Decizia nr. 605/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești și ale art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 33/2001 26 februarie 2001 (prevederi anume) privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categori…
Pune în aplicare 1
- Decizia nr. 37/2005 25 ianuarie 2005 referitoare la excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. III alin. (2) din Or…
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești și ale
art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002
privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, excepție ridicată de Aurel Silaghi, Ramona Rovența și de Doinița Moșincat, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în Dosarul nr. 603/2005 al Tribunalului Satu Mare, care formează obiectul Dosarului nr. 439D/2005 al Curții Constituționale.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 440D/2005, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Adriana Aurelia Chiriac și alții în Dosarul nr. 357/2005 al aceleiași instanțe.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate este identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 440D/2005 la Dosarul nr. 439D/2005, care a fost primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
și, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 , arătând în acest sens că asupra prevederilor legale criticate Curtea s-a mai pronunțat și în alte cauze.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 10 mai 2005, pronunțate în dosarele nr. 603/2005 și nr. 357/2005, Tribunalul Satu Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , precum și ale
art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 . Excepțiile au fost ridicate de Aurel Silaghi, Ramona Rovența, Doinița Moșincat, Adriana Aurelia Chiriac și alții în cadrul unor cauze având ca obiect judecarea acțiunii formulate de aceștia pentru plata primei de concediu legal de odihnă pe anii 2001, 2002, 2003 și 2004.
În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate, identice în ambele dosare, autorii acestora arată că dispozițiile
art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
au suspendat aplicarea
art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996
până la data de 1 ianuarie 2002, iar apoi, prin
art. 32 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001 , termenele prevăzute de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
au fost prelungite până la 31 decembrie 2002. Ulterior, prin
art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002
privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată și modificată prin
Legea nr. 347/2003 , au fost abrogate dispozițiile
Legii nr. 50/1996 , referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, fără a mai prevedea dreptul la prima de concediu.
Autorii excepției consideră că dreptul fundamental prevăzut de art. 38 din Constituție (devenit art. 41 după revizuirea și republicarea Constituției) nu putea fi desființat, ci cel mult restrâns conform dispozițiilor constituționale ale art. 49 alin. (1) și (2) [devenit art. 53 alin. (1) și (2) după revizuirea și republicarea Constituției].
Tribunalul Satu Mare, formulându-și opinia, apreciază în ambele dosare, referitor la admisibilitatea excepției, că
art. 50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002
a abrogat toate dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora, însă
art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
și
art. 50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002
sunt în vigoare, fapt ce atrage competența Curții Constituționale.
Formulându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, conform
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , instanța consideră că aceasta este întemeiată. Se arată, în acest sens, că dispozițiile criticate încalcă art. 38 alin. (2) [devenit art. 41 alin. (2)] și art. 53 din Constituție.
În conformitate cu prevederile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctele sale de vedere formulate în cele două dosare, având un conținut identic, consideră că dispozițiile
art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
sunt neconstituționale, întrucât dispun "suspendarea unui drept constituțional fundamental consacrat de art. 41 alin. (2) din Constituție", ceea ce "echivalează cu restrângerea nejustificată a acestui drept, în speță, dreptul fundamental la concediul de odihnă plătit, fără a fi incidentă în acest caz vreuna din situațiile de excepție prevăzute de art. 53 din Constituție, care să permită o asemenea restrângere".
Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 , consideră că aceasta este neîntemeiată.
Avocatul Poporului, în punctele de vedere comunicate în cele două dosare, consideră că prevederile
art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
și ale
art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002
sunt constituționale. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , Avocatul Poporului apreciază că aceasta este inadmisibilă.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate, ce formează obiectul celor două dosare conexate.
Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat și cu care Curtea a fost sesizată, îl constituie dispozițiile
art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 386/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, și cele ale
art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002
privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 347/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003.
Dispozițiile criticate ca fiind neconstituționale, asupra cărora Curtea urmează să se pronunțe, au următorul cuprins:
-
Articolul III
alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 : "De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă și ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificată și completată prin
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000
pentru modificarea și completarea
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum și aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 237/2000
pentru modificarea
pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000."
-
Articolul 50
alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 : "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 1^1, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit
legii, acestora, din Legea nr. 50/1996
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare."
În susținerea excepției, autorii acesteia invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 41 alin. (2) privind munca și protecția socială a muncii și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi.
Autorii excepției susțin, în esență, că "actele normative care au suspendat inițial și apoi au abrogat dispozițiile referitoare la prima de concediu sunt neconstituționale pentru că ating însăși existența dreptului, desființându-l."
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Prin
Decizia nr. 37 din 25 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 18 martie 2005, de exemplu, Curtea, în conformitate cu dispozițiile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , a respins, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
și, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 , reținând că "textele de lege prin care s-a dispus suspendarea acordării primei pentru concediul de odihnă au avut caracter temporar, iar efectele lor au încetat la data prevăzută pentru aplicare. Astfel, dispozițiile
art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
și-au încetat aplicarea la data de 1 ianuarie 2002." În același sens s-a pronunțat Curtea și prin
Decizia nr. 56 din 1 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 25 martie 2005, precum și prin
Decizia nr. 278 din 26 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 septembrie 2005.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 , Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că "premisele de la care pleacă autorii excepției sunt greșite. Beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este și prima de concediu, nu constituie un drept constituțional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementării lor. În consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă. De altfel, aplicând acest principiu, legiuitorul a înțeles ca prin prevederile
art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002
să abroge toate dispozițiile
referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, astfel că prevederile
art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996
și-au încetat aplicarea cu privire la aceste categorii de persoane." ( Decizia nr. 37/2005 .)
În consecință, Curtea Constituțională reține că atât considerentele, cât și soluțiile pronunțate prin deciziile anterioare își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neexistând elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenței în materie a Curții.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 , care formează obiectul Dosarului nr. 439D/2005 al Curții Constituționale, excepție ridicată în Dosarul nr. 603/2005 al Tribunalului Satu Mare de către Aurel Silaghi, director executiv adjunct, Ramona Rovența, analist programator, și Doinița Moșincat, contabil, în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu au relevanță în soluționarea cauzei.
Articolul 50
alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002
se referă la abrogarea art. 1^1, precum și a celorlalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit
legii, acestora din Legea nr. 50/1996
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, iar autorii excepției nu se încadrează în aceste categorii de personal.
În consecință, excepția de neconstituționalitate referitoare la
art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 , ridicată în dosarul menționat, este inadmisibilă, având în vedere dispozițiile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , text care condiționează admisibilitatea excepției de neconstituționalitate de existența unei legături între dispoziția legală criticată și soluționarea cauzei deduse judecății.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, precum și ale
art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002
privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, excepție ridicată de Aurel Silaghi, Ramona Rovența, Doinița Moșincat, Adriana Aurelia Chiriac și alții în dosarele nr. 603/2005 și nr. 357/2005 ale Tribunalului Satu Mare.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. ION VIDA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.