Decizia nr. 243/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia Margareta Niță - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 82 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Kaddour Ahmad în Dosarul nr. 2.644/2005 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.644/2005, Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 82 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, aprobată prin

Legea nr. 357/2003 ". Excepția a fost ridicată de Kaddour Ahmad într-o cauză având ca obiect contestația formulată de acesta împotriva dispoziției de părăsire a teritoriului României, emisă de Biroul pentru străini Suceava.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că dispozițiile " art. 82 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , aprobată prin

Legea nr. 357/2003 " contravin prevederilor art. 1 alin. (3) și (5), art. 11, art. 20 alin. (1) și (2) și art. 19 alin. (4) din Constituție, precum și art. 6, 13 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În acest sens, se arată că, potrivit textelor de lege criticate, dispoziția de părăsire a teritoriului României este un act individual de expulzare, executorie de drept, iar eventuala sa contestare nu are efect suspensiv al executării. Mai mult, hotârârea instanței de fond este definitivă și irevocabilă, astfel că nu mai poate fi supusă unei căi de atac.

Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile de lege criticate fiind constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Astfel, critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 11 și a art. 20 alin. (1) și (2) din Constituție, prin raportare la dispozițiile art. 6, 13 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu poate fi reținută. Potrivit textelor de lege criticate, sentința curții de apel prin care se soluționează cererea de anulare a dispoziției de părăsire a teritoriului este definitivă și irevocabilă, însă, până la pronunțarea ei, executarea dispoziției contestate este suspendată. În consecință, sunt asigurate garanțiile care condiționează într-o societate democratică procesul echitabil. Mai mult, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că accesul la justiție nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor procedurale, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului ( Decizia nr. 171/2005 ).

De asemenea, textele de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 19 alin. (4) din Constituție, întrucât acestea nu conțin norme contrare regulii constituționale potrivit căreia expulzarea sau extrădarea se hotărăște de justiție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile " art. 82 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 357/2003 ". Ordonanța de urgență criticată a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, iar prin dispozițiile pct. 35 ale articolului unic din

Legea nr. 482/2004

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 27 noiembrie 2004, dispozițiile art. 82 din ordonanță au fost modificate, având următorul conținut:

- Art. 82. - Contestarea dispoziției de părăsire a teritoriului:

"(1) Dispoziția de părăsire a teritoriului poate fi atacată în termen de 10 zile lucrătoare de la data comunicării, la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Autoritatea pentru străini, sau la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis dispoziția de părăsire a teritoriului. Instanța soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Sentința instanței este definitivă și irevocabilă.

(2) Exercitarea căii de atac prevăzute la alin. (1) suspendă executarea dispoziției de părăsire a teritoriului."

În motivarea excepției ridicate se invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la valorile supreme ale statului român, respectiv la obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 19 alin. (4), potrivit căruia "Expulzarea sau extrădarea se hotărăște de justiție", precum și ale art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv și ale art. 14 - Interzicerea discriminării, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând textul de lege criticat, raportat la prevederile constituționale și convenționale pretins a fi încălcate, Curtea Constituțională constată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Dispozițiile

art. 82 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România au mai constituit obiect al excepției de neconstituționalitate, iar prin

Decizia nr. 171 din 22 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 9 mai 2005, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul respingerii ei, întrucât acestea nu contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11 și 52 din Constituție și nici celor ale art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pentru considerentele acolo arătate. În consecință, cele reținute de Curte prin decizia menționată, referitoare la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (3) și art. 11 din Constituție, precum și a art. 6 și 13 din Convenție, invocate și în prezenta cauză, se impun a fi menținute.

Cât privește susținerile de neconstituționalitate față de prevederile art. 1 alin. (5), art. 19 alin. (4) și ale art. 20 din Constituție, invocate în plus în cauza de față, Curtea constată că nu sunt întemeiate. Aceasta deoarece, pe de o parte, textul de lege criticat nu contravine, sub nici un aspect, obligației statuate prin art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, ci, dimpotrivă, îi dă expresie, întrucât acestea prevăd reguli procedurale aplicate în materia regimului juridic al străinilor în România. Pe de altă parte, textul de lege criticat nu conține norme contrare art. 19 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora expulzarea sau extrădarea se hotărăște de justiție.

Cât privește criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării, prin raportare la prevederile art. 20 din Constituție, Curtea reține că dispozițiile art. 82 conțin norme specifice de procedură, aplicabile în egală măsură tuturor persoanelor străine aflate pe teritoriul României și care se regăsesc în ipoteza normei juridice criticate. Prin urmare, nici aceste susțineri nu sunt întemeiate.

Autorul excepției critică dispozițiile

art. 82 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , astfel cum acestea au fost modificate prin

Legea nr. 357/2003 , motivând că plângerea împotriva dispoziției de părăsire a teritoriului, emisă de Autoritatea pentru străini, nu are efect suspensiv asupra executării dispoziției. Față de aceste susțineri, Curtea constată că, potrivit alin. (2) al art. 82, astfel cum a fost modificat prin pct. 35 al articolului unic din

Legea nr. 482/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 27 noiembrie 2004, atacarea la curtea de apel a dispoziției de părăsire a teritoriului suspendă executarea acesteia. În consecință, criticile autorului referitoare la acest aspect nu pot fi reținute, neavând, practic, suport legal.

Autorul excepției mai susține totodată faptul că, potrivit textului de lege criticat, sentința curții de apel pentru soluționarea plângerii împotriva dispoziției de părăsire a teritoriului este definitivă și irevocabilă, încălcându-se astfel accesul liber la justiție și dreptul la folosirea căilor de atac, precum și dreptul la un proces echitabil. Față de aceste critici, Curtea observă că procedura de soluționare a cererilor în justiție formulate de străini în temeiul dispozițiilor din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

este o procedură specială și accelerată. Dispoziția emisă de Autoritatea pentru străini privind părăsirea teritoriului țării poate fi atacată în fața curții de apel de circumscripție, care, în termen de 30 de zile, se pronunță prin sentință definitivă și irevocabilă. Prin urmare, Curtea constată că atât termenul înăuntrul căruia instanța este obligată să soluționeze cererea, cât și caracterul definitiv și irevocabil al hotărârii au în vedere celeritatea cu care trebuie soluționate cererile în materia străinilor, astfel că prin instituirea acestor reguli procedurale nu se poate susține încălcarea dreptului de acces liber la justiție și la folosirea căilor de atac sau a dreptului la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât, în speță, autorul excepției se află în fața unei instanțe de judecată, exercitând o cale de atac împotriva Dispoziției de părăsire a teritoriului României, emisă de Biroul pentru străini Suceava. Mai mult, așa cum s-a arătat constant în jurisprudența Curții Constituționale în materie, de exemplu în

Decizia nr. 464 din 4 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2004, accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care, în considerarea unor situații deosebite, poate stabili reguli speciale privind competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 82 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Kaddour Ahmad în Dosarul nr. 2.644/2005 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 martie 2006.