Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 166/2006

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național

prezumat în vigoare

Data actului
28 februarie 2006
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 282 din 29 martie 2006
Citat de
3 acte
Citează
8 acte
Structură
0 articole · 15.247 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OG nr. 96/1998 27 august 1998 (prevederi anume) privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național

Are ca temei 1

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, excepție ridicată de Emanoil Merluț în Dosarul nr. 1.707/2004 al Judecătoriei Marghita.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 981 D/2005, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 120/2004 , excepție ridicată de Vasile Roibu în Dosarul nr. 1.202/2005 al Tribunalului Neamț - Secția penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții că Vasile Roibu a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită judecarea în lipsă.

Curtea, având în vedere conținutul excepțiilor de neconstituționalitate care fac obiectul dosarelor nr. 863 D/2005 și nr. 981 D/2005, pune în discuție, din oficiu, conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 981 D/2005 la Dosarul nr. 863 D/2005, care a fost primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.707/2004, și prin Încheierea din 6 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.202/2005, Judecătoria Marghita și Tribunalul Neamț - Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32, respectiv

art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, excepție ridicată de Emanoil Merluț și, respectiv, de Vasile Roibu în dosarele menționate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Emanoil Merluț susține că incriminarea, prin ordonanță de Guvern, a faptei de tăiere de arbori fără drept, precum și stabilirea unor criterii - care fac parte din conținutul constitutiv al infracțiunii - lăsate la aprecierea unei autorități administrative contravin flagrant principiului legalității, precum și principiului constituțional potrivit căruia în materie de infracțiuni și pedepse se reglementează prin lege organică. Faptul că textul de lege criticat prevede un criteriu "variabil și instabil" de determinare a caracterului penal al faptei stabilit, aproape exclusiv, pe criterii administrative, contravine, în opinia autorului excepției, unicității, imparțialității și egalității justiției.

Vasile Roibu, care critică prevederile

art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 , în redactarea dată ca urmare a modificării acestui act normativ prin

Legea nr. 120/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 6 mai 2004, consideră că acest text de lege creează un regim discriminator între autorii infracțiunilor silvice, în raport de calitatea pe care o au, de proprietari ai fondurilor forestiere sau de persoane străine de proprietate. Astfel, în timp ce fapta de tăiere, distrugere sau scoatere din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național sau din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, săvârșită de proprietari sau deținători, constituie, în condițiile legii, infracțiune, aceeași faptă, săvârșită de alte persoane decât cele două categorii menționate, nu este incriminată penal.

Judecătoria Marghita apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că determinarea prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se realizează în baza unor criterii obiective și legale, cu înlăturarea oricăror elemente subiective sau discreționare ce ar putea duce la încălcarea principiului legalității incriminării.

Tribunalul Neamț - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, pentru aceleași motive relevate de autorul excepției. În plus, pentru aceleași considerente, instanța de judecată apreciază că textul de lege criticat încalcă și prevederile art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală, privind ocrotirea și garantarea egală a proprietății private, indiferent de titular. Totodată, se apreciază că "petentului-recurent i-a fost încălcat și accesul liber la justiție".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

Avocatul Poporului, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, consideră că excepția de neconstituționalitate formulată în Dosarul nr. 1.707/2004 al Judecătoriei Marghita este neîntemeiată. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Roibu în Dosarul nr. 1.202/2005 al Tribunalului Neamț - Secția penală, consideră că este inadmisibilă, întrucât, ca urmare a modificării textului de lege criticat prin

Legea nr. 183/2005 , critica de neconstituționalitate a rămas fără obiect.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că cei doi autori critică același text de lege, însă în redactări diferite, rezultate ca urmare a modificărilor succesive pe care acesta l-a suferit. Astfel, Emanoil Merluț critică dispozițiile

art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 26 februarie 2003, cu modificările și completările ulterioare, având următoarea redactare:

- Art. 32: "(1)Tăierea, distrugerea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național sau din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, de către proprietari, deținători sau de către oricare altă persoană, dacă valoarea arborilor, puieților sau lăstarilor este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea este sub această limită, dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de 2 ani, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.

(2) Dacă valoarea arborilor, puieților sau lăstarilor tăiați, distruși sau scoși din rădăcină este de peste 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

(3) Când valoarea arborilor, puieților sau lăstarilor tăiați, distruși ori scoși din rădăcină este de peste 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

(4) Maximul pedepselor prevăzute la alin. (1)-(3) se majorează cu 3 ani în cazul în care faptele au fost săvârșite în următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

b) de o persoană având asupra sa o armă sau substanțe chimice periculoase;

c) în timpul nopții;

d) în arii forestiere protejate.

(5)Tentativa se pedepsește."

Vasile Roibu critică art. 32 alin. (1) din același act normativ, însă în redactarea rezultată ca urmare a modificării

Ordonanței Guvernului nr. 96/1998 , republicată, prin

Legea nr. 120/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 6 mai 2004, potrivit căreia "(1) Tăierea, distrugerea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național sau din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, de către proprietari sau deținători, dacă valoarea arborilor, puieților sau lăstarilor este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea este sub această limită, dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de doi ani, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă."

Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 1 alin. (5) privind supremația Constituției și a legilor, în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și a regimului executării acestora și în art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.

Examinând excepția astfel cum a fost formulată, Curtea reține următoarele:

I. Contrar susținerilor autorului excepției Emanoil Merluț, incriminarea faptei constând în tăierea, distrugerea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național sau din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia este realizată prin lege organică. Astfel, reglementarea infracțiunii prevăzute de textul de lege criticat a fost introdusă prin

Legea nr. 141/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 27 iulie 1999, lege organică care a aprobat

Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 . Chiar dacă prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este stabilit de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, această determinare se face în baza unei împuterniciri date prin lege organică ( Legea nr. 26/1996

- Codul silvic, care, potrivit

art. 43 din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 , completează prevederile referitoare la infracțiunile din textul ordonanței), iar evaluarea pagubelor are la bază criterii stabilite de lege (anexa nr. 1 la

Legea nr. 81/1993 , referitoare la evaluarea pagubelor cauzate prin tăierea, scoaterea din rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puieților sau lăstarilor, în cazul în care prejudiciul este produs prin fapte care, potrivit legii, constituie contravenții sau infracțiuni). Așadar determinarea prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se realizează în baza unor criterii obiective și legale, cu înlăturarea oricăror elemente subiective sau discreționare ce ar putea duce la încălcarea principiului legalității incriminării.

Curtea constată că este neîntemeiată și critica aceluiași text legal în raport de normele constituționale cuprinse în art. 124 privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, întrucât nu autoritatea administrativă este cea care hotărăște asupra încadrării juridice a faptei incriminate de

art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 , ci instanța de judecată, în concordanță cu prerogativele sale constituționale.

De altfel, Curtea s-a mai pronunțat în jurisprudența sa cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 , în raport de dispozițiile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. h), și față de aceleași critici ca și în cazul excepției de față. În acest sens este

Decizia nr. 132 din 18 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 7 aprilie 2004, a cărei soluție de respingere a excepției de neconstituționalitate, cât și considerentele care au fundamentat-o, sunt valabile și în prezenta cauză.

II. În ceea ce privește criticile formulate de Vasile Roibu, Curtea constată că, anterior sesizării sale cu excepția de neconstituționalitate, prevederile legale criticate au fost modificate prin

Legea nr. 183/2005

pentru modificarea alin. (1) al

art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 20 iunie 2005, iar textul de lege, în noua sa redactare, sancționează fapta constând în tăierea, distrugerea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național sau din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, săvârșită atât de proprietari, deținători, cât și de oricare altă persoană. Ca urmare, nu mai subzistă distincția între autorii infracțiunilor silvice, în raport de calitatea pe care o au, de proprietari sau terțe persoane, care a determinat ridicarea excepției de neconstituționalitate, și, prin urmare, nici obiectul criticii de neconstituționalitate formulate în cauză.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, excepție ridicată de Emanoil Merluț în Dosarul nr. 1.707/2004 al Judecătoriei Marghita și de Vasile Roibu în Dosarul nr. 1.202/2005 al Tribunalului Neamț - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2006.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.