Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 236/2006

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
9 martie 2006
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 276 din 28 martie 2006
Citat de
10 acte
Citează
4 acte
Structură
1 articol · 8.753 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Palace" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 4.893/2005 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar, prin care partea Sanda Maria Negropontes solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 4.893/2005, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 alin. 3 și ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de către Societatea Comercială "Palace" - S.R.L. din Timișoara cu prilejul soluționării unei cereri de pronunțare a unei ordonanțe președințiale de suspendare provizorie a executării.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 300 alin. 3 și ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 53, art. 124 alin. (2) și în art. 129. În acest sens arată că imposibilitatea promovării unei căi de atac împotriva încheierii de suspendare provizorie a executării "acordă un privilegiu părții în favoarea căreia se acordă suspendarea, contravenind dreptului la un proces echitabil și presupunând o discriminare", iar "conceptul de proces echitabil implică existența mai multor grade de jurisdicție, a căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătorești și, pe cale de consecință, posibilitatea exercitării acestor căi de atac de către toate părțile din proces".

Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată și ar trebui admisă, deoarece "prin imposibilitatea exercitării căii de atac se aduce atingere substanței dreptului procesual al părții interesate, lipsindu-l de egalitate, în raport cu cealaltă parte, precum și de efectivitate".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Deși autorul excepției se referă la dispozițiile art. 300 alin. 3 și ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, din motivarea sa rezultă cu claritate că acesta critică, în fapt, numai soluția cuprinsă în art. 403 alin. 4, referitoare la inexistența unei căi de atac împotriva încheierii de suspendare provizorie a executării. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie așadar dispozițiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Textul criticat are următoarea formulare: "În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 53, art. 124 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, înfăptuirea justiției și, respectiv, folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Articolul 403

din Codul de procedură civilă reglementează regimul general al suspendării executării unei hotărâri judecătorești până la soluționarea contestației la executare sau a unei alte cereri privind executarea silită. Dispozițiile alin. 4 din același articol prevăd posibilitatea ca președintele instanței să dispună, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare, care se judecă potrivit regulilor de procedură din dreptul comun. Așadar, suspendarea provizorie se dispune ca o măsură vremelnică, în scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.

Împrejurarea că împotriva încheierii instanței prin care s-a dispus o asemenea suspendare provizorie nu se poate promova nici o cale de atac nu este de natură să înfrângă dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, la folosirea căilor de atac și la înfăptuirea justiției, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2), poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situații juridice, iar pe de altă parte, prevederile constituționale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională, cu valoare de principiu, în

Decizia Plenului nr. 1/1994 , unde s-a reținut că "legea poate exclude folosirea unor căi de atac, fie pentru a reduce cheltuielile ocazionate de proces datorită modicității obiectului în litigiu, fie din motive de celeritate sau de protecție a unor interese sociale, fie pentru că natura cauzei impune o rezolvare promptă și definitivă".

Curtea observă, de asemenea, că art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu conține măsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalității în fața legii, întrucât măsura instituită prin acesta se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în fața legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Palace" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 4.893/2005 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 martie 2006.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mădălina Ștefania Diaconu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.