Decizia nr. 160/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 34/2002

privind accesul la rețelele publice de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mobifon" - S.A. din București în Dosarul nr. 4.121/2004 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal este prezent autorul excepției, prin avocat Ana Diculescu-Șova, precum și Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații, prin directorul direcției juridice Vlad Mihai Cercel. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul autorului excepției solicită admiterea acesteia, susținând că prevederile

art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 34/2002

contravin dispozițiilor art. 1 alin. (4) și art. 126 din Constituție, deoarece Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații are competența de a stabili că anumite acțiuni sau inacțiuni ale operatorilor de telefonie mobilă constituie fapte ilicite, "arbitrar stabilite", aplicând totodată sancțiuni pecuniare sub formă de amenzi administrative. Astfel, se încalcă principiul constituțional al separației puterilor în stat, prin imixtiunea Autorității Naționale de Reglementare în Comunicații în activitatea puterii judecătorești, or "declanșarea răspunderii judecătorești și stabilirea condițiilor cerute pentru antrenarea acesteia aparțin întotdeauna instanțelor de judecată". Arată că răspunderea administrativă, ca formă a răspunderii juridice, se angajează numai în cazurile în care prin acțiunile lor subiecții de drept administrativ săvârșesc o abatere administrativă sau contravențională expres prevăzută de lege. Întotdeauna, atunci când legiuitorul a considerat, în raport de natura juridică a relațiilor sociale reglementate, că refuzul subiecților de drept vizați de a da sau de a comunică informațiile solicitate de către o autoritate de reglementare într-un domeniu are un caracter ilicit, a prevăzut în mod expres fapta și a calificat-o drept contravenție sau abatere administrativă. Or în cazul de față nu este vorba de constatarea și sancționarea unor fapte expres prevăzute de lege, ci de un veritabil act de jurisdicție, lipsit de o procedură contradictorie, prin care Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații poate "în mod discreționar să înfăptuiască justiția". De asemenea, susține că prevederile de lege criticate aduc atingere și principiului constituțional al legalității, întrucât modalitățile de judecată și sancționare a faptelor nu sunt prevăzute de lege, ci lăsate la "liberul arbitru al acestei autorități". Și, în fine, susține că stabilirea unei răspunderi administrative, în mod nemijlocit, de către această autoritate, altfel decât prin reglementarea expresă a faptei incriminate, lipsește de garanții dreptul la apărare. În susținerea celor de mai sus depune note scrise.

Reprezentantul Autorității Naționale de Reglementare în Comunicații solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că aplicarea sancțiunii amenzii administrative, potrivit

art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 34/2002 , pentru nefurnizarea informațiilor solicitate, nu constituie un act de înfăptuire a justiției, ci reprezintă o expresie a puterii publice prin care Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații, ca organ al administrației publice centrale din domeniul comunicațiilor electronice și al serviciilor poștale, asigură punerea în executare a legislației în domeniu. Atunci când legiuitorul a dorit să confere atribuții administrativ-jurisdicționale unui organ al administrației publice, a menționat acest lucru în mod expres. În ce privește susținerea autorului excepției că prevederile de lege criticate ar contraveni principiului constituțional al legalității, arată că nici o dispoziție constituțională nu interzice legiuitorului dreptul de a institui amenzi administrative. De altfel, aplicarea de amenzi administrative de către această autoritate nu constituie un caz singular, legislația românească reglementând și alte situații când alte autorități ale administrației publice pot aplica amenzi administrative. În acest sens, dă ca exemplu Consiliul Concurenței, care, în virtutea atribuțiilor ce îi revin potrivit

Legii concurenței nr. 21/1996 , poate aplica amenzi administrative.

Referitor la susținerea autorului excepției că prevederile legale criticate ar încălca dreptul la apărare, arată că acest drept nu este îngrădit, deoarece, potrivit

art. 38 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002 , decizia președintelui acestei autorități poate fi contestată în justiție, astfel că persoana amendată are posibilitatea de a folosi toate mijloacele prevăzute de lege în susținerea apărării sale. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că Autoritatea de Reglementare în Comunicații nu desfășoară o activitate jurisdicțională, fiind un organ al administrației publice centrale, iar împotriva deciziei președintelui acestei autorități societatea comercială sancționată poate formula plângere pe calea contenciosului administrativ. În consecință, arată că textul de lege criticat este în concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 4.121/2004, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.19 alin. (1) lit. a) din

Ordonanța Guvernului nr. 34/2002

privind accesul la rețelele publice de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mobifon" - S.A. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că stabilirea unei răspunderi administrative de către Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații, instituție aflată în subordinea Guvernului, în sarcina operatorilor de rețele de comunicații electronice, potrivit textului legal atacat, contravine dispozițiilor art. 1 alin. (4) și art. 126 alin. (1) din Constituție, întrucât conferă acestei autorități competențe jurisdicționale. Calificarea acțiunilor sau inacțiunilor operatorilor drept acte ilicite, precum și aplicarea unei amenzi administrative fără o procedură contradictorie contravin, în opinia sa, și dispozițiilor art. 24 din Constituție. Și, în fine, susține autorul excepției, ori de câte ori legiuitorul a considerat, în raport de natura relațiilor sociale reglementate, că anumite fapte au caracter ilicit, a prevăzut în mod expres care sunt acele fapte, precum și sancțiunea pentru săvârșirea lor.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că

art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 34/2002

nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, deoarece prin aplicarea unei amenzi administrative Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații nu înfăptuiește un act de justiție, ea fiind o autoritate administrativă, care, în cadrul activității de punere în executare a legilor în domeniul comunicațiilor electronice și al serviciilor poștale, are și competența aplicării unor sancțiuni administrative și contravenționale.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată, arătând că este opțiunea legiuitorului de a stabili sancțiuni pentru încălcarea unor norme din domeniul comunicațiilor, având în vedere că aceste norme reglementează obiectivele generale ale serviciilor de comunicații electronice.

Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constituționale. Sancționarea cu amendă a refuzului de a furniza în mod complet și corect informațiile prevăzute de această ordonanță reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl reprezintă prevederile

art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 34/2002

privind accesul la rețelele publice de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 527/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 14 august 2002, prevederi care au următoarea redactare:

- Art. 19 alin. (1) lit. a): "(1) Autoritatea de reglementare poate obliga, prin decizie, operatorii la plata unor amenzi administrative în sumă de până la 30.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data stabilită prin decizie, pentru a-i determina:

a) să furnizeze în mod complet și corect, în conformitate cu solicitarea scrisă a autorității de reglementare, informațiile care le-au fost cerute conform prevederilor art. 11 alin. (3), art. 13 alin. (3) sau ale art. 17 alin. (1), precum și orice alte informații cerute în mod neechivoc de autoritatea de reglementare în aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe;"

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (4) - separația și echilibrul puterilor, art. 24 - dreptul la apărare și art. 126 - instanțele judecătorești.

Excepția a fost ridicată într-un litigiu ce are ca obiect contestarea în contencios administrativ a unei decizii emise de Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații, prin care Societatea Comercială "Mobifon" - S.A. din București a fost sancționată cu o amendă administrativă în sumă de 15.000.000 lei pe zi întârziere, pentru neexecutarea obligației de a transmite în mod complet și corect documentația solicitată.

Autorul excepției susține, în esență, că, datorită faptului că, potrivit textului de lege criticat, Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații poate aplica amenzi administrative, ar rezultă că aceasta desfășoară o activitate jurisdicțională, substituindu-se instanțelor de judecată și încălcându-se astfel principiul constituțional al separației puterilor în stat.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Textul de lege criticat reglementează dreptul Autorității Naționale de Reglementare în Comunicații de a obliga, prin decizie, operatorii la plata unei amenzi în sumă de până la 30.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data stabilită prin decizie, pentru a-i determina să furnizeze, în mod complet și corect, în conformitate cu solicitarea scrisă a acestei autorități, informațiile ce le-au fost cerute, conform art. 11 alin. (3), art. 13 alin. (3) sau art. 17 alin. (1), de autoritatea de reglementare, în aplicarea prevederilor acestei ordonanțe.

Potrivit

art. 37 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002

privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații este o instituție publică cu personalitate juridică în subordinea Guvernului, care are rolul de a pune în aplicare politica națională în domeniul comunicațiilor electronice și al serviciilor poștale. Pentru realizarea acestor obiective, prin

Ordonanța Guvernului nr. 34/2002

a fost stabilit cadrul de reglementare a raporturilor dintre operatori și furnizori în privința accesului la rețelele de comunicații electronice și a interconectării acestora. În exercitarea atribuțiilor sale în acest domeniu, autoritatea de reglementare poate lua, potrivit art. 5 din această ordonanță, toate măsurile necesare pentru a asigura accesul și interconectarea în condiții adecvate, precum și interoperabilitatea serviciilor, cu respectarea principiilor eficienței economice și promovării concurenței. Astfel, această autoritate poate impune operatorilor și furnizorilor de rețele anumite obligații, pentru a căror nerespectare poate aplica sancțiuni administrative.

Examinând aceste prevederi, Curtea reține că posibilitatea unei autorități a administrației publice de a aplica sancțiuni administrative nu contravine dispozițiilor constituționale, reprezentând o manifestare firească a autorității de care beneficiază aceasta. Rațiunea reglementării are în vedere modalitatea de constrângere a operatorilor de rețele de comunicații electronice de a respecta cadrul legislativ în care această autoritate are responsabilități.

De altfel, legislația română mai prevede și în alte situații posibilitatea aplicării unor amenzi administrative de către alte autorități ale administrației publice. Un exemplu îl constituie în acest sens

Legea concurenței nr. 21/1996 , ce reglementează competența Consiliului Concurenței de a aplica amenzi administrative agenților economici, pentru a-i obliga să furnizeze, în mod complet și corect, informațiile ce le-au fost cerute, în exercitarea atribuțiilor pe care le are. Or, potrivit textului de lege criticat, informațiile la care sunt obligați operatorii de rețele și de a căror nefurnizare completă și corectă sunt vinovați sunt cele pe care Autoritatea de reglementare le poate solicita potrivit prevederilor art. 11 alin. (3), ale art. 13 alin. (3) sau ale art. 17 alin. (1) din această ordonanță. Sancționarea cu amendă pentru neîndeplinirea unor obligații de către operatorii de rețele de comunicații electronice dă expresie preocupării statului de a proteja interesele naționale și de a descuraja comportamentul contrar acestor interese, fără a aduce atingere principiilor proclamate de Legea fundamentală.

Curtea constată că susțineri de neconstituționalitate asemănătoare, cu privire la un regim sancționator similar, au mai fost formulate în alte cauze, în legătură cu dispoziții de lege ce instituiau astfel de sancțiuni și care în opinia autorilor excepțiilor contraveneau dispozițiilor constituționale invocate și în speța de față. Astfel, prin

Decizia nr. 5 din 10 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 13 februarie 2006, Curtea a decis că procedura prin care Consiliul Concurenței își îndeplinește atribuțiile stabilite de lege, în principal de a constata și sancționa practicile anticoncurențiale, nu impune caracterizarea activității Consiliului ca o activitate jurisdicțională, căci prin aceasta Consiliul nu soluționează un litigiu privind existența, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective ale unei persoane - atribuții de esența activității jurisdicționale - și nici nu adoptă măsuri de tragere la răspundere juridică de competența instanțelor judiciare, ci efectuează operații tehnico-juridice de cercetare, deliberare și decizie, specifice inițierii și adoptării oricărui act administrativ.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 34/2002

privind accesul la rețelele publice de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mobifon" - S.A. din București în Dosarul nr. 4.121/2004 al Curții de apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2006.