitatea de a cenzura sesizarea Curții Constituționale, îngrădind astfel exercitarea controlului de constituționalitate.
Judecătoria Ploiești consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens apreciază că dispozițiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care dau posibilitatea judecătorului să aprecieze asupra pertinenței și concludenței sau utilității probelor propuse de părți în dovedirea pretențiilor acestora, nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, întrucât nu poate fi lăsată la latitudinea părților administrarea probelor în procesul civil, fără intervenția judecătorului desemnat în soluționarea cauzei. În ceea ce privește neconstituționalitatea
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , instanța apreciază că determinarea caracterului admisibil sau inadmisibil al unei cereri reprezintă atributul instanței judecătorești. De altfel, încheierea prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată cu recurs, asigurându-se în acest mod verificarea legalității și temeiniciei încheierii respective.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că, în ceea ce privește art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalității, atât timp cât dispoziția criticată este aplicabilă în cazul oricăreia dintre părțile din proces. De asemenea, nu se poate susține nici restrângerea liberului acces la justiție, părțile având posibilitatea să propună, prin cererea de chemare în judecată, prin întâmpinare sau, după caz, la prima zi de înfățișare, orice probă pe care o consideră necesară. Referitor la susținerea privind înfrângerea art. 11 alin. (2) raportat la art. 20 din Constituție, arată că autorul excepției nu argumentează în ce fel este încălcat principiul referitor la preempțiunea reglementărilor internaționale asupra dreptului intern. De altfel, Guvernul apreciază că majoritatea aspectelor invocate de autorul excepției nu se pot încadra într-o critică de neconstituționalitate, ci vizează aspecte ce țin de modul în care instanța a aplicat legea în cauza respectivă.
Cât privește critica de neconstituționalitate a
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , aceste dispoziții legale se referă la procedura de soluționare a excepțiilor de neconstituționalitate, astfel încât nu au legătură cu soluționarea litigiului dintre părți. Ca atare, sub acest aspect, excepția este inadmisibilă.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă față de art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare. În ceea ce privește contrarietatea
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
cu prevederile art. 142 alin. (1) și art. 146 lit. d) din Constituție, Avocatul Poporului arată că instituirea cazurilor de inadmisibilitate a unei excepții nu contravine nici unei dispoziții constituționale și nu este de natură să conducă la ideea că, prin aceasta, instanța care judecă fondul se substituie, sub acoperirea unei dispoziții legale, Curții Constituționale. În susținerea acestui punct de vedere, este invocată jurisprudența instanței de contencios constituțional, și anume
Decizia nr. 375/2003 . În final, apreciază că prevederile art. 11 alin. (2) raportate la art. 20 alin. (1) din Constituție nu au relevanță în cauza de față.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă și cele ale
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care au următorul conținut:
- Art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă:
"Dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.";
-
Articolul 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992 :
"Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 11 alin. (2) raportat la art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 142 alin. (1) și art. 146 lit. d) din Constituție, care au următorul conținut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";
- Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 20 alin. (1): "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.";
- Art. 21 alin. (3): "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 142 alin. (1): "Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției.";
- Art. 146 lit. d): "Curtea Constituțională are următoarele atribuții: [...]
d) hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată și direct de Avocatul Poporului;".
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în ceea ce privește competența recunoscută instanței de a hotărî asupra admisibilității unei probe, în funcție de pertinența și concludența sa, aceasta este un corolar firesc și necesar al învestirii sale cu soluționarea cauzei pe care este ținută să o finalizeze printr-o hotărâre legală și temeinică. Dincolo de rațiunile care impun și justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă însă nici un fine de neconstituționalitate. Astfel, în absența oricărui criteriu cu valențe discriminatorii, reglementarea în cauză nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituție.
În ceea ce privește prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea constată că dispozițiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, departe de a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, în realitate îi dau expresie, constituind o modalitate eficientă de prevenire și limitare a abuzului de drept în materie. În sfârșit, cu referire la art. 11 alin. (2) raportat la art. 20 alin. (1) din Constituție, invocarea acestuia este lipsită de relevanță, în măsura în care nu a fost evidențiată o prevedere convențională internațională, nepreluată de Constituție, care să fi fost încălcată prin reglementarea criticată. Așa fiind, critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.
De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea prevederilor
art. 167 din Codul de procedură civilă, în acest sens fiind Decizia nr. 38 din 6 februarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , Curtea constată că aceste prevederi legale, care se referă la procedura soluționării excepțiilor de neconstituționalitate, nu au legătură cu soluționarea litigiului dintre părți. În consecință, sub acest aspect, excepția urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Comisia locală de aplicare a
Legii fondului funciar nr. 18/1991
a comunei Blejoi, județul Prahova, în Dosarul nr. 3.026/2004 al Judecătoriei Ploiești.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.