Decizia nr. 192/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Universitatea de Medicină și Farmacie "Iuliu Hațieganu" din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 16.770/2005 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, și de Hunyadi Jânos și Hunyadi Laura în Dosarul nr. 16.789/2005 al aceleiași instanțe.

La apelul nominal se prezintă partea Elena Magdalena Ponoran, personal și asistată de avocat Emilia Paven.

Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.034D/2005 și nr. 1.035D/2005 au obiect identic, Curtea pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Apărătorul părții prezente și reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.035D/2005 la Dosarul nr. 1.034D/2005, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Emilia Paven solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca nefondată, apreciind că textul de lege criticat reprezintă norme de procedură de imediată aplicare, în deplină concordanță cu prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2). De asemenea, arată că textul de lege criticat nu contravine principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât se aplică numai proceselor aflate în curs de soluționare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că textul de lege criticat nu produce efecte retroactive, ci reprezintă o normă de competență materială, de imediată aplicare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 21 noiembrie 2005, pronunțate în dosarele nr. 16.770/2005 și nr. 16.789/2005, Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Universitatea de Medicină și Farmacie "Iuliu Hațieganu" din Cluj-Napoca și, respectiv, de Hunyadi Jânos și Hunyadi Laura.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că, deși pricina se afla pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ea nu a fost trimisă Curții de Apel Cluj printr-o încheiere de declinare a competenței, ci a fost scoasă pe cale administrativă de pe rolul instanței supreme. Așa fiind, arată că

art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005

încalcă regula de competență stabilită prin art. 3 din Codul de procedură civilă, principiul constituțional al neretroactivității legii civile, precum și principiul potrivit căruia normele de procedură sunt de imediată aplicabilitate.

Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie apreciază că textul de lege criticat nu încalcă principiul neretroactivității legii, consacrat de

art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât Legea nr. 219/2005 , modificând normele de competență materială, prevede în mod expres că noile norme se aplică doar dosarelor aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor, iar nu și cauzelor deja soluționate, nu antrenează astfel rejudecarea căilor de atac deja soluționate. De asemenea, arată că dispozițiile de lege criticate sunt conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, potrivit cărora competența și procedura de judecată se stabilesc numai prin lege, iar căile de atac se exercită potrivit legii.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005

sunt constituționale, deoarece nu au caracter retroactiv, ci sunt norme de imediată aplicare, producând efecte numai pentru viitor. Reglementarea criticată reprezintă voința legiuitorului de a stabili noi reguli de competență, ceea ce, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în atribuțiile sale exclusive.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziții legale, potrivit cărora: "Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel."

Autorii excepției susțin că reglementarea criticată contravine prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii civile.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005

constituie o normă de procedură, care conține dispoziții cu caracter tranzitoriu și derogatoriu privind modul de dezinvestire a Înaltei Curți de Casație și Justiție și de sesizare a curților de apel competente, conform noilor norme de competență materială, să soluționeze recursurile. Aceste dispoziții legale se aplică însă exclusiv cauzelor aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data intrării în vigoare a legii, astfel încât nu sunt de natură să producă efecte cu caracter retroactiv.

De altfel, textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi constituționale invocate și în cauza de față.

Astfel, prin

Decizia nr. 137 din 21 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006, și

Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea a reținut că "nu poate fi primită critica privind retroactivitatea legii, dat fiind că dispozițiile criticate sunt norme de procedură, de imediată aplicare, cu efecte pentru viitor și nu pentru trecut".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a

art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Universitatea de Medicină și Farmacie "Iuliu Hațieganu" din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 16.770/2005 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, și de Hunyadi Jânos și Hunyadi Laura în Dosarul nr. 16.789/2005 al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 martie 2006.