Decizia nr. 538/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 4/1953 4 aprilie 1953 (prevederi anume) CODUL FAMILIEI
Are ca temei 1
- Legea nr. 4/1953 4 aprilie 1953 (prevederi anume) CODUL FAMILIEI
Ioan Vida - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, excepție ridicată de Petru Ungur în Dosarul nr. 8.202/2004 al Judecătoriei Târgu Mureș.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
La dosar apărătorul părții Petru Ungur a depus o cerere prin care solicită judecarea în lipsă.
Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că se impune menținerea jurisprudenței anterioare a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 25 martie 2005 pronunțată în Dosarul nr. 8.202/2004, Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, excepție ridicată de Petru Ungur într-o cauză având ca obiect majorarea pensiei de întreținere.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază că dispozițiile art. 55 alin. 1 din Codul familiei încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece creează o situație de inegalitate între tatăl copilului și celelalte categorii de persoane care pot exercita acțiunea în tăgăduirea paternității. În condițiile în care prin
Decizia Curții Constituționale nr. 349 din 19 decembrie 2001
a fost admisă excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei, înlăturându-se inegalitatea în ceea ce privește persoanele care pot exercita acțiunea în tăgăduirea paternității, s-a creat o inegalitate cu privire la termenul în care poate fi promovată aceasta. Astfel, pentru mamă și pentru copil acțiunea este imprescriptibilă, în timp ce pentru tată termenul este de 6 luni de la data la care acesta a luat cunoștință despre nașterea copilului, conform art. 55 alin. 1 din Codul familiei.
Pe de altă parte, textul de lege criticat creează un regim discriminatoriu între tatăl copilului născut în timpul căsătoriei și tatăl copilului din afara căsătoriei, deoarece primul are la dispoziție acțiunea în tăgăduirea paternității prescriptibilă în termen de 6 luni, în timp ce tatăl copilului din afara căsătoriei poate promova acțiune în contestarea recunoașterii paternității care este imprescriptibilă. Finalitatea celor două acțiuni fiind identică, regimul juridic diferențiat nu se justifică.
Judecătoria Târgu Mureș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea caracterului imprescriptibil al dreptului tatălui de a contesta paternitatea ar crea o stare de incertitudine permanentă în ceea ce privește filiația copilului, afectând astfel drepturile sale legale.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens apreciază că, "în lipsa unei prevederi exprese care să vină în întâmpinarea"
Deciziei Curții Constituționale nr. 349 din 19 decembrie 2001 , sunt posibile două interpretări. Astfel, fie se consideră aplicabilă regula generală a imprescriptibilității acțiunii nepatrimoniale, fie se aplică și în cazul acțiunii exercitate de copil sau de mama acestuia termenul de prescripție de 6 luni prevăzut în art. 55 alin. 1 din Codul familiei.
Pentru a nu contraveni principiului constituțional al egalității în drepturi a persoanelor aflate în situații juridice similare, trebuie acceptat că termenul de prescripție este tot de 6 luni și în cazul acțiunii promovate de mamă ori de copil. Revine judecătorului rolul ca până la intervenția legiuitorului, în ceea ce privește data de la care începe să curgă termenul de prescripție, să aplice regula generală înscrisă în
art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 , potrivit căreia "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune [...]".
Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional, întrucât instituirea unui termen de prescripție de 6 luni pentru introducerea acțiunii în tăgăduirea paternității nu este de natură a încălca principiul egalității în drepturi, ci este justificată de apărarea interesului copilului.
Nu poate fi susținută existența unui tratament discriminatoriu aplicat tatălui copilului născut în timpul căsătoriei în raport cu cel aplicat tatălui copilului din afara căsătoriei - în primul caz termenul de introducere al acțiunii fiind limitat, iar în cel de-al doilea caz acțiunea fiind imprescriptibilă - deoarece aceste situații juridice nu sunt identice și nici similare. Astfel, pentru tatăl copilului născut în timpul căsătoriei operează prezumția de paternitate, pe când filiația față de tatăl copilului din afara căsătoriei se stabilește prin recunoaștere voluntară sau hotărâre judecătorească.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și celor ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 55 alin. 1 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificările ulterioare, care au următorul conținut: "Acțiunea în tăgăduirea paternității se prescrie în termen de șase luni de la data când tatăl a cunoscut nașterea copilului."
Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile art. 55 alin. 1 din Codul familiei au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Prin deciziile nr. 453 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 21 ianuarie 2004, și nr. 390 din 12 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 17 august 2005, respingând excepțiile, Curtea a reținut că din textul de lege criticat nu rezultă un regim discriminatoriu între copilul născut în timpul căsătoriei, mama copilului și tatăl acestuia, în privința termenului de exercitare a acțiunii în tăgăduirea paternității.
Articolul 55
alin. 1 din Codul familiei reglementează termenul în care tatăl copilului născut în timpul căsătoriei poate să introducă acțiune în tăgăduirea paternității, fără să cuprindă nici o precizare cu privire la termenul în care această acțiune ar putea fi introdusă de mama copilului sau de copilul născut în timpul căsătoriei, ceea ce se explică prin modul în care legiuitorul a conceput regimul filiației față de tată. Astfel, prin art. 53 alin. 1 din Codul familiei s-a instituit o prezumție legală în sensul că paternitatea copilului născut în timpul căsătoriei aparține soțului mamei, cu consecința prevăzută în art. 54 alin. 2 din același cod, și anume că acțiunea în tăgăduirea paternității poate fi pornită numai de soț. În legătură cu dispozițiile
art. 54 alin. 2 din Codul familiei prin Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001
(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2002), Curtea Constituțională a constatat că acestea sunt neconstituționale în măsura în care nu recunosc decât tatălui, iar nu și mamei și copilului născut în timpul căsătoriei, dreptul de a porni acțiunea în tăgăduirea paternității. Ca efect al acestei decizii a Curții, regimul juridic al filiației față de tată, și anume recunoașterea dreptului mamei și al copilului născut în timpul căsătoriei de a introduce acțiune în tăgăduirea paternității, nu a suferit însă nici o modificare în privința prescriptibilității acțiunii intentate de tatăl copilului și nici nu a fost completat cu dispoziții legale prin care să se stabilească termenul în care acțiunea poate fi exercitată de mamă sau de copil. Astfel, în absența unei dispoziții legale prin care să se stabilească termenul în care acțiunea în tăgăduirea paternității poate fi pornită de mamă sau de copil, Curtea nu are posibilitatea să constate existența vreunei discriminări, rămânând în competența instanței de judecată să facă interpretarea și aplicarea corectă a legii.
Curtea nu poate primi nici susținerea autorului excepției privind tratamentul discriminator aplicat titularului acțiunii în tăgăduirea paternității în raport cu titularul acțiunii în contestarea recunoașterii de paternitate - în primul caz aceasta fiind supusă prescripției, în cel de al doilea caz fiind imprescriptibilă -, dat fiind că cele două situații juridice invocate nu sunt identice și nici similare, astfel că reglementarea lor diferită nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituția României.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, excepție ridicată de Petru Ungur în Dosarul nr. 8.202/2004 al Judecătoriei Târgu Mureș.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu
OPINIE SEPARATĂ
la Decizia nr. 538 din 18 octombrie 2005
privind excepția de neconstituționalitate a
prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei
Fără a nega în totalitate argumentele aduse de majoritatea judecătorilor Curții pentru respingerea excepției de neconstituționalitate, considerăm că art. 55 alin. 1 din Codul familiei contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Prevederile art. 55 alin. 1 au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin
Decizia nr. 453 din 2 decembrie 2003
(cu opinie separată) și
Decizia nr. 390 din 12 iulie 2005 , Curtea, cu majoritate de voturi, a respins excepția, constatând că din textul de lege criticat nu rezultă un regim discriminatoriu între copilul născut în timpul căsătoriei, mama copilului și soțul acesteia, în privința termenului de exercitare a acțiunii în tăgada paternității.
Printr-o altă
decizie, și anume nr. 349 din 12 decembrie 2001 , Curtea a admis posibilitatea ca, alături de soțul mamei copilului, mama și copilul să poată formula acțiune în tăgada paternității, declarând, astfel, neconstituțional art. 54 alin. 2 din Codul familiei, raportat la art. 16 alin. (1) din Constituție.
În urma constatării neconstituționalității art. 54 alin. 2 din Codul familiei, consecința firească ar fi fost declararea ca neconstituțional și a art. 55 alin. 1 din Codul familiei, care prevede doar termen de prescripție în ceea ce privește dreptul la acțiune al soțului mamei copilului, și anume 6 luni de la data când acesta a aflat de naștere, fără a se prevedea nimic cu privire la dreptul la acțiune, când titulari sunt mama sau copilul. Din necorelarea celor două texte de lege rezultă că în privința mamei și a copilului își găsește aplicare dreptul comun privind dreptul la acțiune având ca obiect un drept personal nepatrimonial, în sensul că acțiunea este imprescriptibilă. Se creează, astfel, o inegalitate juridică evidentă între titularii dreptului la acțiune în tăgada paternității. Pentru mamă și copil se aplică regula - imprescriptibilitatea, iar pentru soțul mamei copilului, termenul special de prescripție, de 6 luni, ce reprezintă excepția.
În aceste condiții, este evidentă încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, între titularii dreptului la acțiune în tăgada paternității existând diferențieri de tratament juridic, cu toate că se află în situații juridice identice.
Fiind vorba de un drept personal nepatrimonial, acțiunea în tăgada paternității ar urma să fie imprescriptibilă sau legiuitorul să reglementeze același termen special de prescripție pentru toți titularii dreptului la acțiune, indiferent dacă acesta ar curge de la date diferite.
Judecător, prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.