Decizia nr. 46/1997

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Constantin Burada - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin Încheierea din 14 noiembrie 1996, Tribunalul Municipiului București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Legea nr. 112/1995 , invocată de apelantul reclamant Splouchal Jaroslav, în Dosarul nr. 4.774/1996, aflat pe rolul acestei instanțe.

Prin excepție se susține ca dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 112/1995 , potrivit cărora de prevederile legii beneficiază numai cetățenii români, sunt neconstituționale deoarece încalcă art. 11 alin. (2), art. 18 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție. Apreciază ca, fiind cetățean ceh, în raport și cu interpretarea data prin Decizia nr. 1/1995 a Curții Supreme de Justiție în Secții Unite, în sensul că imobilele naționalizate nu pot fi revendicate în fața instanțelor judecătorești, i se ingradeste accesul la justiție. Considera ca dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 112/1995

sunt contrare și art. 18 alin. (1) din legea fundamentală, potrivit căruia cetățenii străini care locuiesc în România se bucura de protecția generală a persoanelor și a averilor, garantată de Constituție și de alte legi. De asemenea, susține ca art. 17 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, la care România a aderat, prevede că orice persoană are dreptul la proprietate și nimeni nu poate fi deposedat în mod arbitrar, situație în care aceste dispoziții sunt obligatorii pentru statul român, potrivit art. 11 alin. (1) din Constituție. Apreciază ca, în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, aplicarea legii străine este independenta de condiția reciprocității, astfel ca în cazul sau se aplică legea ceha care prevede restituirea în integrum a proprietăților luate în mod abuziv.

Tribunalul Municipiului București - Secția a IV-a civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția invocată "pare a fi intemeiata", prevederile

art. 4 din Legea nr. 112/1995

fiind "în contradictie" cu art. 18 și art. 21 din Constituție.

În vederea soluționării excepției au fost solicitate, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Senatul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția invocată este nefondata.

În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepția este vadit nefondata deoarece, în speta, nu se pune o problemă de constituționalitate, întrucât adoptarea reglementărilor cuprinse în

Legea nr. 112/1995

exclusiv pentru cetățenii români este un atribut suveran al legiuitorului.

Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 112/1995 , raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția, fiind legal sesizată.

Prin

art. 4 din Legea nr. 112/1995

s-a stabilit ca de prevederile acestei legi beneficiază cetățenii români. Este o dispoziție care privește deci exclusiv pe cetățenii români, indiferent ca își au domiciliul în țara sau în străinătate. Proprietățile cetățenilor străini nu au făcut obiect de reglementare și legea nu este aplicabilă străinilor sau apatrizilor. Adoptarea unei reglementări într-un anumit domeniu exclusiv pentru cetățenii români este un atribut suveran al legiuitorului, care decurge din art. 1 alin. (3) și art. 2 alin. (1) din Constituție.

Asa cum s-a statuat prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, care a examinat și constituționalitatea

art. 4 din Legea nr. 112/1995 , protecția la care se referă art. 18 alin. (1) din Constituție are în vedere "averile existente, iar nu și drepturile conferite de lege pentru viitor, peste limitele acestor averi". În consecința, s-a decis ca textul este constituțional și nu exista elemente noi pentru schimbarea soluției adoptate prin aceasta decizie, care, în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. (2) din Constituție, este obligatorie cu privire la constituționalitatea textului de lege ce face obiectul excepției de neconstituționalitate din prezentul dosar.

De asemenea, nu se poate retine, în raport cu prevederile legii, ca aceasta ar încalcă principiul liberului acces la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție, câtă vreme

art. 18 din Legea nr. 112/1995

prevede că actele date în materie de organele administrative sunt supuse controlului judecătoresc, potrivit legii civile.

Referitor la argumentul dedus de autorul excepției de neconstituționalitate din prevederile art. 6 al Legii nr. 105/1992, spre a solicita aplicarea legii cehe privind restituirea unui apartament aflat în România, acesta nu poate fi primit, datorită și faptului ca aplicarea legii române în materia bunurilor imobile corespunde regulii consacrate prin art. 40 din Legea nr. 105/1992, care supune regimul dreptului de proprietate asupra bunurilor reglementării date prin legea locului unde aceste bunuri se afla sau sunt situate.

În fine, dispozițiile art. 11 din Constituție nu-și au aplicatia în cauza, din moment ce reglementarea ce face obiectul excepției de neconstituționalitate nu-i privește decât pe cetățenii români, nu și pe cetățenii străini.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 din Legea nr. 112/1995 , invocată de Splouchal Jaroslav în Dosarul nr. 4.774/1996 al Tribunalului Municipiului București - Secția a IV-a civilă.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 4 martie 1997.