Decizia nr. 56/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , precum și a celor ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 33/2001 26 februarie 2001 (prevederi anume) privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categori…
Are ca temei 1
- Legea nr. 743/2001 6 decembrie 2001 (prevederi anume) PROIECT CAMERA DEPUTAȚILOR L E G E A bugetului de stat pe anul 2002
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Florentina Baltă - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , precum și a celor ale
art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , excepție ridicată de Radu Nicolai și alții în Dosarul nr. 2.057/2004 al Tribunalului Tulcea.
La apelul nominal, dispus în dosarele de mai sus, răspunde Ministerul Justiției, prin consilier juridic, fiind lipsă celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 468D/2004 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, ale
art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , precum și ale
art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , excepție ridicată de Elena Florea și alții în Dosarul nr. 2.043/2004 al Tribunalului Tulcea. De asemenea, Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 486D/2004, nr. 487D/2004, nr. 488D/2004, nr. 489D/2004, nr. 547D/2004, nr. 548D/2004, nr. 549D/2004, nr. 550D/2004, nr. 551D/2004, nr. 552D/2004, nr. 553D/2004 și nr. 554D/2004, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , precum și ale
art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , excepție ridicată de Eugenia Cîmpeanu și alții, de Olga Gheorghe și alții, de Doru Benescu și alții, de Mariana Gafton și alții în dosarele nr. 984/C/2004, nr. 985/C/2004, nr. 1.000/C/2004 și nr. 1.122/C/2004 ale Tribunalului Galați - Secția civilă, de Mărioara Stancu și alții, de Cristina Liliana Faur și alții, de Eugenia Belea și alții, de Viorica Găman și alții, de Gheorghița Munteanu (Arsene) și alții, de Daniela Mănuc și alții, de Isabela-Alina Stănescu și alții, precum și de Mihaela Cucliciu și alții, în dosarele nr. 1.095/2004, nr. 1.105/2004, nr. 1.116/2004, nr. 1.104/2004, nr. 1.098/2004, nr. 1.087/2004, nr. 1.088/2004 și nr. 1.068/2004 ale Tribunalului Constanța - Secția civilă.
La apelul nominal, efectuat în dosarele de mai sus, răspunde Ministerul Justiției, prin consilier juridic, fiind lipsă celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele de mai sus este, în totalitate sau în parte, identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Ministerul Justiției, prin consilier juridic, este de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 468D/2004, nr. 486D/2004, nr. 487D/2004, nr. 488D/2004, nr. 489D/2004, nr. 547D/2004, nr. 548D/2004, nr. 549D/2004, nr. 550D/2004, nr. 551D/2004, nr. 552D/2004, nr. 553D/2004 și nr. 554D/2004 la Dosarul nr. 466D/2004, care este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Ministerul Justiției, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, referindu-se la jurisprudența Curții, care a mai soluționat excepții de neconstituționalitate având același obiect.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, în conformitate cu
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , întrucât dispozițiile legale criticate nu mai sunt în vigoare. În acest sens se arată că
art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
și-a încetat aplicarea cu începere de la 1 ianuarie 2002, iar legile nr. 743/2001 și nr. 631/2002, fiind legi bugetare, sunt guvernate de principiul anualității bugetului de stat, conform art. 138 din Constituție, și, în consecință, și-au încetat efectele la 31 decembrie 2002, respectiv 31 decembrie 2003. De asemenea, reprezentantul Ministerului Public arată că, prin
Decizia nr. 503 din 16 noiembrie 2004 , Curtea a respins o excepție de neconstituționalitate având același obiect și a reținut că dispozițiile legale criticate nu încalcă nici un drept constituțional garantat.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 4 august 2004, 13 august 2004, 27 august 2004 și 15 septembrie 2004, pronunțate în dosarele nr. 2.057/2004 și nr. 2.043/2004 ale Tribunalului Tulcea, în dosarele nr. 984/C/2004, nr. 985/C/2004 și nr. 1.000/C/2004, respectiv Dosarul nr. 1.122/C/2004 ale Tribunalului Galați - Secția civilă, precum și în dosarele nr. 1.095/2004, nr. 1.105/2004, nr. 1.116/2004, nr. 1.104/2004, nr. 1.098/2004, nr. 1.087/2004, nr. 1.088/2004 și nr. 1.068/2004 ale Tribunalului Constanța - Secția civilă, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, ale
art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , precum și a celor ale
art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , excepție ridicată de Radu Nicolai și alții, de Elena Florea și alții, de Eugenia Cîmpeanu și alții, de Olga Gheorghe și alții, de Doru Benescu și alții, de Mariana Gafton și alții, de Mărioara Stancu și alții, de Cristina Liliana Faur și alții, de Eugenia Belea și alții, de Viorica Găman și alții, de Gheorghița Munteanu (Arsene) și alții, de Daniela Mănuc și alții, de Isabela-Alina Stănescu și alții, precum și de Mihaela Cucliciu și alții în cadrul unor cauze având ca obiect soluționarea unor conflicte de muncă.
În motivarea excepției, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 53 din Constituție. În acest sens se arată că, inițial,
art. III alin. (1) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești a suspendat plata unor drepturi bănești cuvenite conform prevederilor
privind Statutul funcționarilor publici, respectiv ale
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, astfel cum a fost modificată și completată prin
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 , iar legile nr. 743/2001 și nr. 631/2002 au prelungit succesiv termenul de suspendare.
Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că "suspendarea aplicării unei legi prin care se recunoaște un drept echivalează cu restrângerea exercițiului acelui drept". Se arată că prin dispozițiile criticate "a fost restrâns exercițiul dreptului legal la prima de concediu, fără a exista vreuna dintre situațiile în care art. 53 din Constituția României permite restrângerea exercițiului unor drepturi".
Exprimându-și opinia, instanțele de judecată care au sesizat Curtea au apreciat că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În susținerea acestei opinii, instanțele arată că, prin dispozițiile
art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , s-a suspendat, până la data de 1 ianuarie 2002, aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) ce cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă și ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de lucru din
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. De asemenea, s-a arătat că prin dispozițiile
art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001
s-a dispus prelungirea termenului prevăzut de
art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
până la data de 31 decembrie 2002.
În concluzie, instanțele apreciază că exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune în situațiile prevăzute limitativ de art. 53 alin. (1) din Constituție. Instanțele consideră că suspendarea dispozițiilor legale prin care a fost recunoscut dreptul la acordarea primei de concediu echivalează cu restrângerea exercițiului acestui drept, dispozițiile criticate fiind neconstituționale în măsura în care, raportat la aceste dispoziții legale, nu există vreuna dintre situațiile cerute de art. 53 din Constituția României revizuită, pentru a fi posibilă restrângerea exercițiului acestor drepturi.
De asemenea, potrivit opiniei instanțelor, prin suspendarea și prelungirea suspendării urmată de anularea dreptului câștigat este încălcat și principiul separației puterilor în stat.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază, în esență, că excepția de neconstituționalitate ridicată este inadmisibilă în ceea ce privește dispozițiile
art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001
și ale
art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 . Aceste reglementări au prelungit până la data de 31 decembrie 2002, respectiv până la 31 decembrie 2003, termenul până la care se suspendau reglementările
art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici, precum și cele ale art. 41^1 alin. (1) și ale
art. 45 alin. (1) din Legea nr. 50/1996
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, astfel cum a fost modificată și completată prin
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 .
În punctele de vedere prezentate, Guvernul consideră că
Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , precum și
Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002
au avut aplicabilitate pe durata anului bugetar 2002, respectiv 2003, iar, în conformitate cu prevederile
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate ridicată cu privire la aceste dispoziții legale este inadmisibilă.
În ceea ce privește dispozițiile
art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , Guvernul apreciază că excepția este neîntemeiată, întrucât este atribuția legiuitorului să dispună suspendarea aplicării unui act normativ, acest eveniment legislativ fiind reglementat expres de lege tocmai pentru a nu aduce atingere drepturilor sau libertăților persoanelor. De asemenea, se mai arată că art. 53 din Constituție privește numai drepturile și libertățile fundamentale cuprinse în cap. II titlul II din Legea fundamentală, iar drepturile pretinse de reclamanți nu se încadrează printre acestea.
Totodată, Guvernul apreciază că și în situația în care se apreciază că suspendarea dreptului salarial în cauză contravine art. 47 din Constituție privind asigurarea unui nivel de trai decent, o astfel de restrângere se încadrează în condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție, nefiind vorba de o desființare a dreptului însuși, ci de o suspendare prin lege a acordării unui drept care echivalează cu restrângerea acestuia, ceea ce textul constituțional permite.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă în ceea ce privește dispozițiile
art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , precum și ale
art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 . În acest sens se arată că, potrivit principiului anualității bugetului de stat, care este de natură constituțională ( art. 138 din Constituție), Legea nr. 743/2001
și
au fost în vigoare în cursul anului 2002, respectiv 2003, perioadă pentru care au fost aprobate bugetele de stat. Astfel, având în vedere că "textele legale criticate nu erau în vigoare la data sesizării Curții Constituționale, sunt incidente prevederile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora Curtea Constituțională se pronunță numai asupra excepțiilor de neconstituționalitate având ca obiect dispoziții legale în vigoare". În acest sens este invocată și jurisprudența Curții Constituționale.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor
art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , Avocatul Poporului apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât "suspendarea aplicării unor dispoziții legale în baza cărora se acordă magistraților prima pentru concediul de odihnă nu pune în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat în Dosarul nr. 466D/2004, îl constituie dispozițiile
art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 11 decembrie 2001, precum și cele ale
art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 29 noiembrie 2002.
În Dosarul Curții Constituționale nr. 466D/2004, în care autori ai excepției de neconstituționalitate sunt funcționari publici în cadrul Tribunalului Tulcea, sunt criticate, în mod expres, prevederile
art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , precum și cele ale
art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 . Curtea observă însă, că, din motivarea excepției, rezultă că autorii acesteia au înțeles, în realitate, să se refere nu numai la cele două prevederi legale care prelungesc termenul de suspendare a plății unor drepturi bănești, ci și la dispozițiile prin care s-a luat, inițial, această măsură de suspendare, și anume cele ale
art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 386 din 10 iulie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001. În toate celelalte dosare conexate, în care autori ai excepțiilor de neconstituționalitate sunt magistrați sau personal auxiliar de specialitate, se susține, în mod expres, că, pe lângă textul
art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , sunt neconstituționale și dispozițiile
art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 .
În consecință, prin prezenta decizie, Curtea se va pronunța asupra constituționalității dispozițiilor
art. III alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , precum și asupra prevederilor
art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001
și ale
art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 .
Dispozițiile criticate ca fiind neconstituționale au următorul cuprins:
-
Articolul III
alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 : "(1) Aplicarea prevederilor art. 32 alin. (2) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de lucru, ale art. 33 alin. (2) referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă și ale art. 82 alin. (2) teza a doua referitoare la cuantumul indemnizației de delegare, din
privind Statutul funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002.
(2) De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă și ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificată și completată prin
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000
pentru modificarea și completarea
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum și aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 237/2000
pentru modificarea
pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000.";
-
Articolul 12
alin. (4) din Legea nr. 743/2001 : "(4) Termenele prevăzute la
art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, aprobată și modificată prin
Legea nr. 386/2001 , se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002.";
-
Articolul 10
alin. (3) din Legea nr. 631/2002 : "(3) Termenele prevăzute la
art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 386/2001 , cu modificările ulterioare, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2003."
Textul constituțional invocat în susținerea excepției este art. 53, care are următorul cuprins:
- Art. 53. "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Curtea reține că, în esență, se consideră neconstituțională suspendarea acordării unor drepturi bănești prin ordonanța criticată, precum și prelungirea succesivă a acestei suspendări, prin cele două legi bugetare, întrucât aceasta constituie o măsură care nu se încadrează în nici una dintre ipotezele în care exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns în conformitate cu prevederile art. 53 din Constituție.
Curtea constată că dispozițiile art. 41^1 alin. (1) referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă și ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă, din
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, astfel cum au fost modificate și completate prin
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, au fost suspendate succesiv, prin
art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
și prin
art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , până la data de 31 decembrie 2002.
Curtea observă că nici una din cele trei dispoziții legale criticate nu mai este în vigoare, întrucât textul
art. III alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
și-a produs efectele numai până la data de 1 ianuarie 2002, iar cele două legi bugetare, până la 31 decembrie 2002, respectiv, până la data de 31 decembrie 2003. Toate aceste dispoziții legale au avut aplicare limitată în timp, în sensul dispozițiilor art. 64 alin. (1) și ale
art. 66 alin. (3) din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, astfel că ele nu mai pot fi considerate ca fiind încă în vigoare.
În ceea ce îi privește pe magistrați și personalul de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, Curtea constată că dispozițiile legale a căror aplicare fusese suspendată au fost abrogate, începând cu data de 1 ianuarie 2003, prin
art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată, cu modificări și completări, prin
Legea nr. 347/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, care prevede că "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 1^1, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit
legii, acestora, din Legea nr. 50/1996
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare".
Față de celelalte categorii de personal din cadrul organelor autorității judecătorești, prin prevederile
art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 , a intervenit o nouă suspendare a aplicării reglementărilor în cauză, până la data de 31 decembrie 2003.
În consecință, având în vedere că dispozițiile
art. III alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001
au avut o aplicare temporară, producându-și efectele până la data de 1 ianuarie 2002, Curtea constată că, la momentul formulării excepției, acestea nu mai erau în vigoare, iar, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituție și cu cele ale
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții este inadmisibilă.
În ceea ce privește legile bugetare, Curtea Constituțională, printr-o jurisprudență constantă, a stabilit că, după expirarea anului bugetar, legile de aprobare a bugetului nu mai sunt în vigoare, având în vedere că însuși textul constituțional al art. 138 consacră principiul anualității bugetului de stat. Astfel,
și
au ieșit din vigoare la expirarea exercițiului bugetar pentru care au fost adoptate, și anume la 31 decembrie 2002, respectiv la 31 decembrie 2003.
În conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituție și ale
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, obiect al controlului de constituționalitate, exercitat pe cale de excepție, îl pot forma numai dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare și, în consecință, Curtea constată că, potrivit prevederilor
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , precum și a celor ale
art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002
este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. III alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , ale
art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001
și ale
art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , excepție ridicată de Radu Nicolai și alții, de Elena Florea și alții, în dosarele nr. 2.057/2004 și nr. 2.043/2004 ale Tribunalului Tulcea, de Eugenia Cîmpeanu și alții, de Olga Gheorghe și alții, de Doru Benescu și alții, de Mariana Gafton și alții, în dosarele nr. 984/C/2004, nr. 985/C/2004, nr. 1.000/C/2004 și nr. 1.122/C/2004 ale Tribunalului Galați - Secția civilă, de Mărioara Stancu și alții, de Cristina Liliana Faur și alții, de Eugenia Belea și alții, de Viorica Găman și alții, de Gheorghița Munteanu (Arsene) și alții, de Daniela Mănuc și alții, de Isabela-Alina Stănescu și alții, precum și de Mihaela Cucliciu și alții, în dosarele nr. 1.095/2004, nr. 1.105/2004, nr. 1.116/2004, nr. 1.104/2004, nr. 1.098/2004, nr. 1.087/2004, nr. 1.088/2004 și nr. 1.068/2004 ale Tribunalului Constanța - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Benke Karoly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.